Best academic position ever!

Source: www.eiu.edu

In the spring, Romania advertised an open contest for the best job ever.
The winner does not need to be well-prepared, but persuasive. Learning at the work place is highly encouraged, therefore the successful candidate receives a sort of scholarship.

 
The scholarship will cover all tuition costs and the accommodation in the Cotroceni Palace, that is a large ... Vila, with many rooms, and domestic workers to keep it clean. The neighbourhood is nice, and includes a Botanical Garden, several restaurants and coffee places, if one needs more than the generous courtyard and the own kitchen. A shopping-mall is also in the nearby.

Source: healthcallings.com

Pocket money, gifts from business representatives, travel and conference costs are included as well. To be more attractive, side benefits such as car (with a driver), body-guards, free telephone and Internet, subscription to satellite and cable TV, invitations to art and sport events, etc. are also offered. Founding for research assistants is also available.

The initial contract lasts 5 years, and may include a 5-year extension for good behaviour! More important, it does not require any publishing, so any anti-plagiarism checks are excluded by default. there is no need to apply for third part grants, and there is no teaching obligation. Heaven on Cotroceni, isn't it?

The final selection of candidates is done democratically, through the vote of all citizens.
The vote is secret, and will be held in two rounds, in specially designed voting booths. The first of them, is on Sunday. People will cast the second ballot two weeks later.

There are 14 candidates, but only two actually matter. Among the rest, several defined themselves as losers, others compete for the sake of competition and to solve some personal needs, at least two enjoy (almost) free nation-wide advertising for their legal business.

Among the two actual competitors ... One has a plagiarized PhD (in law!!!). The other one is a non-charismatic German (and highschool teacher). The "cover letter/research plan" of none of them is stunning (check my other posts about the 2014 presidential elections).

One may say that one of them will get a scholarship that is too good for his abilities. But since there is no better one, the only pragmatic option is to enjoy the moment!

* I am indebted to Ozana and Călin for suggesting, on my Facebook wall, the metaphor with the school performer and the scholarship.

Alegeri 2014: evaluările finale ale programelor candidaților

Vă tot vorbesc de câteva zile despre programele a șase candidați la președinție.

Iată evaluările finale (maximul posibil era 17; minimul era -17). Reamintesc că sunt făcute după criteriile, priceperile și evaluările mele.

 

Și iată și cum am dat punctele pe fiecare categorie:

Rezum totul în câteva fraze:

- Echipa lui Iohannis a conspectat atent Constituția și a căuta să propună lucruri concrete pentru fiecare atribut al președintelui. Lasă senzația că a înțeles cel mai bine ce are acesta de făcut. Programul însă e cam plicticos, mai ales că se pierde și în lucruri colaterale și care nu sunt de competența jobului pentru care aplică.

- Ponta nu spune mare lucru, dar are grijă să nu piardă spunând prostii. Programul său pare făcut pentru un public nu foarte sofisticat, mai degrabă nepreocupat de conținut.

- Programul Udrea e un dezastru total, prin lipsa de corespondență cu ce spune Constituția că ar trebui să facă un Președinte. În plus, promovează o agresivitate care în mod normal îndepărtează alegătorii.

- Macovei încearcă să câștige prin originalitate, nepropunând un program propriu zis, ci un decalog de 100 de puncte. Aceasta o penalizează însă permanent, pentru că e greu de spus dacă va știi ce să facă odată aleasă. Ca și în cazul Ponta, programul e preocupat mai mult de formă, decât de conținut. Ținta pare a fi un public boem, ce ar aprecia expresia artistică, pe baza unei bunăstări materiale deja satisfăcute și având certitudinea sutenabilității dată fiind funcționarea eficientă a societății. Arată România de azi astfel?

- Tăriceanu și Brînză propun programe ce par a fi insuficient elaborate.

