15 decembrie 2016

Domnia sa, prostălăul

Are doctorat, că asta are oricare. Are și abilitare, scrisă de doi trepăduși. 4 articole ISI, că era nevoie de ele. Publicate în coautorat cu un doctorand și cu alți trei colegi. Dacă o fi să iasă de un plagiat, doctorandul e de vină, chit că între timp a ajuns și el conf. Da’ nu ie plagiat, că i-a zis doctorandului să ia o pagină de la unii și restul de la alții. Patru pagini e numai bine pentru patru autori cât sunt ei la acel articol. A trimis și un mail către unii dintr-o comisie de neica nimeni, în care le-a explicat cum el, marele profesor, șef de școală și inspirația noilor generații, nu se dă mare cu articole publicate prin nu’știu’ce jurnale, ci are cărți adevărate, capitale pentru națiune.

Scoase la edituri de prestigiu, precum Editura Ecumenică și Editura Universității din Băicoi. Și este și singurul tradus în limba americană. Au tipărit ăia chiar și un exemplar din carte. Și este și omu’ anului. A dat și bani pentru asta, că nu ajunge așa, oricine, om al anului, în cartea aia cu 3726 de pagini în care e descris și el timp de 6 rânduri. În americană, mânca-ți-aș!

Șef de trib, șeful șefilor, patron de fundație, urmărit de DNA. Este de toate.
Senator și deputat.
În curând ministru, și apoi mai sus. Mult mai sus. Să-l judece colejii lui, acadamicenii.

Puneți voi numele, funcția, știința. Nu contează. E sub 4%.

Și oricum are la fel de multă minte ca Domnia sa, absolventul de MIT. Sau ca fata cu 5,35 la Bac. Sau ca profesorul care ne explică că teza de doctorat are o parte originală și una care nu trebuie să fie originală. Dovadă că toți suntem otova. Numai buni de a fi parlamentari. Numai buni să ne certăm despre cine o fi rudă cu nu-știu-care și despre ce fel de sâni are. Astea sunt lucrurile cu adevărat importante.

9 decembrie 2016

Alegeri 2016, ultima mea postare: premierele

Alegerile parlamentare 2016 aduc în prim plan mai multe premiere în istoria recentă a României. Am selectat câteva:

1. Pentru prima oară după 1990, sunt de votat în principal partide, nu coaliții. (1992: CDR, 1996: CDR, USD; 2000: Polul Social Democrat (PDSR+PUR+PSDR), CDR2000; 2004: PSD+PUR, ADA; 2008: PSD+PC ; 2012: USL, ARD).

2. Pentru prima oară avem vot prin corespondență.

3. Pentru prima oară în postcomunism nu poți vota din străinătate dacă te afli acolo pe termen scurt. La fel, nu poți vota din țară dacă ai rezidența în străinătate. (oare vor afecta acestea numărul de electori prezenți la vot).

4. Primele șapte partide acoperă mai tot spectrul politic, cel puțin declarativ: un partid naționalist de stânga (PRU), un partid de stânga – social-democrat (PSD), un partid fără doctrină (USR), două partide creștin-democrate (PNL, PMP), un partid liberal (ALDE), un partid etnic (UDMR). La nivel național, se adaugă alte partide micuțe ce completează acest tot: un partid naționalist de dreapta (ANR), un partid ecologist (PER), și încă un partid naționalist (PRM).

5. S-a renunțat la experimentul uninominal și se votează din nou pe liste, societatea definind astfel, explicit, prin reprezentanții săi politici, faza curentă de dezvoltare drept fiind una a căutărilor.

