Este România altfel? // Promo

Dacă vă așteptați la altceva decât la o carte, îmi pare bine că v-am adus la acest link :)

Versiunea electronică a cărții noastre despre știința socială la modul general și despre România la modul particular se află acum online:

Bogdan Voicu, Horaţiu Rusu şi Adela Elena Popa, eds. 2015. Este România altfel? Societatea şi sociologia... încotro?, Editura ULBS & Editura Tritonic.

Volumul este scris ușor, într-un limbaj accesibil aproape oricui, dar atacă teme importante pentru știință și societate. Autorii sunt membri ai colectivului de sociologie de la Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu.

Versiunea tipărită va fi disponibilă în câteva săptămâni, fiind publicată de către Editura Tritonic.

Capitolele:

• Introducere: ce este sociologia și ce fac sociologii? (BOGDAN VOICU)
• Sociologie, societate și schimbare socială (HORAȚIU M. RUSU)
• Schimbarea capitalurilor (BOGDAN VOICU)
• Sociologia și noile provocări din domeniul sănătății (ADELA ELENA POPA)
• Migrația și revenirea românilor în țară. Implicații (IONELA VLASE)
• Copilul și copilăria din perspectiva schimbărilor sociale (ANCA BEJENARU)
• Familia: o provocare pentru sociologi, dar și pentru omul obișnuit (FELICIA MORÂNDĂU)
• Despre prieteni, familie și gestiunea timpului (BOGDAN VOICU)
• Organizația: o scurtă călătorie dincolo de aparențe (RADU-IOAN POPA)
• Studiul sociologic al antreprenoriatului (ALIN CROITORU)
• Despre beneficiarii asistenței sociale (SORINA CORMAN)
• La ce servește sociologia? Publicare, aplicativitate, masificare, rolul științei, schimbarea metodei, viitor (BOGDAN VOICU)

"Românii sunt națiunea în care ceilalți europeni au cea mai puțină încredere" (Reader's Digest)

Sau, în fine, europenii din cele zece țări în care Reader's Digest a realizat un sondaj pe această temă.
Edițiile internaționale din octombrie ale revistei discută ceva mai pe larg rezultatele.

În ediția românească îmi dau și eu cu părerea. După cum spune mesajul de lansare a numărului:

Locuitorii a doua tari, Elvetia si Suedia, sunt considerati de semenii lor europeni ca fiind cei mai demni de incredere: 68% dintre cei chestionati au incredere multa sau foarte multa in aceste doua natiuni. Pe locul trei se situeaza Germania, cu un procent de încredere de 65%.

Natiunile in care respondentii au declarat ca au cea mai putina incredere sunt romanii (74% nu au incredere in noi), urmati de iranieni (72% procent de neincredere) si de rusi (in care 70% dintre respondenti nu au incredere). Cea mai mica incredere in romani o au cetatenii din Austria, Slovenia si Elvetia.

Bogdan Voicu [...] interpreteaza acest rezultat prin prisma faptului ca increderea se construieste prin interactiune, care poate fi directa sau mediata. „Daca o luam pe cea directa, exista tendinta naturala de a credita cu mai multa incredere pe cei care arata mai bine, sunt mai bine imbracati, se spala, au maniere alese, sunt mai bine educati” [...] “Romania sta rau la toate aceste capitole: avem mai putini indivizi cu educatie superioara decat aproape oriunde in UE, abandonul scolar prematur este enorm in comparatie cu media UE, avem mai putin acces la apa curenta decat oriunde in UE, suntem mai saraci decat oricine, exceptand bulgarii. Asta face ca romanul mediu de care se izbesc alti europeni sa fie unul care nu are portretul-tip al omului de incredere“. Cat despre interactiunea mediata, ea este data de faptele relatate de mass-media. Oamenii de incredere sunt cei care nu fura, care nu au relatii conflictuale, care fac lucruri bune. Care sunt insa stirile-tip pentru Romania? „Hai sa le ignoram pe cele despre ispravi ale romilor romani prin Italia sau Franta. Raman disputele dintre presedinte si premier, plagiatul premierului, perpetuele cazuri de coruptie si delapidare“, adauga sociologul.

Mai multe găsiți în ediția tipărită a revistei, unde, printre cei ce comentează datele este și Tim Reeskens, un interesant sociolog olandez.

