Postări

Se afișează postări din 2017

Pe lung, despre cum știința românească deși nu are bani, nici nu pare că îi folosește prea eficient

Zilele trecute UEFISCDI a reacționat la sesizarea unor aplicanți la programe TE, decizând refacerea evaluărilor. UEFISCDI gestionează banii alocați cercetării științifice în România. Adică acelor un pic sub 0,3% din PIB, cel mai mic procent din UE, care are ca țintă atingerea a 3%. În Germania, spre exemplu, în 2015 fuseseră alocați 2,9%, motiv de îngrijorare pentru ministrul educației și al cercetării: procentul era considerat a fi prea mic în comparație cu ținta propusă. La noi era de zece ori mai puțin ... La noi însă nu vei auzi prea multă lume plângându-se de acest procent. În mod ironic, strategia de dezvoltare a învățământului terțiar deplânge suma mică alocată învățământului universitar (în fapt procentul este comparabil cu media europeană, așa cum o spune chiar strategia în cauză), dar nu pomenește nimic despre lipsa sumelor alocate pentru cercetare. UEFISCDI are o competiție dedicată tinerelor echipe. Echipe conduse de cercetători sub 40 de ani trimit propuneri de proi

Imperbii și furtuna

Imagine
M.Tudose a observat corect că sistemul bancar are o problemă. Domnia sa a oferit soluția cea mai simplă, cea mai naivă, cea a întoarcerii la trecut: hai să nu mai folosim cardul. Se petrece într-o epocă în care, în Suedia , aproape că nu poți lua taxi-ul sau cumpăra pâine dacă nu ai card, iar doar 7% din valoarea totală a tranzacțiilo r se face cu cash. Orice comentariu este probabil inutil. L.Pop a observat corect că sistemul de educație are o problemă. Prin urmare a propus manualul unic , probabil succesor al manualului de sport. O listă lungă de indivizi respectabili au adresat o scrisoare publică. Niciunul dintre ei nu pare a avea o diplomă în științele … educației. Ca și în cazul domnului Tudose, acesta este cel mai simplu mod de a goli o problemă de conținut și de a o perpetua. Dacă nu ar urma al treilea caz, cel de mai jos, te-ai putea întreba precum Medea, eroina lui Seneca: " cui prodest scelus, is fecit ". G.Firea s-a gândit că viața e o scenă, iar

Leftovers: Kendama & Fidget Spinners

Imagine
În urmă cu două luni mi-am dat cu părerea despre Kendama și Fidget Spinners, pentru Business Magazin . O bucățică de interviu este în linkul către publicația respectivă. Mai jos reproduc răspunsurile mele complete la întrebările primite pe email. (în mod firesc, reporterul a selectat doar secvențe din ceea ce i-am răspuns). Prima întrebarea a fost despre „viralizarea” înregistrată de „jucăriile Kendama și spinnere” și am fost solicitat să explic „secretul popularității lor”. Sunt simple. Ambele sunt extrem de banale din punct de vedere al construcției, și ingenioase ca idee. Kendama necesită în plus câteva abilități, dar nu fantastice. Fidget spinnerele nu sunt singurele care țin degetele ocupate (mai sunt și fidget cubes, spre exemplu): glumind puțin, înlocuiesc rosul de unghii, ceea ce este un mare pas înainte. În plus, se adresează unei pături largi de consumatori… A doua întrebare dorea să investigheze modul în care „niște jucării din lemn” au ajuns în prim planul atenție

People: Take #1. Questions

Imagine
There are people and people. Humans, I mean. "Neah!" Sometimes, there is no chemistry with one person. Or there is no chemistry left. It simply does not work. Fear, bad timing, not in the mood, friends, chores, family, motives … Basically fear and genes, in my experience :) Beside the personal feeling, a sort of defining encounter, is lack of chemistry really changing one’s way? Is this changing what that person is, how one’s actions were, how she or he is generally seen by the relevant other? Sometimes, a beloved one turns one’s back. Is this changing the past? Does it change the personal interpretation of the previous relation? Is the departure changing one's internal beauty? Sometimes, a beloved one hurts you repeatedly. Instinctively or not, both of you put some distance in between. Hurting continues. Do you reciprocate? Or do you ask yourself if one actually has a major problem, and you start searching for helping that person? Is there a “correct” answer

