Lumea …. aşa cum nu o ştim?

Seen from the future, there is not much special to tell about this year. However, things happend in 2013. Curiosity, a NASA rover wandering on Mars sent proof than milliones of years ago a warm pond existed there. Darwin, the great scientist hatred by the Church, believed once that life started in such rich waters. However, this was not the case on Mars,where it seemsthatevolutiowasneverlikeo Earth. The US were important, as usual. Edward Snowden, a whistleblower, prove the word that Americans are anything but innocent partners. Europe continued a sort of stagnation, Croatia joined EU, Merkel won the elections but struggled to set a coalition, Berlusconi was finally again not jailed, although he was finally convicted, the Chinesse rocket reached the moon as step towards world domination, Mandela died, several African countries announced to create a common currency, the Bitcoin value rocketed, Becali - the Romanian uneducated-extremely-wealthy-sheppard-and-football-club-owner -

Din faţa altarului vine o voce fermă, feminină. “Ştiţi de ce iconoclastul a zugrăvit astfel pe fecioara neprihănită?” Se lasă câteva momente de linişte. „Nu ştiţi niciunul?” Pauza subliniază retorica. „Aş fi mulţumită dacă aţi reţine trei lucruri: …” Ascultători, turiştii, cam 40 la număr, dau umili din capete. Bărbaţii poartă bermude, însă nu din cele înflorate, ci în culori neutre. Nu au voie în pantalon scurţi. Femeile au braţele şi picioarele acoperite de şalurile urâte din cele care se distribuie la intrare. Vocea femeii spune explicaţii pe un ton răspicat ce solicită supunere. Desfrâul nu este permis în mănăstirea din vârful muntelui golaş. Cândva, pentru a ajunge aici îţi încredinţai viaţa în mâna călugărilor. Nu existau scări, nu existau poduri. Sunt mai bine de 100 de metri de la baza stâncii, în fapt o bucată de sandstone ridicată de pe fundul mării cu mii de ani în urmă şi până la mânăstirea din vârful ei. Călugării, toleraţi de turci, aruncau frânghii şi te ridicau sus.

Cu ceva vreme în urmă, la începutul lui 2013, am publicat un text în Dilema veche despre "Mahalaua din ... noi". Mahalaua constituia tema numărului respectiv din Dilema. Scrisesem însă şi un text alternativ, având acelaşi mesaj. Titlul este cel a postării de faţă, iar textul îl reproduc mai jos, aşa cum l-am scris atunci. O foarte apropriată prietenă îmi povestea cu câteva luni în urmă despre colegul său, român. Acolo unde lucrează ea, în afara României, sunt mulţi internaţionali. Conversaţia pe care vreau să v-o împărtăşesc implică şase sau şapte doctori în ştiinţe sociale, aflaţi la masa de prânz. Toţi sunt vestici, exceptând cei doi români de care ziceam, prietena mea şi personajul care face obiectul studiului de caz cu care deschid acest text. Omul cu pricina, un bărbat pe la 36 de ani, şi-a făcut studiile în ştiinţe politice la o universitate din Ardeal, apoi a continuat cu un master în Europa de Est şi un doctorat în Olanda. Are prin urmare cel puţin unul dintre a

Întâmplător, am reajuns în contact cu o lucrare citându-l pe Serge Moscovici . Cum asta se întâmpla într-o conferinţă, la o săptămână după ce îl pomenisem întâmplător şi la curs, am sărit pe Internet să văd ce se mai întâmplă cu cel născut în 1923, la Brăila. Exclus din liceu, în Bucureşti, în 1938, pentru vina de a fi evreu (vă amintiţi Jurnalul lui Sebastian?), a plecat în Franţa, devenind în timp un remarcabil psiholog social. Şi da, ceea ce bănuiam, continuă să se petreacă. Omul a luat varii premii internaţionale, e doctor honoris causa la o duzină de universităţi (inclusiv UAIC Iaşi), membru sau membru de onoare în mai multe academii din lume. Nu şi în Academia Română, ceea ce e ciudat ţinând cont de absenţa aproape completă a românilor care să fi performat cu adevărat la nivel internaţional în ştiinţele sociale. Şi mai ciudat, nu e o pagină românească pe Wikipedia, în condiţiile în care sunt mulţi psihologi sociali pe la noi. Să fie doar ansemitism? Să se repete cazul Brâncu

The pictures say everything. The Southern you go, the lower the odds that the road signs are not covered with advertising, various messages, unclear posters, of graffiti (the later resembles to a national sport). One may think that this is a way of protesting against politicians and the state, an act of civil disobedience. However, this is rather directed against public and own safety, and I see no way in which it may lead to any positive outcome... :(

Una dintre explicațiile formării valorilor sociale asumă importanța instituțiilor. Familia, Statul, Piaţa oferă modele pe care oamenii, tineri sau mai puțin tineri, le observă, le învață prin repetarea expunerii la ele, le interiorizează și le convertesc involuntar în valori personale. Am argumentat săptămâna aceasta despre modelele promovate de România ca un adevarat brand de ţară. Am arătat că personalităţile exponenţiale pentru viaţa publică de azi respectă arhetipurile Păcăliciului, Plagiatorului (Hoţului, care va să zică), Repetentului şi Mituitorului. Cam acestea sunt modelele pe care românii le preferă în ce priveşte respectul faţă de ceilalţi, corectitudinea, atitudinea faţă de educaţie, responsabilitatea faţă de propriile fapte. Atunci nu ne putem aştepta ca, definite prin oamenii ce le pun în mişcare, şi care preferă să fie reprezentaţi de arhetipuri precum cele amintite, instituţiile să arate altfel.