6. Pentru prima oară după 1990, este posibil să avem un guvern monocolor și fără sprijinul altor partide*.


* Dacă nu considerăm minoritățile naționale drept un partid…
* Avem următorul istoric: 1992: FDSN+(PUNR+PRM+PSM); 1996: CDR+PD(FSN)+UDMR; 2000: PDSR+PUR+PSDR; 2004: ADA+PC; 2008: PDL+PSD; 2012: USL.
* Un scenariu în care s-ar putea ajunge la guvern monocolor: PSD scoate scorul din sondajele publice recente (de exemplu cel al IRES). PRU și UDMR nu intră în Parlament sau nu o fac pe calea normală (cazul UDMR), ceea ce face ca numărul voturilor ce se redistribuie să fie spre 9%. Din acestea, PSD ar primi cam jumătate, ceea ce l-ar duce spre 49% din mandate. Cu cele 14 ale minorităților naționale, ar putea avea o majoritate simplă. oricum, e improbabil ca în acest caz să nu apară un protocol de colaborare cu ALDE. (lucrurile devin și mai simple dacă ALDE sau PMP nu trec pragul electoral).

8 decembrie 2016

Alegeri 2016: temele de campanie cu adevărat relevante

Erau numeroase teme de discutat pornind de la programele electorale ale partidelor. Am audiat în ultimele săptămâni multe opinii categorice despre faptul că mă uit la programele de partid. Oameni care nu au îndoieli mi-au spus, pe Facebook, fraze precum: „De cand au partidele noastre programe ? [...] altceva nu au, sau doar de fatada, nu avem noi cu adevarat doctrine, se prefac si ei

Poziția de mai sus mi se pare calea simplă spre a evita munca. Munca de a studia ce au de spus partidele, de a le forța să facă lucrurile așa cum se fac.

Din fericire sunt oameni care au depus efort în a citi programe și a le compara. Menționez aici alegeriparlamentare2016.ro și openpolitics.ro.

Citind programele, devin evidente unele dintre subiectele fierbinți ale orei, cele care atrag soluții diferite dinspre partide.

Sănătatea ar fi trebuit să fie un subiect cheie de campanie. Acolo, PNL dublează salariile și elimină migrația medicilor. PSD elimină impozitarea. ALDE leagă creșterile salariale de dinamica PIB. PMP organizează spitalele ca fundații, transformă contractele de muncă în contracte pe termen limitat și leagă plata de performanță. USR propune niște sloganuri. Soluțiile sunt atât de diferite, încât meritau dezbatere. Iar cei că spun că partidele nu au programe, ar găsi motiv să tacă și să își aducă aminte despre rolul alegerilor în socializarea politică: este momentul când oamenii conștientizează chestiunile fundamentale și le dezbat. Sănătatea este foarte sus de 2 ani încoace pe agenda publică. Și iată că partidele au produs frânturi de program, axate pe principii divergente. Nu era cazul ca măcar acest lucru să fi fost discutat săptămâni la rând? Nu era cazul ca media să insiste propunând subiectul? Sau să întrebe partidele de ce niciunul nu amintește de contingentul de medici neromâni, non-UE, școliți însă în România, cu rezidențiat făcut aici, și care nu au drept de practică în spitale fiindcă nu sunt cetăți români, căsătoriți cu români, părinți de români sau fiice/fii de români?

Migrația este iarăși interesantă. Emigrația și imigrația. ALDE și PMP o resping implicit sau explic pe a doua. USR și PMP sunt cei care nu se mai îmbată cu iluzia că vor reveni migranții. PSD și ALDE aruncă bani pe a-i aduce înapoi. Pentru PNL subiectul nu există.

Taxarea implică relaxare fiscală din partea PSD și PNL, impozitare progresivă pentru PSD, deduceri progresive pentru copii în cazul UDMR, iar PMP propune bonusuri pentru firmele ce plătesc anticipat impozitele.

Iar exemplele pot continua. Avem prin urmare discrepanțe importante și interesante între partide, chiar și în puținul oferit prin programe de guvernare subnutrite. Dar dacă societatea nu le cere mai mult, de ce s-ar obosi ele, partidele, să ne ofere mai mult? Și dacă nu ne oferă mai mult, ce pretenție să avem de la guverne??