Medicină, sociologie și ce nu știați despre boli

Pandemii, organisme modificate genetic, medicină holistă, fertilizarea in vitro, cancer, hrană organică, liposucție, fitness, tratamente cu nanoparticule, gripă aviară, terapie cu celule stem, nutriție, îmbătrânire, … Ce au în comun toate acestea? Fiecare dintre ele caracterizează din punct de vedere medical lumea în care trăim. Fie că sunt maladii, perspective medicale, trenduri demografice sau orientări legate de stilul de viață, ele au legătură, directă sau tangențială, cu sfera medicală. În același timp, fiecare reprezintă o provocare pentru sociologie.

Așa începe textul pe care îl promovez în această postare. Adela Popa, colega mea, explică pe înțelesul tuturor cum se raportează oamenii la boli și bolile la oameni, cum ne schimbăm modul de raportare la propriul corp, cum lumea se schimbă și cum noi schimbăm lumea.

Oamenii nu au suferit dintotdeauna de aceleași boli. Patologiile s-au schimbat odată cu epocile și la fel s-au transformat și modurile în care oamenii și-au explicat de-a lungul timpului de ce se îmbolnăvesc, sau ce tratamente își pot aplica pentru vindecare.

Testul este scris cu multă vervă și ne plimbă prin istoria omenirii și a bolilor, ne explică cum și de ce medicina arată astăzi cum arată și, mai ales, cum se raportează societatea la ea. De societăți primitive se ajunge la turismul medical, global, la economii medicale de nișă, într-un efort de documentare remarcabil.

Nu doar patologiile se schimbă în timp, ci și gândirea medicală, intim legată de gândirea socială a fiecărei epoci. În societățile primitive nediferențiate singurul tip de reflecție şi practică medicală care putea să apară nu putea fi decât unul nediferențiat, în care elementele religioase, medicale şi magice coexistau. Se practica o medicină instinctivă, rudimentară (Cumston, 1996) cu practici medicale barbare și în mare parte ineficiente (cauterizarea, trepanația, amputarea)

Mobilitatea teritorială crescută este o caracteristică în același timp a modernității, postmodernității și globalizării, cu potențiale implicații în sfera sănătății. Amploarea pe care a luat-o turismul este o caracteristică a timpurilor moderne. Iată două tipuri specifice de turism, legate de sfera sănătății, care nu ar fi fost posibile în absența celor trei procese descrise mai sus. Un număr semnificativ de pacienți călătoresc în fiecare an din țări occidentale înspre destinații precum Thailanda, Malaezia, Turcia sau Brazilia, pentru a se supune unor intervenții de chirurgie estetică sau reparatorie. Motivele sunt multiple. Aceste țări dispun de clinici luxoase, cu echipamente...

Textul este postat în premieră online și va fi parte a unui volum la care lucrăm. Publicul țintă este unul educat, dar nu neapărat specializat. Lectura se face ușor și este instructivă.  Cel puțin mie mi-a folosit. Așa că vi-l recomand de pe acum, înainte să îl vedem în formatul său tipărit...

De luat, printat și citit seara la culcare sau în metrou:
Adela Popa. 2014. Sociologia și noile provocări din domeniul sănătății,.

Un self-promo ... principial

Câteva extrase din articolul apărut azi în Dilema Veche:

Ca demni moștenitori ai fiului lui Trahanache, prieteni, cunoscuți, necunoscuți mai mult sau mai puțin anonimi vorbind la radio, televizor sau prin parcuri, par a repeta la nesfârșit vorbele puse pe hârtie de observatorul din Urbea X: „Tatițo, unde nu e moral, acolo e corupție, şi o soțietate fără prințipuri, va să zică că nu le are!”. Cestiunea este veche de când lumea, și va fi mereu actuală. Uimitor este doar faptul că încă nu am realizat, ca societate, că lucrurile complexe au adesea răspunsuri simple și elegante.

[...]

Altfel riști să începi să pui etichete celor ce nu vor exact ceea ce vrei tu. Așa cum s-a întâmplat cu unii ce au fost gratulați drept huligani în decembrie 1989 și cu golanii ăia de nu plantau panseluțe în 1990. Suntem oare așa departe de acele momente? Am învățat să ne flexibilizăm principiile?

[...]

