21 ianuarie 2008

Atunci când lumea depinde de calitatea oglinzilor

Pe scurt: presei una îi spui, alta pricepe :(. Te poţi întreba de ce, însă nu am de gând să ofer răspunsuri aici, faptele cred că vorbesc de la sine …

Pe lung:

În urmă cu mai bine de 2 luni, profesorul Ioan Mărginean m-a rugat să îl însoţesc la un interviu despre programul Ministerului Sănătăţii de Evaluare a Stării de Sănătate. Evenimentul Zilei organiza o analiză pe tema asta. Ne-am întâlnit cu reporterul Ev.Z. într-o luni seara. Cred că era ultima luni din octombrie 2007 (săptămâna următoare am plecat la Brno şi Praga, iar apoi am fost operat, aşa că am repere oarecum exacte). Data, după cum se va vedea are mare importanţă. Ştiam deja de câteva zile despre intenţiile Ev.Z., de la profesorul Dumitru Sandu, şi el intervievat cu aceeaşi ocazie.

Interviul a decurs atunci simplu: reporterul avea ideea sa că programul cu pricina este un eşec, costă prea mult şi nu îşi atinge obiectivele. Am replicat că lucrurile nu stau chiar aşa, fiind vorba de două componente distincte: prevenţia şi cercetarea evaluativă a stării de sănătate şi că, în ce priveşte prevenţia, programul ar putea fi chiar un succes, ţinând cont de frecvenţa extrem de redusă cu care românii obişnuiesc să meargă la doctor, la analize etc. În schimb, doar partea de cercetare în sine nu ar justifica un astfel de cvasi-recensământ al populaţiei. Reporterul a insistat să spunem dacă nu cumva ar fi fost mai bine să se separe cele două componente. Părea a dori să obţină de la noi un punct de vedere care să spună că programul ministerului era o prostie. Domnul Mărginean a părut a înclina spre a considera separarea celor două componente ca o soluţie mai bună. Eu am fost reticent în a îndeplini dorinţa reporterului de a îi confirma supoziţiile, arătând că atâta vreme cât nu costurile de cercetare sunt cele care determină cheltuieli foarte mari, ci cele legate de prevenţie, s-ar putea să nu fi fost o idee bună să le separeu. În schimb, am agreat asupra dificultăţilor de a obţine rezultate care să poată oferi o evaluare corectă a stării de sănătate.

Ne-am despărţit de reporter convenind ca să vedem materialul înainte de publicare (era evident că nu aveau cum să publice tot ceea ce spusesem, dat fiind spaţiul restrâns al ziarului şi am convenit ca să vedem materialul tocmai pentru a evita trunchieri deformatoare şi scoateri din context).

Interviul a apărut … azi, adică 2 luni şi ceva mai târziu de la intervievare. Este semnat de doi reporteri. După nume unul este femeie, celălalt e bărbat. Din ceea ce am zis a rămas doar ce avea reporterul în cap iniţial (e vorba de reporterul bărbat, eu nu am văzut şi femeia, dar poate s-a întâlnit domnul Mărginean cu domnia sa ulterior). Despre toată partea de prevenţie şi argumentul (susţinut şi de domnul Mărginean) că aceea reprezintă efectul cel mai important, nu se suflă aproape nici un cuvânt. Documentarea lasă de dorit, pentru Ev.Z. se pare că aş preda la Facultatea de Sociologie a Universităţii din Bucureşti, unde, aşa cum reiese din articolul de a două zi (interviul cu dl. Sandu, articol a cărei primă frază m-a lăsat … surprins în privinţa a ceea ce se spune că aş fi declarat…), aş funcţiona ca lector universitar. E drept că am funcţionat acolo ca lector asociat, însă asta se petrecea cu doi ani şi jumătate în urmă.

În fine, articolul de mâine, conţinând interviul cu dl. Dumitru Sandu şi câteva scurte concluzii este mai echilibrat în ce priveşte aceste concluzii. Mă întreb dacă nu cumva acest articol a fost scris de reporterul femeie, şi celălalt de reporterul bărbat, cel ale cărui idei sunt de fapt reflectate în articol...

Mai te poţi întreba multe, ţinând cont de faptul că nu am văzut materialul înainte de publicare, în ciuda convenţiei iniţiale, că a apărut la atât de mult timp distanţă faţă de momentul intervievării şi de multe altele. Prefer însă să nu o fac …

8 comentarii:

Turambar spunea...

Mda... Am citit si eu de dimineatza articolul si chiar ma gandeam sa te intreb de soarta lui, insa m-am luat cu altele si am uitat.