Campania electorală este pretudindeni principalul mijloc de socializare politică. Este momentul când societatea acordă atenție maximă modului în care este organizată și soluțiilor propuse spre a o face mai eficientă. Este momentul în care sunt puse bazele direcției de evoluție pe următorii 4 ani.

La noi, discuția se poartă aproape exclusiv despre persoane și este moderată de jurnaliști adesea nepregătiți sau nefamiliarizați cu temele abordate. Societatea stă să se plângă despre faptul că nu ar fi programe, dar nu se apleacă asupra lor. Adesea postează pe Facebook despre cât de slabi sunt candidații.

Politicienii vor fi pe măsura mediului în care evoluează. Și vor posta și ei pe Facebook despre cât de slabi sunt adversarii.

Direcția României pentru următorii 4 ani este prin urmare deja decisă: va fi una confuză, fără un fir roșu călăuzitor. Întocmai programelor electorale, întocmai efortului celor ce au organizat sau urmărit dezbateri pre-campanie și în campania electorală.

Aceasta cred că era principala temă de campanie a noastră: cum facem să înțelegem că pentru a avea o societate funcțională, trebuie să renunțăm a mai căuta vinovați și să începem să punem umărul la a construi această societate. Și ar trebui să facem așa ceva chiar dacă acest lucru presupune să depunem efortul de a gândi și de a ne face meseria. Altfel vom rămâne la nesfârșit cu văicăreala că la noi nu merg lucrurile cum trebuie.

O cale simplă de a aplica cele de mai sus, este să monitorizăm cum sunt implementate programele electorale. Aș fi curios: știți un curs la nivel de licență, master sau doctorat, la o universitate din România, care a avut ca tematică analiza programelor electorale în această campanie? (sunt vreo 10 departamente de științe politice și vreo 14 de sociologie, fără a mai menționa administrația publică sau relațiile internaționale) S-ar putea porni de la exemplul cursului respectiv...

Alegeri 2016: concurenții

Sunt șase actori importanți în alegerile parlamentare din acest an. Iată o evaluare succintă, bazată pe citirea programelor electorale (de guvernare).


La vârf este din nou PSD. Cu o doctrină clară, consolidată, cu un program de guvernare coerent, cu niște lideri dubioși, cel îl fac să fie probabil singurul partid european însemnat al cărui lider are o condamnare de ispășit ce îl împiedică să fie prim ministru. Este chiar mai rău decât să îl numești pe Pițurcă purtător de imagine, așa cum s-a petrecut acum câțiva ani, pe când antrenorul naționalei era condamnat și Guvernului îi plăcea situația.

În eșalonul doi avem două partide fără doctrină. Sondajele par a plasa PNL mai sus decât USR, dar ierarhia finală va depinde de mobilizarea la vot. Eu mă aștept ca votanții USR să fie mai prezenți în față urnelor decât alții, dar nu bag mâna în foc pentru asta.

PNL suferă încă după multiplele importuri realizate de fostul PNL, coroborate cu inconsistența fostului PDL. În momentul fuziunii, PDL trecuse de la social-democrație la creștin-democrație și suferise fragmentarea dată de renunțarea la papucul autoritar al lui Traian Băsescu. Era momentul afirmării unei identități clare, dar în schimb a venit unirea cu PNL, ce poate fi văzută ca o diluare a potențialului PDL ca partid creștin-democrat. PNL se remarcase în ultimii 15 ani prin incapacitatea de a propune un lider. Aceasta se manifestase prin importul de candidați, pe care îi numise lideri de partid, începând cu Teodor Stolojan și ajungând la Klaus Iohannis. Primul venise cu propunerea autoritară de a numi el, în calitate de președinte, echipa de conducere. Adică orice altceva decât liberalism, dar liberalii de atunci nu doar că au acceptat ideea, dar au perpetuat-o și după ce Stolojan s-a transferat din nou la PDL, unde mai jucase și pe când acesta se numea FSN. Derapajele non-democratice s-au concretizat acut în primăvară, când noul PNL a găsit drept candidat la București … pe Marian Munteanu!