Gazeta Sporturilor a publicat o cronică al cărei titlu începea cu sintagma „Lupii demenți” și afirma în varii feluri că suporterii „au luat-o razna”. Exagerarea ar fi fost poate acceptabilă dacă era vorba de un pamflet. Fiind însă o informare, aș spune că vorbim de incriminare în masă similară celei propuse de foștii președinți ai țării atunci când s-au referit la contestatari cu suavele epitete de huligan și golan. Principial vorbind, jurnaliștii GSP ar fi trebuit sancționați. [...] Nu a fost un boicot, ci un protest. GSP a reacționat greu, după mai bine de 24 de ore, [...] a prezentat scuze publice, atât online cât și în ediția tipărită.

[...]

impunerea respectării principiilor poate fi realizată și pașnic. Vorba lui Trahanache: „Într-o soțietate fără moral și fără prințip, nu merge s-o iei cu iuțeală, trebuie să ai … puțintică răbdare...” O să vezi atunci că a gândi altfel nu înseamnă să fii dement. Parol!

textul complet: aici.

Generația K. The Sequel ;)

Acum o săptămână și un pic, Dilema Veche a publicat un textuleț de al meu care se cheamă Generația K. Povesteam acolo cum fiecare generație a fost cool la timpul ei. Și nu precizam pe nicăieri de ce se cheamă Generația K. Când a apărut articolul, am postat aici, pe blog, așa – de vară, un promo. În care stârneam întrebarea de ce am pus titlul acela.

Cum am avut de răspuns mai multor tentative de a afla răspunsul, e cazul să dezleg misterul încâlcitei mele minți. Titlul este fix ideea articolului. Și include obișnuitul meu zwar … aber ;) (corect depistat de Monica, colega mea studii de germană)

Prin urmare:

• Aveam nevoie de un titlu. Unul scurt, confuz, dar cu sens.
• Și legat de generații.
• K arată altfel decât Y, Z, X, dar parcă nu e mult diferit și e la fel de exotic.
• K nu a fost atașat niciunei generații, deci poate fi al oricăreia
• astfel încât TOATE generațiile pot fi la fel de cool.

Asta era de fapt ideea articolului: nu e nimic nou sub soare.
Apă de ploaie și nihilism constructiv, dacă o exista așa ceva…

Și accesări online ale articolului din Dilema și ceva Like-uri...

un alt fel de SELFIE

Ha!

Arareori am postat aici promo-uri pentru lucruri pe care le-am făcut prin alte părți, fără să includ ceva ce nu e acolo unde vă trimit.

De astă dată însă, am zis să fiu mai cool decât cool și cât de poate de GEIL, și -fără să am nimic în plus de arătat- să vă trimit la textul meu din Dilema Veche de azi, care are pe undeva, prin corpul său, și lucruri serioase cum ar fi pasajul acesta:

Dar noi suntem într-o eră în care lucrurile se schimbă repede, gadgeturile apar și dispar, tehnologia se înnoiește radical peste noapte, moravurile se mișcă mai iute ca în trecut. O epocă în care acceptăm diversitatea, suntem toleranți la cei ce sunt altfel, și mai ales nu mai există un standard unic de viață. Oamenii nu se mai nasc, cresc repede, să căsătoresc, fac copii, merg la serviciu, ies la pensie, cresc nepoți și mor. Nu, acum experimentează viața în mai multe chipuri înainte de căsătorie, divorțează fără să înțeleagă ce și de ce o fac, copiii cresc mai liberi și nu mai sunt cu nemiluita, plăcerile mai mici sau mai mari vin pe primul loc, ne dorim altceva decât o viață monotonă, ne dorim să cunoaștem, iubim frumosul și începem să atingem acel frumos pe care f...

Evident, dacă vreți mai mult de atât, sunteți liberi să citiți articolul, pe care l-am numit Generația K, și care se află într-un număr al revistei în care tema săptămânii este COOL.

Vă mai zic că povestesc pe acolo amintiri de pe vremuri și panseuri de-ale Irinei, că pomenesc ceva de globish, și vă mai rog să îmi comentați textul dacă vi se pare ceva nașpa prin el, și vă provoc să îmi spuneți de ce oare l-am intitulat Generația K???

A, și ca să fie totul varză, programez acest post să apară când probabil nu voi fi online, la fenomenal de atractiva oră 9:47 seara.

