Lumea …. aşa cum nu o ştim?

S-a încheiat campania electorală. Sau cel puţin aşa ştiam eu, că vinerea nu mai e campanie. Aşa că m-am întâlnit cu oamenii lui Guşă la semaforul de la Băneasa, pe la ora 13. Am deschis geamul şi pasagera din dreapta mea s-a ales cu o plasă, conţinând un tricou cu Guşă şi un CD. Şi m-am întors apoi acasă. În scara blocului, oamenii lui Vanghelie ciocăneau pe rând la fiecare uşă şi distribuiau chestii. Cine vroia, lua plasă cu Vanghelie şi găsea în ea şi câte un telefon, după cum m-a informat un om care tocmai urca în lift. Cum trecuseră deja de apartamentul nostru şi am mai multe aparate telefonice prin casă, nu am luat plasă nici cu Vanghelie, aşa cum am scăpat mai devreme şi de tricoul cu Guşă. Oare telefoanele intră la capitolul campanie sau la cel "mită electorală"?? Sau poate că în plase nu se aflau telefoane, ci poze cu pionierii punând borduri prin sector.

Faptele XYZ este scriitor şi profesor la Universitatea „Al.I. Cuza“ din Iaşi . Aşa spune semnătura unui articol mediocru, apărut azi pe la ora 18:45, în ediţia online a unui cotidian apropiat candidatului cotat de sondajele de opinie cu a doua şansă la câştigarea primăriei Bucureşti-ului. Articolul se intitulează Aceşti „sondori“ care ne manipulează şi explică celor care fac sondaje ce trebuie să fie obiectul lor de activitate şi mai ales ce şi cum trebuie să măsoare aceştia. Marele Om ce semnează articolul, cu titlurile sale înşirate în coada numelui, observă în mod direct că rezultatele sondajelor „ ţin de prostia ” celor care le realizează, şi avertizează cu priceperea celui care se pricepe la toate că „ E o breaslă, alta!, care s-a descalificat fără ieşire. ” Ni se mai explică şi că „ În mod normal, după 1 iunie, institutele de sondare, toate, ar trebui să se autodizolve şi să ia totul de la capăt .” În plus este repetată o idee vehiculată mai demult în interiorul breslei

Se joacă cel mai bun din 7 partide. Azi a fost meciul 5. Am ajuns doar la ultimele 6 minute. CSU a părut că de această dată reuşeşte să varieze tactica, scăpând de stereotipia aruncărilor de trei pu ncte cu recuperări ale lui Căruţaşu, De’Angelo, Obradovici sau Griffith. Spre deosebire de meciurile 2 şi 4, am văzut chiar câteva angajări spectaculoase în căciulă, semn că CSU Asesoft a reuşit să găsească cheia cu care să desfacă apărarea în zonă a clujenilor. Nu am văzut meciurile 1 şi 3, cele în care Clujul a învins, aşa că e musai să mă uit la meciul 6, ca să aduc noroc Asesoftului! :)) Aşadar urmează meciul 6, luni, la Cluj, în direct pe Telesport .

Azi m-au surprins câteva comentarii apărute pe deja celebrul blog al lui Turambar ce prezintă rezultatele sondajelor CCSB. Comentariile la postul respectiv apar la 7 zile distanţă de la publicarea acestuia, afirmă măsluirea sondajelor şi ar putea fi provocate de staful de campanie al unuia dintre candidaţii la Primăria Bucureştiului (îmi imaginez şi cine!). Naivitatea lor mi-a adus aminte despre o întâmplare mai veche pe care o repovestesc şi aici: În decembrie 1996, imediat după turul 2 al alegerilor pentru Preşedinţia României, mă aflam pe teren într-un sat din nordul Moldovei, aplicând chestionare fără nici o legătură cu alegerile. Alegerile erau însă pe buzele tuturor, chiar dacă nu ne vorbeau despre asta: eram tânăr, educat peste medie, veneam dinspre Bucureşti, aveam aşadar cu totul alt profil decât votanţii locali. Un bărbat însă nu s-a putut abţine şi mi-a spus of-ul său: " Cum vine asta, dom'le, să-mi spui mie că te văd că vii de la Bucureşti: Eu l-am votat pe Iliesc