Toate acestea se resimt în oferta curentă a PNL. Programul electoral este subțire, o dezamăgire totală. Candidații includ nume profund pătate sau rude ale acestora.

USR și PMP sunt contestatarii. Ambele partide se definesc ca partide anti-sistem. Ambele sunt mai degrabă partide personale decât centrate în jurul unui program politic clar. Primul, USR, nu are un program al său, ci doar unul subsumat ideii că ceilalți sunt răi. USR ar fi bun fiindcă are oameni capabili. Dar oamenii capabili sunt cei care propun programe coerente, nu-i așa? Iar la USR nu există aproape nimic concret în afară de sloganuri cu iz populist.

PMP este mai solid în propunerile sale, bazate pe unele studii anterioare. Dar atenția pe care o acordă liderului unic este incredibilă și devaluează programul. Altfel, PMP se putea clasa pe al doilea loc în ce privește corența programului, chiar dacă acesta este mai degrabă laconic.

O altă deosebire dintre USR și PMP rezidă în faptul că primul nu are în componență prea mulți politicieni cu vechime. Acesta este unul dintre aspectele care atrage electorat către USR, alături de vârsta candidaților. Pe de altă parte, este greu de spus că acești tineri politicieni chiar știu ce au de făcut, din moment ce nu pot propune obiective concrete, măsurabile, în raport cu care să evaluezi eficiența. Oare nu au învățat în corporațiile de unde spun că vin cum se face un plan de afaceri? Confuziile pe care programul le are în raport cu tot sistemul de protecție socială sugerează mai degrabă nepricepere.

PMP se mai remarcă și prin incorporarea unor elemente naționaliste. La fel face și ALDE. Ambele partide par a se teme de pierderea de voturi la dreapta lor.

ALDE nu se remarcă prin nimic. Programul său nu este disponibil nicăieri în mod oficial. Temele sunt puține, au nuanțe naționaliste,  dar includ și idei interesante, greu de evaluat însă în absența unui program scris.

Al șaselea actor important este UDMR. Partidul etnic pare a fi renunțat la a atrage electorat ne-maghiar și propune un program succint, ce nu include aproape nimic. Liderii și candidații săi, ca și la PNL; PSD, ALDE, PMP, includ nume cu CV-uri marcate de scandaluri de corupție. Pornind de la consistența programul și prestațiile electorale anterioare, aș spune că UDMR este cea mai mare dezamăgire a acestei campanii. Să fie un semn că partidul urmează calea luată de PUNR și PRM? Sau prezența PRU va fi de natură să țină UDMR în viață?

Dacă reconstruim eșichierul politic pornind de la distincția stânga-dreapta, am avea PSD spre stânga (dar solicitând scăderea taxelor), ALDE și PMP spre dreapta (primul cere însă creșterea ajutoarelor de stat), iar UDMR spre și mai dreapta (se ocupă aproape exclusiv de chestiuni etnice – cele regionale au substrat etnic). PNL și USR oscilează de la stânga la dreapta. USR o face mai puțin, pentru că are un program mai scurt.

7 decembrie 2016

UDMR și programul său

Istoric

UDMR este un partid etnic, ce există în această formă din 1990. A pierdut unele aripi, dar excelează în a le recupera, asa cum face în alegerile curente.


Programul : generalități


UDMR a luat în serios zicerea că nu merită să faci program electoral. La urma urmei, de ce ar face-o? Are un electorat etnic, cât se poate de fidel. Și a renunțat la a atrage și alți electori. Sunt curios dacă va ajunge în Parlament pe calea obișnuită ....


Așa zisul program, intitulat "Proiectele UDMR până în anul 2020", are 4 pagini, din care prima este pagina de gardă. Singurul său merit este că documentul este disponibil ușor din pagina partidului.