Intr-adevar, din felul in care se pun intrebarile si din reticenta voastra in a-i canta in struna se deceleaza intentzia de intrebari cu raspunsul dinainte cunoscut. E haios, daca nu ar fi si trist, felul in care incercatzi sa evitatzi intrebarile de tip "Nu-i asha ca...?" si sa dati raspunsuri echilibrate si nuantzate shi lipsite de interpretari agresive. To no avail, of course.

Lasa-i, Bogdane, in plata Domnului. Din pacate, jurnalishtii asa or sa moara, indiferent ce-am face noi: isterici si pornitzi pe rele. Unii scriu la fitzuica de stanga, shi atunci trebuie neaparat sa-l porcaie pe Basescu, no matter what. Altzii, precum ashtia, scriu la fitzuica de dreapta shi atunci no matter what, trebuie sa scoata balauru penelist la iveala sa spele cu el pe jos. Chiar shi cand face chestii decente, sau macar semi-decente.

Cum ziceam: ar fi haios, de n-ar fi trist. :(

Bogdan spunea...

Din păcate nu este doar o problemă a mass-media, ci una generală a societăţii româneşti, unde lipsa de competenţe şi de concurenţă reală pe piaţa muncii se resimte din plin, de la mass-media (care este foarte vizibilă), la mecanicii auto, medici, avocaţi, vânzători la supermarket, analişti politici, faianţari etc.

Ce este mai deranjant este că o văd din ce în ce mai des mai ales la "tineri" (sub 40 de ani) ajunşi în poziţii în care au putere de a îi influenţa pe ceilalţi. Am întâlnit frecvent "experţi" care exprimau opinii pe un ton categoric, fără a avea însă nici o acoperire reală pentru aceste opinii. Confruntaţi mai apoi cu date care îi contraziceau flagrant, ei spun "păi aici nu îmi făceam meseria, doar îmi dădeam cu presupusul", ca şi cum mintea lor ar trebui să funcţioneze doar din când în când, cu pauze dese şi lungi.

Din păcate nu e numai modelul nostru, ci şi al majorităţii consultanţilor străini poposiţi pe aici. Am mai zis-o şi în alte dăţi: dacă au ajuns aici, atunci calitatea lor nu e una senzaţională. Lucrând în România sunt mai prost plătiţi decât ar fi putut fi, de exemplu, în Anglia, au condiţii de muncă mai proaste, calitatea vieţii este inferioară... Este ca şi cum ai fi jucător de fotbal englez şi ai prefera Steaua sau Gloria Bistriţa în loc de Manchester United, Liverpool, Chelsea sau WBA.

De aici, din lipsa de concurenţă şi din competenţele limitate a concurenţei existente, la care se mai adaugă şi lipsa de modele, vin şi astfel de tendinţe mi-se-rupiste, fariseiste, de a scrie fie la comandă, fie ca un ecou al propriilor opinii, eliminând din start ceea ce ar putea contrazice "marile tale intuiţii".

Turambar spunea...

Am o rugaminte: la Blogroll pune Turambar: Certainly Maybe in loc de nume pls. I'd like to have a certain distance between my humble self and my e-self :) Atat cat se poate, bunintzeles.

Spasiba in advance :)

Bogdan spunea...

Solved
:)

Turambar spunea...

Spasiba, mate :)

Ce mai face operatzia? Cum te mai simtzi?

Turambar spunea...

LATER EDIT: Scuze pt double post, dar uitasem sa zic de schimbarea lookului blogului. Arata fain.

Ce tzi-e si cu blogareala asta. Mananca timp, ceva de groaza. Mai bine ma apuc din nou de fumat :)

Bogdan spunea...

Ma simt binisor... in fine, nu pot face mari eforturi, dar e OK.

Cre ca mai umblu nitel la template, cand oi mai avea ceva timp. Oricum, momentan sunt multumit ca are trei coloane ...

Bogdan spunea...

Later comment (on topic):

Profesorul Dumitru Sandu a postat la rândul său comentarii privind poziţia exprimată în interviurile cu pricina pe pagina personală. Precizările de acolo sunt interesante şi extrem de utile în ce priveşte argumentaţia metodologică a modului de evaluare a programului iniţiat de Ministerul Sănătăţii.

Convorbire telefonică cu ... un hoț??

Sună telefonul, de pe un număr necunoscut, vizibil (adică nu este ascuns), iar o voce de bărbat mă angajează în următoarea convorbire: -  ...