Acestea sunt programele.
Oamenii votează însă mai degrabă ideologii, preferințe personale, afinități, interese. Programele  ne spun doar câtă atenție dau echipele din spatele candidaților procesului electoral. Poate candidații nu au habar ce e prin ele ;)
SPOR LA VOT!

Alegeri 2014: Privire de ansamblu asupra programelor candidaților

Iată și o evaluare de ansamblu a programelor celor șase, că tot vă stresez cu ei de câteva zile:


Ponta Titlul programului, deși prezent pe toate paginile, nu este și pe copertă! În afara ideii centrale și a accentului pe calitățile candidatului, programul practic nu există, mărginindu-se la a anunța sloganuri. Excepție: elementul central - solidaritatea națională, care așa cum e etichetată sugerează însă unirea cu Moldova. Site-ul nu e rău făcut, dimpotrivă, exceptând absența unui mesaj concret legat de atribuțiile constituționale.

Iohannis Înfiorător de lung și divagând pe numeroase teme colaterale. De exemplu, debutează cu o discuție despre istoria recentă a României. Fără îndoială, aceasta este un element de fundal important, dar un program consistent afirmă mai întâi ce e de făcut. Restul poate să se afle în alte documente. Are un lucru esențial, dar e mai degrabă ascuns în program: depersonalizarea instituțiilor. (pag. 15) Absolut remarcabil, este singurul care are acțiuni concrete propuse pentru aproape toate atribuțiile rezervate Președintelui de către Constituție. Site-ul este penibil, începând cu un formular de înscriere în echipa de susținători.

Udrea Site-ul o pune în inferioritate de la bun început, definind-o drept un candidat bucuros că a ajuns să candideze. La secțiunea "de ce merit votul tău", site-ul propune un video cu un marș de protest împotriva guvernării Ponta. Programul efectiv nu l-am găsit pe site-ul de campanie, ci pe alt site (!!!) și seamănă mai degrabă a propunere de program de guvernare plasată la nivel de sloganuri, fără prea multe acțiuni concrete, cel puțin în ce privește atribuțiile constituționale ale Președintelui. Mai mult, sunt promovate atitudini conflictuale, adică contrarii funcșiei de mediere. Spre exemplu, liderii partidelor politice sunt etichetați drept caracterizați de "lipsa de caracter, tupeul, scandalul public şi minciuna repetată" (pag. 26-27)" Propune "un președinte puternic și implicat" (pag. 35), urmând evident ideile lui Traian Băsescu.

Tăriceanu Site-ul nu e rău, dar programul e disponibil ca .pdf doar daca te loghezi pe issuu.com. Programul este dezamăgitor. După ce afirmă că președintele nu e șef al exeutivului ci parte a acestuia, programul propune varii măsuri economice (???). Măsurile concrete cam lipsesc, fiind preferate mai degrabă sloganurile. Ca și la Udrea, politica externă e definită mai ales prin tratatele deja semnate și ce vor face partenerii din NATO. Are o ambivașlență remarcabilă în a se decide dacă se vrea președinte jucător sau nu. (practic afirmă și că da, și că nu)

Macovei Programul e îndreptat împotriva celorlalți, la modul general. Apoi se rezumă la a afirma principii absolut respectabile, dar rar însoțite de acțiuni concrete. Acest lucru o face să piardă puncte aproape peste tot pe unde pierd ceilalți și să nu puncteze pe nicăieri.