Sunt trei piloni esenţiali: autonomie regională, reducerea programei şcolare şi schimbarea sistemului de impozitare. Ultimul este cel mai interesant: UDMR propune trecerea la impozitarea familiei, prin deduceri progresive în funcţie de numărul de copii. Interesant este că măsura deja există în forma modificată. UDMR nu discută însă despre aceasta, ci prezintă măsura ca pe o relaxare a fiscalității.

Autonomia este prezentată în contrast cu centrismul bucureştean, ceea ce, mai bine ţintit către public, putea aduce voturi non-etnice.

Reducerea programei şcolare este prima propunere a pachetului "educaţie", acolo unde UDMR mai vrea o atenţie sporită la învăţarea limbii române pentru minorităţile lingvistice (ceea ce chiar este important!), eliminarea obligativităţii temelor, mai multe şcoli profesionale şi Bac în două trepte, precum şi creșterea salariilor profesorilor cu 25%.

Mi-a mai sărit în ochi propunerea ca statul să sprijine cu [câte?] 50.000 de Euro întreprinderile agricole familiale, care urmează a fi scutite de impozit timp de trei ani. Măsura pare a încuraja fărâmițarea proprietății agricole, ceea ce întărește supoziția că UDMR a aruncat niște cuvinte pe hârtie, ca să fie.


Concluzie

Prin gradul de generalitate la care se plasează, programul UDMR seamănă cu cel al lui Cioloş (care nu candidează, dar are program) și cu cel al USR. Față de ALDE, are avantajul de a avea program. În rest are câteva idei ridicole, dar populiste (cum e cea cu temele; problema nefiind existența acestora, ci cantitatea şi scopul în care sunt date), şi două propuneri ce ar fi meritat discutarea: sistemul de impozitare şi centrismul bucureștean.

PMP și al său program electoral

Istoric

Aparent nu prea avem mult istoric în privinţa PMP. Partidul apare după alegerea lui Vasile Blaga în fruntea PDL, în detrimentul Elenei Udrea. Era anticipată astfel fuziunea PDL-PNL, ceea ce face ca  fidelii preşedintelui Băsescu să înființeze o fundație (Fundația Mișcare Populară) care se va ransforma rapid în PMP. Când Băsescu îşi încheie mandatul la Cotroceni, devine preşedinte al PMP. Partidul anunţă că ar fi creştin-democrat (prin afilierea la Partidul Popular European). Dată fiind însă organizarea în jurul unei singure persoane, ideologia sa este cea a lui Traian Băsescu. Ideea centrală rămâne lupta împotriva corupției și partidelor politice. În mod ironic, la începutul verii 2016, sub conducerea lui Traian Băsescu, PMP fuzionează cu UNPR. UNPR fusese fondat în 2008 de susținătorii lui Traian Băsescu din PSD, PNL și PC, clama o doctrină social-democrată, dar cu tente naționaliste, era aliat al PSD (inamicul numărul 1 al lui Băsescu) și este partidul sursă al unor politicieni ce s-au făcut cunoscuți prin abuzul de putere, precum Gabriel Oprea. Aici este ironia: PMP luptă împotriva corupției, abuzurilor de putere, plagiatelor, adică tocmai împotriva a ceea ce a definit în bună măsură UNPR.

Programul electoral: generalități

Programul are 16 pagini (A4, fiind disponibil ca .pdf). Numărul de pagini este relevant. Pe prima este o poză mare cu Băsescu. Pe a doua este altă poză mare cu Băsescu. Pe a treia este mesajul lui Băsescu către popor.

Apoi începe programul, care se încheie cu o ultimă pagină unde Băsescu este în centru, dar este înconjurat de alţi membri de partid: 11 bărbaţi şi 2 femei. Evident, fotografia ocupă si ea toată pagina, nefiind loc de altceva.

Ca şi USR, PMP se luptă cu ceilalţi, care sunt corupţi. Diferenţa este însă una de stil, fiind în favoarea PMP: PMP spune mai întâi ce are de propus, apoi îi acuză pe ceilalți.

