27 ianuarie 2008

Maneaua de aur

Disclaimer: Nu îmi plac manelele. Am încercat însă să mă menţin obiectiv…

Rugăminte: înainte de a trage concluzii, citiţi bine textul şi respiraţi adânc :)

We've set up a 20-man committee to do away with this vulgar, animalistic, nigger rock 'n' roll bop.” (Chairman of the Alabama White Citizens Council)

The obscenity and vulgarity of the rock 'n' roll music is obviously a means by which the white man and his children can be driven to the level with the nigger.” (Executive Secretary of the Alabama White Citizens Council)

Acestea sunt declaraţiile cu care începe volumul II din The History of Rock and Roll de la Time Life. Evident, cei doi citaţi mai sus erau nişte sudişti radicali, care respingeau din start orice nu era strict pe calea cea dreaptă. Mai târziu în documentar, apare şi un primar din New Jersey, împreună cu consilierii săi, decizând să interzică R’N’R în Jersey City. Nu am văzut încă tot documentarul (are 10 părţi a câte 60 de minute), însă nu m-ar mira să apară pe acolo şi Nea Nicu cu armata sa de trepăduşi.

Reacţiile lor mi-au adus aminte de manifestările (non-academice) ale multor colegi din ICCV, la o prezentare a Ceraselei Voiculescu, care făcuse un studiu despre manele (Discursul manelelor in contextul socioeconomic postcomunist: prestigiu, inconsistenta de status si economie informala).

La urma urmei fiecare gen muzical a debutat prin a fi înjurat. Ce e drept, după gustul meu, manelele sunt mult mai aproape de zgomot decât de muzică: ritmul este mai degrabă întâmplător, versurile lipsesc … Însă, aşa cum zicea Cerasela la un moment dat, nici în alte genuri muzicale (vezi ceea ce la noi se cheamă „muzică uşoară”, dar şi multe compoziţii R&B, disco, rap, blues etc.) versurile nu reprezintă adesea altceva decât un fundal aleatoriu. Pe de altă parte, parcă la manele s-au cam adunat toate, iar genul nu mai e demult tânăr: îmi amintesc de manele încă auzite prin anii 80, când la studioul de înregistrări al Filarmonicii, din subsol de la Lipscani (în Ploieşti), erau albume ale unor formaţii de care nu auzisem niciodată, şi care aveau nume ciudate… Nu reţin acum decât unul: Tineret, cu albumele de genul Tineret IV, Tineret V, Tineret 6 …

Până acum ar fi fost măcar 20 de ani în care să răsară ceva de calitate din manelele astea, altceva decât un huruit zgomotos, dar cine ştie, poate la manelari timpul se scurge mai încet şi cândva „cântecele” lor vor deveni aclamate pe larg de critici, confirmând gustul consumatorilor de astăzi (cred că în prezent manelele reprezintă genul muzical cel mai bine vândut şi mai iubit în România – cel puţin aşa par a zice 'rafturile' din multe magazine şi site-uri pe unde se vinde muzică).

Mie unul însă, până la proba contrarie, permiteţi-mi să ascult altceva…

(Why not a later form of RNR?):



[versuri de la Metrolyrics]


6 comentarii:

oceania spunea...

problema cu manelele e ca sunt versuri agramate puse pe melodii arabesti, indiene si turcesti, deci copiate. n-au nimic original in ele. sunt pur si simplu infecte.

Andreï spunea...

istet materialul ceraselei! de ce n-ai inceput direct cu el?

;-)

Turambar spunea...

lol. mai ai ceva de ashteptat din punctul de vedere al complexitatzii auditive. ok, sa presupunem ca versurile pot fi pardonate si ca putem trece peste zgomotul de fond (cu toate ca, uneori, umorul involuntar este cocoshator, dupe cum ai putut vedea in aia de la mine). insa adevarata rugina a manelei este ca nu este valoroasa muzical. auditiv. dincolo de vorbe e lalaiala copy-paste. Nu au reushit sa sublimeze, precum muzica lautareasca, si sa inoveze.

Muzica lautareasca este, de multe ori, dulceatza originala. Maneaua nu este, din pacate, decat nishte cremvushti cu gust de carton. Ca sa revenim la analogia ta cu rock'n'rollul: rock'n'roll-ul a dat din prima peste filonul de vana creativa. Maneaua: nema :(

Si nu vorbim aici de conotatzia sa sociala. Chesti trestii etnicitate stigma asimetrie de status blah blah, cum o fi facut probabil Cerasela. Vorbim strictamente muzical.

Anonim spunea...

Cum ramane cu neutralitatea cercetatorului?

Mi-am revazut aberatiile de la : http://www.parvan.ro/?p=46 ... si acolo incepe tot cu un disclaimer :)

Pentru ca stiu/vad ca pe blogul asta sunt cititori sociologi :) va propun o tema de reflectie:
DJ-ul/lautarul de succes are aptitudini de muzicolog sau de "cunoscator al publicului" ? :)

Bogdan spunea...