Primesc următorul e-mail adresat unei liste întregi de necunoscuţi cu care am onoarea de a face dintr-o dată cunoştinţă deşi probabil nu mi-o doresc: From: delia delia [mailto:#####@yahoo.com] Sent: 28 mai 2008 00:34 To: 21 de adrese intre care si a mea Subject: buna ziua Sunt studenta la Facultate de ####, Iasi, specializarea management, si am ca tema de licenta "Dezvoltarea antreprenoriatului feminin din Romania". Am cautat informatiile de care ma nevoia insa nu gasesca o statistica clara a situatiei antreprenoriatului din Romania. Din acest motiv va rog daca putei sa mi trimite ti o statistica a firmelor conduse de femei din Romania sau doar din Iasi,sau daca aveti un studiu sau o cercetare pe aceasta teme mi-ar fi de mare ajutor. De asemenea orice statistica in comparatie cu antreprenoritaul masculin imi va fi foarte utila , sau doar o lista a firmelor conduse de femei din localitatea Iasi. Va multumesc anticipat Nu semnează nimeni scrisoarea, pe alocu

Uite câteva titluri care mi-au atras atenţia în ultimul timp: Femeile din Copenhaga … au voie la piscină . Un bărbat e gravid . (în fine, de fapt bărbatul era femeie) Dieta femeilor influenţează sexul viitorului bebeluş. (vă daţi seama ce valuri face o ştire ca asta în China sau în Corea, unde parinţii fac totul ca să nască băieţi, nu fete!) Hârtia electronică a fost atracţia Târgului de Electronice de la Tokyo. Se duce o campanie pentru promovarea becului ecologic . Egiptul se gândeşte să pună copyright pe piramide (la urma urmei Italia şi-a adduca pizza, Scoţia whiskey-ul, România marmelada…) Dacă un individ decedat prin 1960 ar fi resuscitat astăzi, oare cum ar reacţiona la astfel de ştiri?

Am început de mai multă vreme să trecem acasă pe becuri fluorescente. Pe măsură ce se arde câte unul obişnuit, îl schimb cu unul fluorescent. Dezavantaje: *Există un cost iniţial relativ ridicat în comparaţie cu becurile clasice: un Phillips sau un Osram care consumă până în 20 W/oră, dar luminează ca un incandescent de 100 W/oră, costă peste cei 5 dolari din banner-ul alăturat, ducând în jurul a 14 RON. *Nu pot fi folosite la lampadarele la care "pălăria" este proiectată să se sprijine pe bec. Avantaje (dincolo de aspectele ecologice): * Costurile se amortizează în timp. *Eşti mai rar ocupat să schimbi becuri (în trei ani de când am început preschimbarea nu ni s-a ars nici unul din becurile fluorescente) *Au un design care te face să te gândeşti că ai păşit în Mileniul III. *Dau o lumină plăcută . * Preţul lor scad e continuu. Acum sunt aproape la jumătate faţă de acum 3 ani. * Se încălzesc mai puţin , ceea ce este extrem de important: Am două plafoniere în casă, cu f

Părerea mea este că electoratul bucureştean al PD-L a suferit în ultimele luni de 3 probleme mari: - comportamentul necivilizat al autocratului pe care îl susţine, care a călcat pe bec mai ales în relaţii cu ziariştii; - gândul că partidul cu pricina va câştiga oricum, orice alegeri, aşa cum a rezolvat referendumurile şi apoi alegerile de anul trecut; - dezamăgirea că nu PD-L nu a adus în prim plan oameni care să inspire la fel de multă încredere ca şi Traian Băsescu. Din acest punct de vedere izolarea lui Negoiţă în enclava de la sectorul 3 este probabil o eroare de strategie. Toate cele trei probleme conduc la o uşoară alienare a electoratului, probabil mai puţin dispus să se prezinte la vot, chiar dacă (încă) nu s-a mutat către un alt partid (exact situaţia PSD/Năstase în 2004). Neavând acces la baze pentru sondajele preelectorale bucureştene şi nici timpul de a le analiza, nu pot testa ipoteza din fraza anterioară. Dacă ea este însă adevăra