Programul PMP se centrează pe temele preferate ale lui Traian Băsescu și caută să aducă argumente folosind rapoartele mai vechi ale administraţiei prezidenţiale. Din acest punct de vedere, al argumentării măsurilor propuse, doar PSD îi este rival.

Centrale sunt reducerea Parlamentului la 300 de parlamentari, unirea cu Moldova (practic doar PNL şi PSD mai au secţiuni deducate politicii externe), problema sănătăţii, educaţiei, creşterea natalității (prin construcţia de creşe şi grădiniţe), infrastructura (mai ales transporturi), acordarea de bonusuri pentru firmele care plătesc în avans taxele şi impozitele, diaspora, cultura.

La sănătate avem repetată ideea organizării spitalelor ca fundaţii, contractele de muncă pe termen limitat şi plata in funcţie de performanţă.

Temele mele de interes

Educație

Programul dedică subiectului o pagină. Trei sferturi este despre plagiate şi politicieni. În rest, se afirmă suportul pentru legea educaţiei din 2011, despre care se afirmă că ar fi fost "golită de esenţă", dar nu se spune concret care sunt devierile de la lege. Amintesc faptul că vorbim despre o lege adoptată prin asumarea răspunderii guvernamentale, adică pe un principiu similar abuzului folosirii ordonanţelor de orgenţă, prin urmare era greu de crezut că va fi sustenabilă.

Se repetă (în capitolul dedicat tineretului) , ideea potenţialului deosebit al României dat de rezultatele la olimpiadele şcolare ... [în opinia mea, ideea este cel puțin discutabilă nefiind susținută de datele reale]

Migraţie

Imigraţia este respinsă implicit: soluţia la scăderea fertilităţii este dată de creşe şi grădiniţe.
Dar nici revenirea nu este văzută ca o cale de urmat: PMP vrea un minister dedicat diasporei, care să ţină legătura cu cei aflați în afara granițelor, fie ei cetățeni nativi ai altor țări sau emigranți din România.

Cercetare

Nu există practic nimic în acest sens.


Concluzii

PMP arată ca un partid personal. Toate ideile propuse aparţin lui Traian Băsescu. Din acest punct de vedere PMP seamănă cu USR, de care îl leagă şi dorința de a se plasa în afara sistemului.

Propunerile au în general fundamentare clară, chiar dacă uneori sunt, din punctul meu de vedere, puerile. Aici se aseamănă abordării propuse de PSD.

PMP nu propune ţinte concrete, ci mai degrabă căi de urmat. Adică la fel ca ALDE, PNL, USR.

PMP are destul de multe propuneri îmbibate cu naţionalism. Ca şi ALDE, pare a se teme că ar putea pierde voturi către extremişti precum Marian Munteanu şi PRU.

6 decembrie 2016

ALDE și programul (?) său

Istoric

La fuziunea PDL cu PNL şi schimbarea doctrinară a PNL, cei au dorit să rămână liberali au fondat PLR (2014). Ulterior, în 2015, după fuziunea cu PC (fost PUR), numele partidului devine ALDE, acronimul fiind o copie a acronimului alianţei liberale din Parlamentul European. Doctrina anunţată este cea liberală.

Programul de guvernare: generalități

Presa a relatat despre lansarea programului de guvernare, în septembrie-octombrie. Pe site-ul ALDE nu am găsit însă niciun program, ci doar o relatare extinsă de la conferinţa de lansare. Am dedus că ALDE are de fapt un program secret şi am căutat să deduc la ce s-ar putea referi folosind comunicatul ce prezintă conferinţa de lansare. Am mai consultat 2-3 alte comunicate oficiale ale ALDE, gândind că poate ALDE a avut ideea de a posta programul în foileton...*

Ceea ce propune ALDE ....

.... nu este clar de la bun început. Sau asa este în relatarea de la conferinţa lor de presă. Repet: este o relatare oficială, pe site-ul partidului, altfel nu o luam în seamă.