@oceania & turambar: calitatea manelelelor mie mi se pare nulă, însă nu pot trece cu vederea calitatea lor de element ... globalizator (le găseşti şi prin ţarile de la Sudul nostru, dar şi dominând unele discoteci cu public "de nişă" din Germania, Spania, Italia... - BTW, e interesant de văzut ce pun în share romanii plecaţi prin Spania care folosesc DC++ sau variaţii ale acestuia) şi să nu mă gândesc că ... cine ştie de unde o sa sară cândva iepurele (chiar dacă mă îndoiesc că are ce sări) :)

@andreï: nu am început cu Cerasela fiindcă în opinia mea materialul ei trebuia definitivat, cel puţin în versiunea disponibilă online fiind doar o schiţă, cu urme ideologice
(care ar fi trebuit eliminate), dar -mai ales- cu probleme de metodă (îmi amintesc, de exemplu, că era o problemă destul de mare cu modul de selecţie al textelor analizate). Asta nu scade însă din interesul pentru material...

@Cristi: uitasem de post-ul tău (na, că am băgat şi hyperlink :) şi agreez cu argumentele de acolo, şi insistând pe unul dintre ele, abia schiţat (deşi prezent ca atare în fundalul argumentaţiei), şi pe care am ezitat să îl aduc mai devreme în discuţie: într-o ţară slab educată, nu te poţi aştepta să ai chestii de o calitate deosebită care să îndeplinească funcţii sociale de orice gen. Chetiile mai simple, mai puţin sofisticate, mai uşor de înţeles vor fi predominate.

Cât despre DJ, ăla nici măcar mare cunoscător al publicului nu trebuie să fie, că poate apela la o "prin încercare şi eroare". Până şi "solistul" de manele poate fi mai expert decât el :))

Vlllad spunea...

Ritmul nu e chiar intamplator, e ritmul oriental (cim-tel pare-mi-se ca se cheama). De fapt, nu e diferit fata de ritmul rock (in loc de un bass-drum apare un snare), dar combinatia dintre acest ritm si vocea cu modulatii e suficient cat sa creeze o diferenta specifica (nu atat de mare cat se pretinde insa). Se imprumuta ritmuri orientale, desigur, dar si ritmuri mai complexe, de ex din jazz (am fost la o prezentare a unui studiu muzicologic despre manele unde ni s-a aratat cum apare un pasaj din Duke Ellington parca intr-o manea la solo). Structura intro-vers-refren (x 2 sau x3)-(eventual)solo-refren-outro e aceeasi ca si la celelalte genuri ale muzicii pop.

Cum majoritatea manelistilor din generatia veche sunt fosti lautari, nu pot fi acuzati ca nu au idee despre muzica (cum e cazul boy-band-urilor sau girl-band-urilor penibile gen Animal X sau Bambi, a apasatorilor de butoane de pe zona "Trance" sau a "canteretilor de RAP", care vorba lui Rimaru de la R.A.C.L.A. "nu prea cunosc bemolii si diezii"). Singura diferenta este ca astia din urma sunt albi, majoritari, deci legitimi.

Cat despre versuri, nu difera foarte mult de hip-hop-ul gangsta din SUA sau chiar de mult iubitul rock&roll in anumite manifestari(ACDC, Judas Priest, chiar Deep Purple nestralucind prin versuri, ca sa nu mai zic de glam metal-ul din anii 80). Avantajul versurilor manelistice sunt simplitatea si timpul incredibil de scurt in care iti intra in cap (si cu greu iti ies). De asemenea, ele incapsuleaza aspiratiile unei intregi clase sociale, spre deosebire de muzica rap autohtona, care mai nou are accente elitiste si nu prea mai reprezinta pe nimeni.

Da, maneaua este un gen de muzica neoriginal dpdv al melodiei (dar original dpdv cultural), simplist, cu slabe sanse de evolutie. Dar nu este singurul. Diferenta este ca astialalti sunt sustinuti de industria muzicala romaneasca (si chiar cea internationala) pentru ca sunt mai "curatei", mai usor de vandut clasei mijlocii. Manelistii au si ei o industrie, dar e o industrie underground (ca deh, n-au voie pe radio sau la TV in afara de postul Taraf), in ciuda faptului ca ascultatorii reprezinta o proportie semnificativa din populatie.

Astfel, nu pot decat sa conclud ca ura fata de manele (nu ma refer la neaprecierea genului, ci la URA nedisimulata, la ragetele de interzicere, la apelul ipocrit la "valori") dar nu fata de alte genuri conexe (dar occidentale) si teama de "manelizare" (un concept gol care suna bine dar nu explica nimic) este rasism, sau in cel mai bun caz ura de clasa.

Convorbire telefonică cu ... un hoț??

Sună telefonul, de pe un număr necunoscut, vizibil (adică nu este ascuns), iar o voce de bărbat mă angajează în următoarea convorbire: -  ...