Hai să mai zic despre doctorate…

Imagine
Se bate multă monedă pe elucubranta decizie a CNACTDU de a spune că o teză de doctorat are o parte originală și una neoriginală. Sau cel puțin așa reiese din declarația făcută la momentul respectiv de profesorul Andruh. Haideți însă să ne uităm altfel la teză, nu cu procente de text plagiat, deși și acelea sunt importante. O teză de doctorat are menirea de a arăta că autorul poate contribui la cunoaștere. Adică se poate baza pe ceea ce deja se știe, că înțelege ceea ce s-a descoperit deja, și poate împinge cu o fărâmă mai departe căruța cunoașterii. Pentru aceasta, formatul standard acceptat în mod curent al unei lucrări academice de orice fel implică o trecere în revistă a literaturii existente, urmată de rafinarea ei în ipoteze ce sunt testate în partea empirică. Cel puțin așa se petrece în științele sociale și comportamentale. Inclusiv acele lucrări ce se definesc drept „exploratorii” sau bazate pe „grounded theory” nu izvorăsc din neant, ci fac referire la ceea ce deja este c

Intermezzo roz

Imagine
Undeva, în lumea mea mică, în cea mai mică lume dintre lumile mici posibile, plutește un zâmbet. Zâmbetul este mare, deși obosit. E un zâmbet plin de speranțe, aproape temător. Un soi de ghiocel apărut înainte de vreme, aparent firav, dar jucăuș și tenace, sigur pe el, gata de a cuceri lumea, ca un cântec încă nedezvăluit, răzbătând dintr-un morman de fiare vechi, printre telefoane stricate, mașini de cusut nefolosite, uscătoare contorsionate, și mașini de spălat vase ieșite din uz. Sunt zeci de gânduri sub acel zâmbet. Ciudate, nostalgice, aromate, suave, ca niște brațe ce te învăluie, pornite dintr-o zodie incertă, sau cu un scop necercetat, îngânând același cântec ce părea uitat de urechile mirate, și zorind zglobii zvonul zumzăit al universului întrezărit în zori. E primăvară oare? Sau nu are curajul cunoașterii? :)

Doctorate: povestea fascinantă a Candidatului

Imagine
Eroul poveștii acesteia se numește simplu ¨Candidatul¨. Am decis să fie bărbat, doar pentru a simplifica fraza. Altfel, nu contează genul său. Domnia sa este un student oarecare la o facultate oarecare din orașul în care locuiește. Termină studiile de licență și face în continuare un master în exact același domeniu. Apoi începe încă un master, tot în același domeniu (să fiu bine înțeles: practic aceeași specializare), la 200 de kilometri distanță. Când se termină primul master, începe și doctoratul, la 400 de kilometri distanță de orașul unde probabil locuiește și unde începe un alt master (al treilea), atunci când termină al doilea master. Al treilea master este într-o cu totul altă zonă a științelor sociale. Doctoratul este însă în domeniul primelor două mastere și al licenței. Și este și domeniul în care, în paralel cu doctoratul și cu al treilea master, începe să predea ca asistent universitar. Pentru că are timp, în al treilea an de doctorat și pe când termină al treilea maste

Despre minunatele teze de doctorat în științe sociale: un preludiu

Imagine
Spicuiesc din referatele membrilor comisiilor ce examinează teze de doctorat. Și reproduc idea lor despre meritele tezei: „Originalitatea tezei constă în faptul că face pentru prima oară în România XYZ.” „Partea de originalitate este dată de studierea unei comunități până acum neinvestigate.” „Teza de doctorat aduce pentru prima oară în rRomânia…” „Teza de doctorat traduce pentru prima oară la noi scala XCCV…” „Marele merit este de a studia și în România …” Alooooo! Dragi și stimați profesori doctori abilitați, autori de articole în jurnale absolut minunate, creatori de școală, evaluatori de frunte, formatori de opinie… A arăta că și în România locuiesc oameni nu poate fi în nici un caz o rațiune pentru care se acordă titlul de doctor în științe. Din punctul meu de vedere, fraze precum cele de mai sus, relevă faptul că opinia dvs. despre teza cu pricina este că lucrarea este de o calitate atât de proastă, încât nu se găsesc alte merite pentru ea… Adică nu are nici u

Life. Take #2

Imagine
Sometimes navigating through life becomes a difficult endeavor. You add a step in one direction, make a step towards another aim. Then you stop and start asking if this is the wrong path. Whether you turned the right wheel. If getting out of your self-imposed comfort zone is what you actually want. Whether you aren't happy enough with what you already have. Wheels are colorful   You remember your dreams. As a little girl, you learned about Prince Charming, and how he will make your life beautiful. Or you imagined yourself as Manic Pixie Dream Girl, magically turning everything right, after kicking-out the bad guys. As a little boy, you imagined yourself as Prince Charming, defeating all enemies and getting through that long list of challenges. But you discover yourself bored and tired to fight all these battles. Preserving what you already have might be more appealing than trying again to be a brave girl or boy. You are tempted to avoid decision, to find reasons not to l