Programul pare a propune investiții de 6% din PIB. Vor să majoreze ajutorul de stat peste limita impusă de UE (oare cum o fi cu concordanţa cu doctrina liberală din acest punct de vedere?).
Ideea interesantă este de a valorifica profiturile companiilor din energie, care ar sta în bănci. Din context reiese că aceasta ar fi sursa investiţiilor dorite. A doua sursă (iarăşi cu precauţia relatării incomplete din articolul menţionat) ar fi titlurile de stat.

Iar cu banii rezultaţi vor fi susţinute start-up-uri.

Salariile și pensiile vor crește, dar acest lucru nu se realizează prin relaxare fiscală, ci prin creșterea PIB.

Migraţie

Tăriceanu insistă cu viziunea sa naţionalistă de a repatria emigranţii şi se pronunţă ferm împotriva atragerii de imigranţi (lui îi pune în gură site-ul ALDE aceste afirmații ce fac parte din program). Ideea este aceeași pe care o avea în 2008. În plus, vor şi un minister al repatrierii. Acesta ar avea agenții care să funcționeze în afara țării. Nu spune cu ce bani se finanţează această inovaţie sui-generis şi cum vor evalua eficienţa. Dar spune că firmele ce angajează repatriaţi vor fi scutite de unele taxe. Măsura facilităților fiscale la revenirea în țară nu e nouă. La fel a procedat şi primul guvern Berlusconi, la începutul anilor 1990. Fără succes.

Concluzie

Cam asta e tot. Până la proba contrarie, programul ALDE pare a fi mai degrabă o sumă de idei. Unele au fost puse pe hârtie, altele nu. Aşa pare. Din cele citite, avem un program centrat pe economie şi lipsit de vreo înţelegere a socialului (din ceea ce rezultă din partea despre migraţie şi din convingerea că românii vor cumpăra titluri de stat fiind aduc dobândă mai mare decât cea de la bănci - aşa ar fi normal, dar oare chiar avem suficient de mulţi posibili investitori în altceva decât în propriul consum?).

Pe scurt: ALDE nu reuşeşte să convingă prin program. Acesta nu este disponibil spre consultare, iar puținul de care am pomenit nu pare atent fundamentat.




*UPDATE: mi s-a atras atenția că ar exista un program al ALDE pe … scribd! Nu l-am citit, dat fiind că am citit și căutat programul ALDE pornind de la site-ul oficial sau căutând un site dedicat programului, așa cum am făcut la toate partidele. Am aflat despre versiunea de pe scribd plecând de la un comentariu la postarea mea despre PSD, comentariu care trimite la un site ce face analiza programelor: alegeriparlamentare2016.ro . Analizând documentul, alegeriparlamentare2016.ro nu a găsit nimic la educație, sănătate, cercetare, agricultură șamd, ceea ce mă face să cred că de fapt pe scirbd nu este informație mai multă decât ce a pus ALDE pe site-ul oficial.

4 decembrie 2016

PRU și programul său

Istoric

PRU nu are istoric. Înființat în 2014 de un grup plecat din PSD se constituie ca partid național-democrat, ispirat de doctrina interbelică a lui Nicolae Iorga (de ce nu s-ar numi atunci PND, cum se chema partidul lui Iorga?). Ioan Stanomir îl etichetează drept partid național-socialist, adică nazist. Nu cred că Stanomir are dreptate: PRU pare a fi un fel de aripă PSD, în care PSD investește efort, și care are triplu scop: (1) să nu lase PSD singur împotriva tuturor în alegeri, mai ales în dezbaterile televizate din campanie; (2) să pună pe locurile 1 în listele de candidați membri PSD ce nu sunt tocmai integri, precum Sebastian Ghiță; (3) să prevină apariția unui partid naționalist în afara mainstream, conservând astfel voturile PSD. Calculul pare a fi simplu: opțiunea ideală ar fi ca PRU să fie propulsat în Parlament precum a devenit fiica lui Traian Băsescu europarlamentar independent; atunci voturile sale se adaugă voturilor PSD pentru a da un guvern majoritar fără UDMR sau ALDE. Opțiunea a doua ar fi ca PRU să ia 2-3%, neintrând în parlament, dar aceste procente se redistribuie mai ales către partidul mai mare, adică tot PSD. Așteptările mele erau ca PRU să nu aibă program politic, ci doar câteva idei însăilate, cu accent pe naționalism.

