10 octombrie 2011

O piață pentru cronica de film

Nu prea apuc să văd filme, iar cronica de film nu m-a pasionat niciodată. Stârnit însă de o postare a lui Moş Crăciun, am deschis cronica din The Guardian pentru Midnight in Paris al lui Woody Allen. Am rămas plăcut surprins de calitatea comentariilor: o discuţie civilizată, utilă, educativă, cu doar vagi urme de „flame”.

Curios, am căutat prin ziarele româneşti cronici de film, să văd cum comentează cititorii. M-am uitat în Gândul, Cotidianul, Jurnalul Naţional şi Adevărul. Am observat că, de fapt, sunt foarte puţine astfel de articole, iar comentariile practic lipsesc.

Să privim însă la partea pozitivă a lucrurilor: apare spaţiu mare pentru … blogging, scris civilizat, obiectiv. Audienţa ar fi ceva ceva mai mică, însă absența comentariilor obișnuite de pe paginile ziarelor românești ar face ca ea să fi emai selectă… (e adevărat că, din păcate, cei care cumpără publicitate în România par a se uita mai puțin la puterea de cumpărare a audienței mediei pe care își plasează add-urile, cât mai ales la cantitatea brută pe care o constituie aceștia. Într-un fel acesta este și semnalul pe care l-a dat Ministerul Educației prin clasificarea curentă a universităților: size matters!)

Sper să am vreme într-o zi să mă lămuresc ce este cu această piață... Între timp, orice ajutor în acest sens este binevenit.

5 comentarii:

Turambar spunea...

http://www.dilemaveche.ro/sectiune/societate/articol/ceva-fin

Bogdan Voicu spunea...

Articolul despre public este desigur interesant. Ar fi fost interesant să fie și o cronică a filmului.

Din păcate, ca și în fotbal, la noi se discută mai mult despre ce a fost în tribune decât despre ce a fost pe că mai sper însă că și tribunele vor arăta altfel atunci când vom fi capabili să discutăm și despre cum arată spectacolul.

De aceea spun că s-ar putea să existe o piață bună pentru așa ceva, chiar profitabilă dacă este exploatată cu cap.

parvan spunea...

Lumea nu-i intotdeauna asa cum pare :).
Exista evident un interes sporit pentru "puterea de cumparare". Insa de la nivel declarativ pana la efecte sociale sunt cateva bariere:
1. exista tendinta de a clama "putere de cumparare" pentru publicul multor vehicule media (de fapt pt toate care se adreseaza vanzatorilor de "ceva" caci inclusiv la bere sau detergenti e nevoie de putere de cumparare, exceptie fac doar scopurile politice, sociale, non-comerciale).
2. (intr-o bicazualitate cu 1.) dificultati in evidentierea (operationalizarea/masurarea) "puterii de cumparare" a unui vehicul.
3. inflatie de oferte: in zona publiclui mic dar potent intra cu oferte mult mai multe vehicule: manifestari de pr, manifestari sportive, congrese, conferinte, cluburi, organizatii, carciumi, hoteluri etc etc
4. restrtangere de cerere: tot mai multi "clienti" pentru care "puterea de cumparare" mare este esentiala ... sunt in restrangere de clientela si tind mai degraba sa-si conserve clientii decat sa-si caute clienti noi.
5. exista un clivaj intre educatie si "putere de cumparare" care face ca "puterea de cumparare" mai usor influentabila sa fie mai cautata iar "puterea de cumparare" mai putin reactiva la reclama sa fie mai putin dorita.

Revenind la "piata cronicii de film", my 2 cents:
- o particularitate a vizionarii de filme: se vad filme vechi sau filme foarte noi; pt cele vechi "nevoia de cronica" e diminuata de numeroasele referinte, pt cele noi motivatia e "noutatea" si eventual reperele (gen, tema, locatie, actori)
- atat filmele cat si publicul de film "joaca" pe piete largi. Ex: imdb este (la distanta) site-ul "de film" ... cel mai accesat de publicul romanesc => customizare/branding sunt o necesitate pentru a nu concura (doar) pe piata informatiei de film
- exista in spatiul romanesc un proiect (dintr-un gen proxim) cu succes notabil: bookblog

Succes!

PS: cronica de teatru romanesc este mai putin (mai deloc) expusa concurentei globale :)

Bogdan Voicu spunea...

@cristi:

1. "Puterea de cumpărare": o discuție cu lucrători din market-study din țări cu cumpărători ceva mai educați (*și ceva mai riguros studiați!) s-ar putea să mai îți schimbe din opinii și să te facă să privești altfel stereotipurile celor ce plasează publicitate pe media din România. E instructiv în acest sens să vezi la ce sunt reclamele din pagina The Guardian referită mai sus și, mai ales, la ce sunt aceste reclame.

(BTW, dificultățile acelea de măsurare sunt relativ ușor de depășit cu metodele de analiză actuale...)


2. Bookblog & co. Pentru mine cronica de carte de la noi este o continuă dezamăgire: "Profesioniștii" par a fi preocupați să își promoveze în principal prietenii și colegii de redacție. Ei scriu de regulă în ziare, reviste, medii tradiționale. Și la acești 'profesioniști consacrați' și la noul val, prezent pe bloguri sau în proiecte gen bookblog, găsești de regulă repovestiri pe scurt ale cărții. E adevărat că așa se făceau "comentariile" pe vremea lui Ceaușescu, alea pe care trebuia să le scrii la Treapta I și la Bac. Totuși eu sper în continuare că există și alte valențe ale cronicii de carte în afara spoilere-lor... (pe acelea le găsești oricum pe site-ul editurii/librării, așa că ce nevoie mai ai de ele???)

3. Să înțeleg că te pregătești de cronică de teatru? ;)

parvan spunea...

1. e inflatie si de discutii :), opiniile's schimbate dar aplicate pe vanzatorul-cumparatorul specific ... unele "stereotipuri" raman rationale.

* sunt interesat (de la tine si/sau cititorii tai) de participarea la depasirea/ameliorarea "dificultatilor de masurare". Si cand zic "interesat" e interes in dezvoltarea unei piete in care mi-am pus banii si energia. :) Ofer/caut finantare pentru orice proiect(e) implementabil(e)

2. Total de acord cu tine.
Doar ca pt mine "succes" e o conditie pentru a descoperi "ratari" si "indreptari" spre succese mai mari.

3. As fi un dezastru comercial :D
Raman in piata asta incercand sa-mi fac loc intre stereotipiile celor care (zic ca) vor dar nu pot si stereotipiile celor care (zic ca) pot dar nu vor :(

Convorbire telefonică cu ... un hoț??

Sună telefonul, de pe un număr necunoscut, vizibil (adică nu este ascuns), iar o voce de bărbat mă angajează în următoarea convorbire: -  ...