Enjoy!

Activismul nu înseamnă ONG

PS

Aveam deja textul în minte, cam așa cum e acum, când, în Grecia, cât ne pregăteam de nuntă, duminica dupa-amiază, pe când Mălina şi Irina se pregăteau să plece la ritualul imbrăcării miresei, şi împachetând noi bagajele pentru a doua zi, am dat drumul la televizor. Şi am nimerit fix pe un canal romanesc, TVR International, cu o reluare de la Dănuț SRL, din 2012. O emisiune dedicată lui Caragiale, la 160 de ani de la naştere. Să te ții Bibicule, mi-am zis, ce coincidenţă! Şi cît de tare seamănă fariseismul descris acolo cu ce vezi şi azi! 

Şi uite aşa am scris cu inima plină de bucurie articolul care te plimbă de la ONG-ism la activism, trecând prin polică şi fotbal, la final fiind vorba şi de urbea X.

Extrase din text:

La noi, impulsul (extern) de a dezvolta societatea civilă a condus la apariţia ONG-urilor ce acţionează adesea ca think-tank-uri sau grupuri de lobby şi presiune, dar care vor să impună modelul lor de activism politic drept exemplu pentru societatea civilă. [...] concentrarea lor aproape exclusivă asupra principiilor generale ale organizării societăţii, pare a ignora faptul că viaţa cetăţii este generată în principal de către oamenii din cetate [...].

Un alt model este al ONG-ului care acţionează ca firmă de consultanţă [...]. Acesta deturnează substanţial atenţia de la menirea participării civică şi afectează legitimitatea [...].

[...] există însă şi elemente de activism civic îndreptat [...] spre formarea dezinteresată a bunului public. Sunt destule organizaţii caritabile [...], bazate pe munca voluntarilor. [...]. Există asociaţii mici, atrăgând pasionaţi de câte un lucru mărunt, precum colecţionarea de ceasuri sau aeromodelism, [...] care încep să creeze mici bunuri publice.


[...] Exemplul cel mai pregnant de activism civic românesc este însă unul pe care îl urmăresc cu interes de mulţi ani şi de care sunt puternic legat emoţional. [...] O mână de oameni a declanşat atunci acţiuni de protest. Practic niciunul nu îşi dorea ceva pentru el, ci toţi militau pentru [...]

Textul complet 
.... se află în Dilema veche (disponibil online celor cu abonament).

Leftovers

Am mereu probleme din cauză că numărul de semne permis în revistă e mai mic decât cele care pe care le aştern pe hârtie. Dintre lucrurile rămase de astă dată pe dinafară, unul era mai important, de plasat pe la finalul articolului, legat de exemplul din Urbea X:

O cultură civică e pe punctul de a se naşte, exact aşa cum spun manualele: în comunităţi critice.

Practici electorale în România de azi

Dacă tot revenim din vacanţă, e momentul să reîncepem să vedem anunţuri de la grupurile de cercetare în care sunt implicat.

Azi: Mircea explică cum stă treaba cu intimidarea votanţilor şi cumpărarea voturilor. Nu spun mai multe, citiţi Newsletterul!

(spoiller: se vede treaba că mai e mult până departe!)

www.RomanianValues.ro

I have just received this message and  I'd hurried up to share it:

Hello world,

I, this is me, the new website of the Romanian Group for Studying www.romanianvalues.ro.
Social Values, so I say hello to everyone, and I invite you to check me at

We, this is the group behind the website, moved there since a few days ago, but until now there were several checks to be done. However, some mistakes may still exist, so please be kind and warn us if you notice any.

Thanks,
The Site!

Now, (more) seriously:

We have moved to a new site, and bought own domain, we have changed the look and made a sort of logo, but nothing else changed. The Romanian Group for Studying Social Values remains the same. Ah, yes, there is a new newsletter series, to be launched in a couple of hours. But the first issue is already on the website. It talks about social trust. So be the first to read it! (Oups, the Newsletter is in Romanian! But it has nice graphs, I have made them ;)

Do not hesitate to visit us!

Sate şi oraşe ...