Brînză Site-ul e greu de găsit, nu prea apare între rezultatele google, nu l-am zărit referit în pagina partidului … Programul are același titlu negativ, de outsider, ca și la Macovei. Un titlu ce garantează că nu ai cum câștiga. Oamenii nu preferă marginalii, ci pe cei aflați în centrul evenimentelor, validați deja prin poițiile câștigate. Așa este peste tot. Așa se fac, dacă vreți, angajările în firme private, de stat sau recrutările de antrenori la echipe fotbal, ca să dau doar câteva exemple. Site-ul debutează cu câteva mici chestii pe care le face candidatul, ce se schimbă în flash. Idea cu schimbatul în flash (folosită și de Udrea) mie îmi displace, dar idea de a arăta chestii pe care le faci chiar e interesantă! În schimb, restul site-ului e un atac continuu împotriva tuturor. Prahoveanul meu dezamăgește crâncen din acest punct de vedere. Surpriza totală e că programul are alt nume ("Pentru o Românie în viitor!") decât site-ul ("Să le spargem gașca!"). Altfel însă nu include mare lucru. Mai mult, stă prost și la faptul că fonturile sunt transpuse prost în .pdf, ca un lucru făcut fără pic de grijă, negospodărește. Și ca să explic nivelul la care se plasează totul, dau un citat relevant: "Relativ la componenta antropologică, se evidențiază în cadrul acestui proiect grija pentru factorul demografic. Scăderea ratei natalității..." Mi-e teamă pentru candidat că demografia poate fi văzută doar cu mare dificultate ca parte a antropologiei...


Morala:

• outsiderii au programe mult mai slab elaborate. 
• Iohannis e singurul ce vine cu măsuri clare pe fiecare dimensiune. 
• Ponta și Udrea au ales calea simplă: invocă principii, dar nu oferă o strategie sau măcar un set de acțiuni. (Ponta stă mai bine, având accentul pe "Marea Unire a românilor"). 
• Macovei a ales un program ... minimalist (???), găselniță ce a scutit-o de mare efort, a făcut documentul ușor de transmis, dar l-a cam golit de conținut. 
• Tăriceanu pare a nu avea pe nimeni în echipă și vine cu un program mai degrabă economic, neadecvat jobului, dar îl încadrează decis într-o idee politică clară - liberalismul. 
• La Brînză se simte lipsa de resurse, ...
• ...dar vestea cea mai proastă este că ceilalți nu sunt departe de el (excepție Iohannis și parțial Ponta).

Alegeri 2014: rolul de mediator al Președintelui

Continui să vă vorbesc despre cum arată programele candidaților la Președinție.

Azi e rândul rolului de mediator al președintelui și de cel de garant al Constituției. Nu e mare lucru de spus aici. Atenția candidaților se concentrează mai ales asupra relației dintre instituții. Ca de obicei, echipa lui Iohannis nu doar a citit ce scrie în Constituție, dar și propune lucruri concrete. Tăriceanu are și el măsuri concrete în acest sens. Ponta și Macovei se limitează la a înșira principii frumoase. Udrea și Brînză propun aceeași abordare ca și Traian Băsescu, concentrându-se pe persoane și conflicte, nu pe instituții și construcții instituționale.

Relația stat-societate mi s-a părut amuzantă. Cei șase candidași o menționează, dar, exceptând pe Iohannis arată ca niște studenți care știu că există și tema respectivă dar nu au habar cu ce se mănâncă, așa că spun chestii generale, poate scot cumva punctajul de trecere. Îmi amintesc de acei studenți ce vin după examen să îmi spună că au știut totul fiindcă au vorbit mult.

Iohannis este cel ce nu reușește să spună mai nimic la cum va respecta Constituția. E adevărat că mesajul său general este că o va respecta ca atare, dar senzația a fost că a omis să facă acest lucru suficient de explicit. Ponta, Udrea și Macovei vor o nouă schimbare a Constituției. Niciunul nu e tocmai explicit, doar Macovei are o serie de propuneri concrete, răspândite în întregul său program, și incluzând scăderea numărului de parlamentari, reguli noi pentru șefii serviciilor secrete, eliminarea prezumpției dobândirii licite a averii șamd. Sunt însă acestea atribute ale președintelui, chemat să respecte constituția, nu să o schimbe???? Eu aș zice că mai degrabă nu.

(va urma mâine, cu concluziile finale)

Alegeri 2014: programele candidaților -> politica externă și de apărare

Continui să vă vorbesc despre cum arată programele candidaților la Președinție.

