Lumea …. aşa cum nu o ştim?

[Această postare EXTREM DE LUNGĂ este, ca întreg acest blog, una de amator, prin urmare vă rog să nu o interpretaţi ca fiind rezultată din expertiză profesională. Ea include o sumedenie de gânduri nu neapărat foarte cizelate, dar care m-am gândit că poate or folosi cumva, cuiva. Versiunea scurtă e dată de cele 3 fraze scrise cu roz, completate de preambulul inițial. ] De mai multe luni, sociologii români reuniţi în Societatea Sociologilor din România analizează criteriile de promovare la gradul de profesor, respectiv conferenţiar. Sper să nu comit vreo indiscreţie divulgând public acest lucru alături de trei observaţii simple: 1) Nu am observat puncte de vedere enunţate de neutri. (vezi mai jos) 2) Punctele de vedere formulate nu prea privesc principiile, ci se opresc la detalii punctuale. (vezi mai jos) 3) Discuţia este canalizată în principal pe cum ajungi să fi profesor, nefiind aproape nici un interes pentru poziţiile de conferenţiar. (vezi mai jos) Hai sa explic puţin: N

Este 1:27 noaptea. Televizorul merge pe TVR2. Emisiunea se cheamă "Cu 2 treci Bacul". Se va vedea imediat că titlul este inspirat. Un individ bărbos, profesor de matematică, vorbește aproape non-stop. Mă uit cu gura căscată. Are un smartboard în spate, pe care se derulează o proiecție PowerPoint. Face exerciții cu matrici, pregătitoare pentru Bac. Îmi zic că e un bun prilej să văd cum se mai face predarea de top. Exercițiile sunt de fapt recapitulative. Calculezi determinantul și ajungi la ecuații de gradul 2, sau la probleme de trigonometrie. Individul trăncănește efectiv. E plictisitor. Vorbește răspicat , aproape poruncitor , ca un deținător de adevăruri absolute ce se află. Cine l-o urmări la ora unu jumătate noaptea, în afară de mine? O fi de fapt o reluare pentru insomniaci. Constat cu surprindere că are și niște elevi cu el, în studio. Până acum nu îi văzusem, nu erau în cadru. Arată cam timorați . Proful are un arătător în mână. Uneori le pune și întrebări elev