Brasilia, oraşul preconstruit de care am învăţat prin gimnaziu, m-a fascinat ca idee. Cum o fi să faci un oraş şi abia apoi să se mute lumea în el? Ei bine, asta se întâmplă la Belval, unde am locuit pentru un an. Aici, a fost cândva o uzină siderurgică, parte a acelei industrii care, timp de un secol, a asigurat Luxemburgul că nu va fi complet sărac. Asta se întâmpla înainte ca...

Continuarea poate fi citită în textul meu din Dilema Veche.
Materiale suplimentare (fotografii) sunt disponibile în pagina mea de Facebook aici. (le-am făcut publice, nu e nevoie să fim conectaţi pentru a le vizualiza, sper).

Leftovers -> Dilema veche

...Că tot veni vorba de limbă, tot cam pe atunci (1993), Academia Română a decis să se scrie predominant cu â din A şi să se folosească sunt în loc de sînt. Argumentele din spatele deciziei sunt controversate. [...] Prima parte nu m-a deranjat, deşi m-a mirat, dat fiind că nu prea îi vedeam rostul. Şi acum mi se pare ciudată ca decizie, deşi bănuiesc că, undeva, subiectiv, era inspirată de dorinţa academicienilor de a schimba şi ei ceva intr-o vreme când totul se schimba rapid. Poate vroiau a se delimita de o epocă de care limba rusă amintea supărător de mult, eliminând o parte din schimbările ortografice petrecute în 1953. La urma urmei şi primul preşedinte al Academiei, Ion Heliade-Rădulescu, fusese activ în a propune reforme ale limbii, ceea ce făcea din decizia din 1993 şi un act simbolic de identificare cu o tradiţie îndepărtată. Pentru mine, "sunt" în loc de "sînt" suna şi sună bizar. Cei din jurul meu foloseau şi folosesc în vorbire varianta care acum nu mai e recomandată.

Acest lucru nu mă împiedică să scriu, inclusiv acest text, folosind regulile în vigoare. Pentru mine, dacă e lege, e cazul să o respecţi indiferent de ce crezi despre ea...

Pasajul de mai sus e unul din cele ce au rămas pe dinafară când am redus textul la dimensiunile acceptabile în revistă. Care text? Care revistă?

Răspunsul, dimpreună cu povestea băiatului din lift, în numărul curent din Dilema veche.

Arc peste timp (promo & încă o postare narcisistă)

Nu știu dacă postarea aceasta este tocmai un promo. Mai degrabă este un soi de revanșă. Mă tot implic în de astfel de chestii: am o postare pe care am scris-o prin septembrie și care e programată să apară undeva în mai (prietenii pot bănui de ce :), care dă drumul public la mai multe frustrări. Și va mai veni una, încă nefinalizată, cât de curând voi fi în stare să o scriu.

Dar acum e vorba despre altceva. Pe la începutul liceului, am fost la o olimpiadă de limba română. Nu îmi amintesc care era subiectul despre care am avut să scriu, dar eu am vorbit despre capra cu trei iezi. Mai exact am scris o povestioară simplă, în care capra, iezii și lupul se ocupau de chestiunea gramaticală sau morfologică despre care aveam de scris chestii serioase. Dacă am înțeles eu bine, au punctat la maxim ce am scris eu acolo, că era conform baremului, dar au scăzut două puncte, că eram complet neserios și nu puteam să fac municipiul de râs dacă mă trimiteau mai departe.

Pe mine m-a lăsat rece: mergeam oricum cu șanse la olimpiada de mate, unde nu m-am calificat atunci la etapa pe țară (fusese printre ultimii la etapa pe țară cu un an înainte, în clasa a VIII-a pe când un blogger acum celebru lua premiu special sau cam așa ceva) și am (re)descoperit fizica (fusesem aproape corijent prin clasa a VII-a sau a VIII-a, urând un profesor imbecil, de sex feminin și de meserie babă, pentru care era important să tragi pe fiecare pagină din caiet, pe verticală, la fix trei pătrățele de la margine, o dungă verde și una neagră, la distanță de un milimetru una de alta; într-a noua lucrurile se schimbaseră însă, dată fiind influența Dirigului, Viorel Popescu, un tip extraordinar, care mi-a reamintit că fizica e frumoasă și complicată, atât de frumoasă că, am utilizat-o ca exemplu în mai multe cursuri ținute studenților în sociologie, care e însă încă și mai complicată și frumoasă decât fizica :p).