Politica externă (una dintre principalele atribuțiile ale Președintelui) este cea care face diferența majoră între programele pe care le-am citit. Recunoscut de toți, domeniul este adresat de majoritatea doar prin principii generale, practic repetând ce scrie în constituție. Practic doar Iohannis propune lucruri concrete de făcut. La restul, nu pare a exista un plan clar, ci mai degrabă o înșiruire de principii, care se regăsesc în linii mari la toți cei șase.

Formal, Ponta își centrează programul în jurul Marii Uniri. De aici o ambivalență a programului prin simbolistica asociată  sintagmei. Nu e însă vorba de politica externă, ci de solidaritate și coeziune socială internă. Unirea cu Moldova, spre exemplu, este definită a se petrece în interiorul UE, find expediată destul de fugitiv.

Iohannis e mult mai specific, și iterează temeinic, deși probabil plictisitor pentru majoritatea, o set destul de închegat de acțiuni pe care le-ar intreprinde ca Președinte. E interesant de observat că le definește chiar așa, ca "acțiuni", delimitându-se clar de ceilalți care vorbesc ba de legi, ba de strategii, ba de orice altceva, părând că nu au decis prea clar ce are de făcut un președinte.

La fel stau lucrurile și la relația cu diaspora, unde doar Brînză punctează cu adevărat, istoria personală fiind cea care face probabil diferența.

De altfel, în programul sumar al acestui outsider, externele ocupă un spațiu mare, însă, ca și la Macovei, Udrea, Ponta sau Tăriceanu, e vorba mai degrabă de sloganurile obișnuite sau de ceea ce vor face UE și NATO, nu de lucruri concrete.

Udrea e amuzantă: afirmă că externele și apărarea constituie principala atribuție executivă a președintelui (pag. 16), dar se ocupă de ele abia începând de la pagina 16, după ce discută, spre exemplu, despre economie. Dincolo de principii generale, își asumă unirea cu Moldova ca parte a programului, ceea ce o individualizează între programele pe care le-am citit. Cum o va face, rămâne deocamdată neelucidat.

Propuneri pentru apărare
Ponta	nimic concret
Iohannis	da, discută despre rolul în NATO, accentuarea acestuia, relația cu SUA, colaborarea cu țările din Caucaz, etc.
Udrea	da, accent pe rolul SUA, dar și cu amintirea unor sisteme de alianțe regionale
Tăriceanu	nimic concret
Macovei	nu prea
Brînză	da, des, deși nu foarte concret

Iohannis e cel ce pare a avea și o politică de apărare mai articulată. Udrea îl secondează, dar nu vine cu lucruri pe care să le propună, ci mai degrabă listează zonele unde ar trebui să existe acțiuni concrete. Ponta are aceeași abordare, dar este mai laconic... Brânză e cel mai atent la existența politicii externe, pe care o menționează des, în varii contexte,dar nu propune nimic concret. Macovei și Tăriceanu nu au practic nimic concret în program legat de politica de apărare, rezumându-se la generalități..

(va urma)

Alegeri 2014: programele candidaților -> câteva generalități

Ponta, Tăriceanu și Macovei au site-uri mai bine gândite.

La Brînză se cunoaște lipsa de resurse, iar la Iohaniss pare că cineva a uitat să actualizeze siteul, rămas la un stagiu de precampanie(??).

Mesajele cheie de pe site-uri sunt slab conturate în opinia mea, nereușind să lege candidatul de jobul la care aplică. 

Programele există la toți, dar la Udrea nu l-am găsit și pe site (!!!), iar la Brânză site-ul e greu de găsit (Google nu mi l-a raporta în primele pagini de rezultate, nu am descoperit un link în site-ul partidului ....).

Ca dimensiuni și mod de structurare/scriere ... Iohaniss are unul mult prea lung, Udrea propune anexe ce nu îi prea aparțin, la Macovei e mult mai scurt decât pare, Brânză are o tehnoredactare neîngrijită, la Tăriceanu riscă să fie plictisitor pentru cititorul grăbit. Ponta stă cel mai bine la format, în opinia mea, dar publicul său țintă este în mod cert unul puțin preocupat de conținut.