Miercuri am fost până la Poştă. Până la posta unde suntem arondaţi, în linie dreaptă, este mai bine de un kilometru, aşa că am mers cu maşina. Am avut noroc şi am găsit un loc de parcare printre utilajele celor care schimbă bordurile. Am intrat în poştă. Am avut iarăşi noroc: nu era zi de pensie sau de alocaţie, aşa că eram chiar primul la ghişeu. Am aşteptat câteva minute să se încheie o altercaţie între funcţionare, în urma căreia funcţionara care urma să mă preia a plecat aproape plângând. Din câte am observat din vizitele mele la poştă, ea este funcţionara cea mai serviabilă din unitatea cu pricina. A revenit şi după 10 minute am primit coletul, în fapt un plic ce conţinea o carte primită în urma unei promoţii. Plicul aveau o gaură în mijloc: se târşâise probabil de ceva, în timpul transportului. Cartea era destul de lovită şi ea, cu coperta a IV-a zdrelită şi murdară. În fine, calul de dar nu se caută la dinţi, aşa că nu am mai stat să protestez. I-am arătat plicul rel

Gata i-am dat drumul. Îl tot pregăteam de mult, de prin 2003. Acum chiar se întâmplă. Ne uităm concomitent la cum gândesc românii din ţară şi cum o fac cei din afara ţării, pe grupuri înguste de status. Aceasta este ţinta noastră finală, iar studiul lansat ieri noapte, alături de valul 2008 al EVS, desfăşurat zilele acestea în România şi în lume , ne vor ajuta în acest sens. Completăm cu date din WVS 2005 pentru ţările din afara Europei. Aşadar, dacă eşti român stabilit temporar sau definitiv peste graniţe şi vrei să ne ajuţi în proiectul nostru, te rugăm să completezi chestionarul descris aici sau aici . De asemenea, dacă ai prieteni care pot fi interesaţi de demersul nostru şi îi poţi direcţiona spre chestionar, îţi rămânem recunoscători.

Pornind de la întrebarea dintr-un post anterior , am inspectat niţel programele principalilor candidaţi (cf. Turambar ) la scaunul de primar al Capitalei. Am făcut-o căutându-le pe paginile de Internet ale candidaţilor. Iată, sintetic concluziile: Oprescu Blaga Diaconescu Orban Guşă % intenţie vot* ~40% ~24% ~13% ~10% ~6% Are webpage? da da da , chiar 2 ! da da , chiar 2 ! Are program? da da da da NU Programul e detaliat? da da vag vag nu Are un soi de principiu fundamental? da nu nu Da, traficul :) nu Listă susţinători din afara politicii da nu nu da da Alimentare cu ştiri d

Praf. Şi căldură. Căldură şi praf. A început vara la Bucureşti. Începe să fie cald, iar căldura se amestecă cu praful. Vor urma gazele emanate de asfaltul încins, de betoanele pârjolite. Sunt alegeri locale. Am citit pe undeva, dar mi-e lene să caut unde, că nici unul dintre cei 4-5 candidaţi mai importanţi la Primărie nu ar avea un program veritabil. Mi-e lene să verific şi asta, însă aş paria că şi dacă ar avea urme de program, niciunul nu s-ar ocupa de căldură. Şi de praf. De căldură şi de praf. Oare, în urmă cu zeci sau sute de mii de ani, pe când Sahara începea să se formeze, dacă oamenii ar fi avut tehnologia de astăzi, aşa ar fi arătat şi oraşele lor?

Dacă există un Minister Public , aceasta înseamnă că toate celelalte or fi private ??!

Mă uit din ce în ce mai rar la ştiri la TV, iar când o fac mă simt prost că locuiesc în ţara asta. De pildă ieri: Până şi TVR a dat în patima de a deschide jurnalul cu 2-3 ştiri despre violuri, răpiri, împuşcături, accidente, bătăi, crime şi alte bagatele de genul ăsta. Apoi, mă izbeşte o nedumerire legate de migranţii români în Italia. Claudiu arăta în urmă cu muuult timp că statisticile care dau românii drept cei mai mari criminali din peninsulă sunt de fapt cifre prost folosite şi interpretate rău-voitor. Ca pondere în total români, procentul celor care săvârşesc infracţiuni nu e probabil mult diferit de cel al italienilor aflaţi în aceeaşi situaţie, sau al oricărui grup etnic din Italia. Probabil că acelaşi lucru este adevărat şi în ce îi priveşte pe italienii care trăiesc în România. Probabil modeşti din punct de vedere al sfătuitorilor, nici Guvernul, nici Preşedintele, ambele instanţe abilitate să ne reprezinte extern, nu se preocupă să găsească şi astfel de argumente care

Oare bădărăniile lui Traian Băsescu, de la "ţigancă împuţită", "păsărico" şi opiniile jignitoare despre armeni, până la mai recentul "avocatul ală mic şi cu capu mare", or fi naturale sau regizate, ca să atragă publicitate?