Printre zeci de paranteze mai găsesc vreme și pentru mesajul principal: acum două-trei săptămâni am recidivat. Andrei Manolescu, de la Dilema Veche, m-a rugat să scriu ceva. Mi s-a părut interesant, dar când m-am apucat să scriu a ieșit o poveste cu Făt-Frumos și cu Ileana Cosânzeana, pe care am fost extrem de fericit să o pot scrie. Nu pot aprecia obiectiv dacă e lizibilă sau nu, dar eu m-am simțit bine scriind-o. M-am oprit cu greu. Alexandra m-a prins în momentul în care o scriam, mi-a dat un pic de feedback, așa că îi mulțumesc. Andrei și Dilema veche nu au zis nu, așa că am zis că poate mai am și eu o șansă, nu oi fi complet neserios. Prin urmare, la 12 zile de la apariția online, dau și eu un link către articol, așa cum m-a rugat și Andreea acum 9 zile. (ei, ce importanță are timpul la scară istorică și, mai ales, cine ar putea să creadă că eu aș fi un tip serios?!)

HELP! Orice sugestie e binevenită

Am nevoie de sfaturi, iar orice sugestie e binevenită.

Problema mea este următoarea:
De 20 de ani, România e parte a unui cercetări internaţionale ce urmăreşte modul în care ţările lumii (mai ales cele europene, dar nu numai ele) se schimbă din punct de vedere al valorilor sociale (reducţionist vorbind, e vorba de felulş în care g-ndim şi ne imaginăm viaţa). E vorba de "sondajele valorilor" - European Values Survey, respectiv World Values Survey.

La 3-5 ani colectăm date de la eşantioane naţionale şi ne comparăm cu restul lumii (sunt date în prezent cam despre 100 de societăţi diferite).

E practic singura sursă de date academice cu lungimea amintită care există în lume, şi singurul sondaj comparativ academic de o asemenea amploare în care România este prezentă constant.

(mai multe detalii în pagina Grupului român pentru studiul valorilor sociale)

În clipa asta se desfăşoară valul 2010-2011 al cercetării. Noi tot sperăm să facem rost de bani pentru a colecta date şi în România. Fondurile publice pentru cercetare ştiinţifică sunt practic inexistente de 2 ani. Din privat nu am reuşit să atragem nimic.

Deci, întrebarea este de unde fac eu rost de un portofoliu de donatori/sponsori, de la care să adun cam 65.000 de Euro?

Evident fiecare poate să dea mult mai puţin, dar totalul minim necesar este cel de mai sus. 

În schimbul banilor le putem oferi doar publicitate pe site-ul nostru, prin newsletter-ul pe care îl difuzăm, amintindu-i când ieşim în media, şi cam atât... :(   Dacă facem rost de ceva mai mulîi bani, poate scoatem şi un Atlas cu ceva mai multe hărţi color şi îi popularizăm şi acolo. Prin urmare, nu avem mare lucru de oferit, în afară de glorie!

Orice sugestie e binevenită!

Precizari: Sondajul cu absolventi de sociologie

Paula povestește cum primește de la Penn State numeroase remindere de a completa chestionarul adresat absolvenților universității in cauza. Noi nu facem asta, dar cei ce nu au completat chestionarul vor primi un reminder luni dimineață și încă vreo doua pana pe la sfârșitul lui Noiembrie.


Intre timp am început colectarea și pentru promoțiile de absolvenți de la Oradea (promoția 2007) și Sibiu (2007 și 2008)...



Reamintesc ca, daca ati absolvit sociologie la Univ.Bucuresti dupa 1990, sau in promotiile 2007, 2008 la ULBS, sau in promotia 2007 la Univ.Oradea, va puteti inscrie ca respondent aici. Ceva mai multe detalii sunt disponibile pe blogul meu precum si pe site-ul facultatii.

PROMO: Tracer study pentru absolvenții Facultăţii de Sociologie de la Universitatea Bucuresti

Facultatea de Sociologie a Universităţii din Bucureşti realizează un studiu asupra modului în care absolvenţii săi de sociologie de după 1990 s-au integrat pe piaţa muncii, despre cum trăiesc, şi ce gândesc despre perioada petrecută în Facultate.

