Postări

Se afișează postări din 2021

2021: cenzura, preotul, arta, practicile totalitare

Imagine
Pe scurt: o expoziție e cenzurată pe motiv de încălcare a dogmei religioase.   Dacă cenzurarea ei e corectă, atunci și Osama Bin Laden avea dreptate.   Pe lung: În comunism era unul, Tovarășu’ Dulea, ce decidea ce se publică, ce se filma, ce se citea. Adică era șeful cenzurii. Mai schimba un titlu de carte Azi avem altfel de cenzură : un pictor a făcut un tablou în care apăreau niște sfinți stilizați cu capul în jos. Nu mă pricep la artă, habar nu am dacă o fi bună pictura aia sau nu. Un muzeograf religios a decis că e blasfemie și a blocat expunerea tabloului. Pe capul curatorului expoziției a apărut preotul de la biserica de lângă muzeul unde are loc expoziția, cu presiune psihologică despre cum ar trebui să arate orice expoziție. Deh, exact ca tovarășu’ Dulea.    Dacă te uiți la lucrarea cenzurată, mie mi se pare că văd o caracatiță. Dacă o întorci cu susul în jos, se ivesc cei trei sfinți. Spațiul cu pricina nu e neapărat neexplorat, având spre exemplu un tablou al lui Skot Ols

Bullying

Imagine
Unul dintre grupurile de pe Facebook din care fac parte are particularitatea ciudată de a fi un grup la care apartenența este dată de vecinătate, dar care a optat să fie complet public, pentru a oferi un exemplu celor din jur. Uneori apar acolo întâmplări care sunt bune de exemplu pentru cursurile de pe la științe sociale, precum este cel de mai jos. Ironia dată de eticheta asumată de grup, cea de "social community", este emblematică. De observat însă diferența de ton adusă de prima și ultima replică din cea din urmă captură de ecran pe care o reproduc aici. Aceste două replici îmi spun că mergem totuși pe un drum bun...

Plants, patterns, labels, taxonomies, and people

Imagine
The easiest way to sort out life is to use patterns and labels in order to put things into categories. Linnaeus brought order to human societies, by providing a system to label the plant and animal reigns. Beautiful plants received structure, a way to look at them in such manner that one could go further into understanding their kinship. Purple, red, yellow and green became less important, and shapes, patterns, textures ruled the newly ordered kingdom.  And it was good. One needs structure in order to fully discover beauty.  However, the taxonomy is far from being enough to fully enjoy the stories of a plant. Shrubs, bushes, flowers have their own individual lives, way beyond the simple label that places them into a family. They adapt to environment to show the word the most amazing pictures, they survive in harsh conditions to bring joy to the eyes, they conquer deserted human landscapes, such as abandoned cities, to bring them real life, pulsing almost unknown, and blossoming in sile

Netflix and European identity

Imagine
I rarely write about movies, and I think that this is the first time in ages that I write about series. However, this is rather about the role of Netflix in connecting European countries through their series.  First, there is Into the Night (thanks to Tinca for recommending the movie), a post-apocalyptic Belgian series, based on a 2015 Polish SF novel, spoken in French, Italian, Polish, Russian, Arabic, English, Flemish (or Dutch??), and Bulgarian. Indeed, this is a kind of pan-European selection. Probably not the best shot movie, but with a decent script, quite appealing twists, and realistic scenes. I really enjoyed the first season (6 episodes), in which people are put in unexpected setups, social relations are on the verge, and characters need to reinvent themselves. I have saw one of the actors, Laurent Capelutto in the French movie by Hirokazu Kore-eda, La Vérité . The entire plot includes constant reference to European diversity, which made me start the post with Into the Night

Normativismul de zi cu zi

Imagine
Textul acesta s-ar putea chema "povestea celor trei povești". Dar am ales trei povești oarecare din noianul de povești posibile, prin urmare nu numărul lor e important.    S-ar putea chema „New religion”, pentru că vorbește despre cum într-o cultură tradiționalistă tendințele postmoderne sunt implementate ... anti-postmodern. Dar până la a explica acest mic amănunt e cale lungă, explicația apare abia pe la finalul textului.    Ar putea avea un nume sexy, care să atragă, în spiritul presei de la voi: „Vai, ce ne fac ăștia!”. Numai că ăștia suntem noi și nu ne facem ceva rău, ci doar evoluăm, cu hopuri și suișuri, iar textul acesta este departe de a condamna pe cineva. Dimpotrivă, se uită cu duioșie la încercările societății românești de a se schimba pe ea și pe fiecare dintre noi. Și la cum fiecare din noi se schimbă, dar se dezbară cu greu de vechile metehne. Iar scopul exact al textului, îl voi desluși abia la final :) Prima poveste: Decembrie 1989 În decembrie 2020 a circul