M-am uitat iarăşi la campionatul de baschet, profitând de faptul că e transmis de Telesport. UN campionat spectaculos, în care măcar cinci echipe (Sibiul, Clujul, Rapidul, Mediaşul şi Târgu Mureş) pot pune probleme Asesoft-ului, atacând titlul. Ce e drept spectacolul nu e încă cel din Euroligă sau din ULEB Cup, dar meciurile sunt adesea agreabile, iar scorul final se decide prin ultimele secunde. Privind pe banca lui CSU Asesoft , campioană fără întrerupere începând cu 2003, la Arnautovici, parcă l-am zărit pentru o clipă pe Ioan Dobrescu, antrenorul ce a adus practic Pl oieşti-ul în baschet. Îmi amintesc de o echipă de cadeţi care, prin 1987, pe baza CSŞ 2, de la primul ro nd de lângă Gara de Sud, pierdea dramatic finala unui turneu naţional în care era învinsă de cei din Cluj, cu Ghiţă Mureşan în teren! O parte din copii de atunci se regăseau în teren în 1994, la prima promovare în prima ligă a CSU-ului. Dobrescu era antrenor în ambele ocazii. Ceva mai târziu, dintre jucătorii

Patru ministri de externe din Uniunea Europeana - sloven, suedez, polonez si lituanian - intentioneaza sa mearga in Georgia, pentru a incerca sa atenueze tensiunile dintre Tbilisi si Moscova, relateaza AFP. Aşa zice hotnews.ro , despre care gurile rele zic că ar fi unul dintre oficioasele Cotroceniului. Mă întreb unde o fi misiunea României - asumată de un anumit lider de la Bucureşti - de mare putere regională, unde or fi poziţia geostrategică deosebită, importanţa Mării Negre şi alte astfel de vorbe spuse cu tărie. Sau unul dintre ăia patru miniştri de externe din UE o fi de fapt vreun român deghizat???

Am povestit acum două săptămâni despre tehnologiile de asfaltare . Ieri au mai asfaltat încă două benzi din cele 4 ale străzii pe care locuiesc, ridicând la 3 numărul benzilor peste care s-au aruncat, ca o spoială, circa 2 centimetri de asfalt. Probabil că aşa solicită tehnologia. Ce s-a întâmplat însă mai departe, e greu de înţeles. Dimineaţă au început să sape un şanţ de un metru lăţime de-a lungul străzii asfaltate cu o zi mai înainte. Şi ca să îşi dovedească talentul, "Dorel" şi ai lui ... au găurit o ţeavă, probabil cu picamerul!!!! (nu cred că era găurită dinainte, pentru că săpaseră şanţuri pentru a înlocui ţevile din zonă şi pe trotuare şi prin spaţiul verde, iar apa a apărut dintr-o dată pe stradă şi d oar pe stradă) Era ora trei după amiază. Timp de trei-patru ore au pus două pompe să scoată apa din canalul pe care îl produseseră. Mai apoi, au oprit apa rece şi cea caldă în cartier. De ce or fi oprit-o aşa târziu nu aş putea spune. De ce au oprit-o şi pe cea caldă,

Lucrez la actualizarea site-ului de la Sociologie Românească , lăsat în paragină, fără nici o actualizare, din 2004, de când am plecat de la revistă, forţat de maniera bizară pentru care optase pe atunci un directorat aiuristic. Privesc revista şi mă iau cu mâinile de cap. Distanţă enormă faţă de standardele contemporane în sociologie: Au pătruns în revistă articole profund ideologizate, semnate de oameni care nu au absolut nicio legătură cu modul în care se dezvoltă astăzi cunoaşterea ştiinţifică în ştiinţele sociale, aruncând în vânt idei profane, de literaţi, preoţi, teologi etc. Alte articole sunt departe de a avea şanse de a fi publicate dacă ar fi supuse la un peer-reviewing serios. (asta nu înseamnă că nu apar acolo şi articole serioase, însă numărul lor este limitat cam la unul-două pe număr). Rezumatele în limba engleză şi chiar titlurile articolelor sunt adesea traduse cu stângăcie. Am trimis în perioada 2004-2007 către revistă un singur articol, o recenzie mai lungă inti