Și o ciudățenie: niciuna din echipele de campanie nu e capabilă să facă un .pdf cu bookmarks incluse. (programul Macovei e singurul care are două astfel de semne de carte: ambele trimit la pagini goale)

(va urma)

Alegeri 2014: Programele candidaților - principala preocupare

Continui să vă povestesc despre cum arată, în opinia mea, programele candidaților la Președinție.

Primul lucru despre care vă vorbesc este aspectul general al programelor: care e elementul lor cheie, dacă se referă el la chestiuni cu adevărat de competența președintelui, căror părți le dedică mai multe pagini. E un tabel mai jos ce face acest lucru în mod sumar.

Aș remarca faptul că doar Tăriceanu începe "scrisoarea de motivare" cât de cât în conformitate cu cerințele jobului la care aplică. Ponta și Iohannis sunt singurii care pun în prim plan atribuțiile constituționale ale Președintelui și vorbesc de alte alea marginal. Ca spațiu acordat însă chestiunilor ce ar trebui să se regăsească în campania pentru prezincețiale, doar Brînză și Iohannis par a lua note de trecere.

Udrea și Macovei vin mai degrabă, din punct de vedere tematic, cu programe de guvernare, nefocalizate pe atribuțiile președintelui. De observat și faptul că Macovei a încercat un program altfel, mai degrabă ca un mic îndreptar decât ca o listă de acțiuni. Acest lucru îi dă un handicap important în fața celui ce o evaluează: e greu de spus ce va face concret, dincolo de principiile pe care le spun toți, dacă va ajunge în funcție.

(click pe tabel pentru a-l vedea mai bine!)

M-am uitat și la capacitatea de a se pune în valoare, de a se lăuda. Surprinzător, avem doi candidați care nu prea știu să se laude! Cum vor lăuda ei oare România în lume, dacă nu știu să se laude pe ei?

Pe de altă parte, doar primii doi competitori nu atacă în program pe ceilalți. Restul își asumă de la bun început statul de outsideri, anunțând astfel că de fapt nu candidează pentru a câștiga, ci mai degrabă de amorul artei ;(

 

În postările următoare vă voi vorbi despre politica externă, despre apărare, despre cum arată programele în ansamblu, despre  rolul de mediator al președintelui.

Alegeri 2014: atribuțiile președintelui

Mi-am propus cu ceva vreme în urmă să citesc programele politice ale candidaților la Președinție. Nu ale tuturor, ci a celor care contează cât de cât. Începând de mâine vă voi vorbi de ce am constatat.

Va fi vorba de Ponta, Iohannis, Udrea, Tăriceanu, Macovei și Brînză. Primii doi sunt protagoniștii acestei curse, ce par a atrage în sondaje cam 70% din voturi. A treia este preferata președintelui în exercițiu. Al patrulea este un fost prim-ministru. A cincea e preferata a unei bune părți din prietenii mei. Pe ultimul l-am luat pe post de outsider total, ca să compar ce fac cei cu ceva bani în spate în comparație cu unul despre care nu e clar de ce candidează. Am realizat apoi că l-am ales bine, fiind prahovean de-al meu ;)

Am evaluat programele și site-urile candidaților, plecând de la atribuțiile constituționale ale Președinților și concentrarea pe ce au candidații de propus. Am descris pe scurt ce am observat pentru fiecare din criteriile alese. Apoi am alcătuit un punctaj total în care am penalizat atacurile la ceilalți și lipsa de importanță a celor incluse în programe. Am punctat referirea la ce spune Constituția că trebuie să facă Președintele. Evident, toate evaluările sunt făcute conform priceperii și gusturilor mele.