Prin urmare, cei care am absolvit facultatea respectiva, am primit câte un mail pentru a completa chestionarul respectiv. Va rog și eu, în nume personal, să răspundeți la chestionar (durează 15-20 min, este anonim). Vă atrag totodată atenția că, mai ales pentru cei ce au conturi la Yahoo!, mesajul cu link-ul către chestionar este posibil să fi ajuns la Spam.

Alternativ, vă puteți înscrie ca subiect direct pe site-ul facultăţii folosind acest link!

Vă mulțumesc !
B.V.



PS. Nu vă puteți înscrie direct pe site folosind aceeași adresă pe care ați primit deja e-mail de la Facultate.

PS2. E vorba doar de absolvenţi de Sociologie.

PS3. Dacă puteți disemina acest mesaj in grupul de foști colegi, vă rămân recunoscător !

Promo - Newsletter valori

Uite că dacă nu era Osterhase, uitam să fac promo pe blog la Newsletter:

Săptămâna trecută am lansat încă un număr din Newletter-ul Echipei româneşti pentru studiul valorilor sociale. Textul se referă la cât de puţin înclinaţi către autonomie individuală sunt românii şi cum se reflectă acest lucru în performanţele medii ale elevilor.

Newsletter-ul este disponibil, ca de obicei, aici.

Reciclarea în sectorul 5 - o petiţie online

Împreună cu câţiva prieteni am iniţiat o petiţie către primăria sectorului 5.

Ceea ce solicităm, in principiu, este luarea de măsuri care să ne permită să reciclăm hârtia, boranele, PET-urile, becurile şi alte chestii similar pe care le avem prin casă.

Textul complet al petiţiei se află aici: http://petitiionline.ro/81/reciclarea-%C3%AE-sectorul-5.

Dacă sunteţi de acord cu ce scrie acolo, vă invit călduros să semnaţi (electronic) petiţia.

Încrederea în instituţii -> newsletter ...

Am dat drumul la un nou număr din Newsletter-ul echipei româneşti pentru studiul valorilor sociale.

Tema numărului realizat de Claudiu este încrederea în instituţii.
• Dinamica încrederii în varii instituţii între 1990 şi 2008
• De ce rămân Biserica şi Armata în topul încrederii
• Cum arata România comparativ cu Europa
• Creşte încrederea în partide?

Fişierul cu pricina este disponibil aici.

Promo: studiu despre universităţi şi piaţa muncii

Unul dintre proiectele in care sunt implicat în perioada de faţă se referă la cât de utilă este facultatea în a te ajuta să te integrezi pe piaţa muncii. Cu alte cuvinte, e vorba de relaţia dintre ceea ce înveţi la facultate şi ce ţi se cere la locul de muncă, despre ce vor firmele de la absolvenţi şi ce ştiu de fapt aceştia să facă.

Ne referim la absolvenţi din patru domenii distincte: Drept, IT & Calculatoare, Ştiinţele comunicării, Inginerie mecanică.

Dacă se întâmplă să cunoaşteţi absolvenţi din aceste domenii, din ultimii 10 ani, vă rog să îi direcţionaţi către chestionarele plasate la http://www.cedu.ro/newsro001.php?id=129 (completarea durează 10-15 minute).

Avem de asemenea chestionare şi pentru angajatori din domeniile respective, şi pentru recrutatori de personal, disponibile aici: www.bogdanvoicu2.home.ro.

Nu ţintim reprezentativitatea, ci descrierea cantitativă a unei imagini de ansamblu a stării de fapt.

Intenţionăm să încheiem colectarea răspunsurilor pe 30 aprilie.

Rezultatele vor fi sintetizate într-un raport final, comparând opiniile absolvenţilor, cu cele ale angajatorilor şi recrutatorilor şi vor fi disponibile în primul rând pentru cei ce răspund la chestionar şi îşi manifestă intenţia de a primi raportul indicând o adresă de e-mail, în câmpul disponibil în acest sens în chestionar.

Vă mulţumim pentru suport!

Promo: suntem de drepta sau de stânga?

A apărut al treilea număr din Newsletter-ului Grupului românesc pentru studiul valorilor sociale.

Prins cu multe alte lucruri şi aflat în o a treia săptămână de cursuri, îl promovez cu întârziere, după ce a fost preluat de presă.

Mircea Comşa vorbeşte în el de orientările ideologice ale românilor. Nu zic mai multe, ca să nu stric lectura celor 6 pagini...