Căutând după listele străzilor arondate secţiilor de votare din Bucureşti, am vizitat astăzi site-urile celor 6 Primării de sector. Am sesizat câteva lucruri amuzante/triste/surprinzătoare: 1. Nu există o denumire uniformă pentru site-urile celor 6 primării de sector. Este firească autonomia, însă cred că ar fi fost preferabil să aibă domenii oarecum similare, nu ca în prezent: www.primariasector1.ro , www.ps2.ro , www.sector3primarie.ro , www.ps4.ro , ps5.infochiosc.ro , www.primarie6.ro . 2. Mai toate site-urile sunt deosebit de încărcate, fiind greu de navigat (dovadă de slabă capacitate organizatorică?), cel mai urât din acest punct de vedere părându-mi-se cel al sectorului 2. 3. Unele autorităţi publice locale nu dispun de adrese de internet cu trimitere la instituţia mamă, ci de conturi deschise la Yahoo, Gmail, etc. De exem plu, un Birou electoral de Circumscripţie are adresa: becircumscriptie2@yahoo.com, iar Biroul Electoral Municipal foloseşte adresa alegeri.local

Câteva zile pe malul Mării Negre, la Slănchev bryag (Sunny Beach), confirmă multe din lucrurile pe care le ştiam despre Bulgaria, şi adaugă câteva aspecte noi: 1. Litoralul bulgăresc arată mult mai bine şi se dezvoltă în continuare masiv, din punct de vedere a industriei hoteliere. Litoralul sudic este încă şi mai dezvoltat decât cel nordic. Din păcate însă, personalul din hoteluri este ... bulgar, frate bun cu cel român. Reţeta ca să preîntâmpini surprizele neplăcute ar fi să iei bilete de la agenţii de turism româneşti care sunt afiliate sau care vând pachete ale unor agenţii internaţionale serioase, precum Tui. 2. Cele două aşezări bine conservate din jurul Burgasului - Nesebăr şi Sozopol - sunt amândouă de vizitat, de preferinţă în afara sezonului turistic. Părţile vechi ale ambelor orăşele sunt plasate pe peninsule legate de continent prin fâşii înguste de uscat, arătând mai degrabă a insule (ceea ce au şi fost cândva). Atât Nesebăr cât şi Sozopol sunt muzee în aer liber desp

Alaa al-Aswani, Blocul Iakubian (Polirom, 2007), ediţia originală: 2002 Întâmplarea a făcut să citesc Blocul Iakubian imediat după Nebuniile din Brooklyn , a lui Auster. Cele două cărţi seamănă din multe puncte de vedere: Se ocupă de viaţa unor oameni obişnuiţi. Acţiunea este plasată la începutul Mileniului III. Importante sunt detaliile vieţii cotidiene, ambele romane având o valoare documentară deosebită. Naraţiunea nu rupe gura târgului senzaţională, însă este agreabilă. În romanul lui Alaa al-Aswani este însă vorba de Egipt, mai exact de Cairo. Autorul este egiptean, stomatolog şi romancier, cu o educaţie francofonă, cu studii finalizate în SUA, trăind în Cairo. Romanul a fost publicat iniţial în arabă, stârnind ceva vâlvă. Mai multe teme sunt abordate cu o căutată neutralitate: relaţiile de familie, relaţiile sexuale, homosexualitatea, fanatismul religios, inegalitatea de gen, religiozitatea, corupţia, inegalităţile sociale, politica egipteană… Al-Aswani relatează po

Paul Auster, Nebunii in Brooklyn (Polirom, 2007), ediţia originală: 2006 Cartea lui Paul Auster mi s-a părut o lectură uşoară, de vacanţă, care se citeşte repede şi – aparent – nu spune foarte multe. Autorul se ocupă de societatea americană de la începutul de mileniu, descriind viaţa unor oameni obişnuiţi şi concentrându-se în principal asupra detaliilor vieţii de zi cu zi, dar şi asupra acelor aspecte ce transformă personajele în eroi romantici, particularizându-i, făcându-i speciali în raport cu restul lumii. Mesajul de ansamblu, aşa cum l-am citit eu, este că în oricine sălăşuieşte un mic erou, iar a fi erou este o banalitate. În rest, e vorba despre familia contemporană, relaţii sexuale, homosexualitate, politică americană, creşterea copiilor, religii à la carte, dilema alegerii între locuirea în marile aglomerări urbane sau în afara acestora, teleworking etc. Autorul se limitează la a consemna faptele, evitând să emită judecăţi de valoare despre cele relatate. Scriitura,