Deocamdată spun doar atât despre concluziile mele: unul singur din cei șase pare a fi conspectat Constituția și apoi a gândit cât de cât cu al lui cap (sau mai exact cu cel al echipei de campanie) ce ar trebui făcut ca președinte. Ceilalți par a candida la un job despre care au aflat cu ce se mănâncă, dar nu au propuneri concrete de acțiune. dar să nu ne grăbim.

Mai jos redau ce spune Constituția că trebuie să facă Președintele. Acele lucruri care au un "#" în față, sunt -conform opiniei mele- tipurile de acțiuni ce pot fi adresate în campanie. Pe acestea le-am urmărit și pe acestea le voi discuta pe scurt în zilele următoare.

Președintele...

#	reprezintă statul român
#	este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.
#	veghează la respectarea Constituţiei
#	veghează la buna funcţionare a autorităţilor publice
#	exercită funcţia de mediere între puterile statului
#	exercită funcţia de mediere între stat şi societate
-	desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru
-	numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament
-	revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului
-	poate lua parte la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea primului-ministru, în alte situaţii.
-	adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii.
-	poate să dizolve Parlamentul
#	poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional
#	încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil
#	acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României
	aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice
#	Reprezentanţii diplomatici ai altor state sunt acreditaţi pe lângă Preşedintele României
#	este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării
-	poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau totală a forţelor armate
#	În caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării, ia măsuri pentru respingerea agresiunii
-	instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă
-	conferă decoraţii şi titluri de onoare;
-	acordă gradele de mareşal, de general şi de amiral;
-	numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege;
-	acordă graţierea individuală.

"Românii sunt națiunea în care ceilalți europeni au cea mai puțină încredere" (Reader's Digest)

Sau, în fine, europenii din cele zece țări în care Reader's Digest a realizat un sondaj pe această temă.
Edițiile internaționale din octombrie ale revistei discută ceva mai pe larg rezultatele.

În ediția românească îmi dau și eu cu părerea. După cum spune mesajul de lansare a numărului:

Locuitorii a doua tari, Elvetia si Suedia, sunt considerati de semenii lor europeni ca fiind cei mai demni de incredere: 68% dintre cei chestionati au incredere multa sau foarte multa in aceste doua natiuni. Pe locul trei se situeaza Germania, cu un procent de încredere de 65%.

Natiunile in care respondentii au declarat ca au cea mai putina incredere sunt romanii (74% nu au incredere in noi), urmati de iranieni (72% procent de neincredere) si de rusi (in care 70% dintre respondenti nu au incredere). Cea mai mica incredere in romani o au cetatenii din Austria, Slovenia si Elvetia.

Bogdan Voicu [...] interpreteaza acest rezultat prin prisma faptului ca increderea se construieste prin interactiune, care poate fi directa sau mediata. „Daca o luam pe cea directa, exista tendinta naturala de a credita cu mai multa incredere pe cei care arata mai bine, sunt mai bine imbracati, se spala, au maniere alese, sunt mai bine educati” [...] “Romania sta rau la toate aceste capitole: avem mai putini indivizi cu educatie superioara decat aproape oriunde in UE, abandonul scolar prematur este enorm in comparatie cu media UE, avem mai putin acces la apa curenta decat oriunde in UE, suntem mai saraci decat oricine, exceptand bulgarii. Asta face ca romanul mediu de care se izbesc alti europeni sa fie unul care nu are portretul-tip al omului de incredere“. Cat despre interactiunea mediata, ea este data de faptele relatate de mass-media. Oamenii de incredere sunt cei care nu fura, care nu au relatii conflictuale, care fac lucruri bune. Care sunt insa stirile-tip pentru Romania? „Hai sa le ignoram pe cele despre ispravi ale romilor romani prin Italia sau Franta. Raman disputele dintre presedinte si premier, plagiatul premierului, perpetuele cazuri de coruptie si delapidare“, adauga sociologul.

Mai multe găsiți în ediția tipărită a revistei, unde, printre cei ce comentează datele este și Tim Reeskens, un interesant sociolog olandez.