Programul de guvernare: neoficial

Greu de spus care este programul de guvernare al PRU. Evenimentul Zilei menționează un program în 20 de puncte postat de liderul partidului pe pagina sa de Facebook. Acesta seamănă cu un clip postat de partid pe Youtube. Propunerile sunt interesante prin desprinderea totală de realitate: salariu minim de 2000 de lei, cooperativizare, ajutoare de stat pentru companii românești, subvenții pentru companiile de stat din energie, 1000 de noi grădinițe pentru a susține „creșterea demografică” (??), 8 spitale regionale (or fi cele din programul PDL de acum 4 ani), angajarea a 50.000 de șomeri, Daciada, 20000 de medici plătiți lunar cu 200 de Euro în plus ca să se formeze profesional (au nevoie?), 30.000 de soldați angajați în armată (de unde, cu ce, de ce?), și Victor Ponta prim ministru. Ponta nu este membru PRU, dar nici Cioloș nu e membru PNL sau USR. PRU are însă primatul, PNL și USR sunt epigonii. PRU se mai opune globalizării în orice formă: nu vom „coloniza” România cu refugiați, dăm afară FMI, eliminăm ONG-urile lui Soros, nu vindem terenuri la străini. În plus, privatizăm companiile din energie (adică pe cele pe care le subvenționăm mai sus), nu mai defrișăm, ne opunem DNA,

Voi comenta direct: este vorba de acel discurs lipsit de coerență, ce acuză pe toți, populist, împotriva istoriei, pe care îl vedem la toți cei ce par a avea probleme de integrare, probleme psihice, frustrări date de statutul de semidoct, probleme cu legea. De altfel, ultima prevedere pe listă este lupta cu DNA.

Programul oficial

Dar cele de mai sus nu sunt oficiale, în sensul că nu sunt pe site-ul partidului. Acolo este doar un program politic obișnuit, nu de guvernare. Programul pune accent pe naționalism, cu iz comunist, în sensul dat comunismului de către regimul Ceaușescu. Nu voi comenta tot ce este scris acolo, fiindcă nu merită. Majoritatea lucrurilor sunt simple sloganuri.

Temele mele de interes: 

Educație

Vor introduce uniforme școlare la clasele I-VIII. Și nu vor mai utiliza calculatoare pentru a face repartizarea la liceu. (nu se spune ce vor pune în loc, prin urmare presupun că este vorba de abace)

În rest, finanțarea învățământului superior va fi realizată pe baza angajabilității absolvenților (propunere preluată și de USR). Pe o linie urmată și de PSD, „PRU propune adoptarea de soluţii de stimulare a angajatorilor pentru a le oferi tinerilor absolvenţi de top salarii cât de cât asemănătoare cu cele din Uniunea Europeană”.

Cercetare

Au fix o prevedere: „stimularea investiţiilor în cercetare şi inovare”. Adică nu au nimic. No further comment.

Migrație

PRU găsește o explicație duală a emigrării: Pe de o parte este plata proastă (pentru care face propunerea amintită la capitolul educație). Pe de alta, și mult mai important dacă este să ne luăm după spațiul alocat, este lipsa naționalismului, ceea ce se exprimă printr-o „criză a identității naționale”. În opinia PRU, a promova naționalismul pare a rezolva totul.

Concluzie

Unicul scop pentru care am dat atenție acestui partid este poziția sa relativă la PSD, similară cu poziția EBA față de PDL. Așa cum mă așteptam, nu avem de a face cu vreun program, ci cu o fugă de idei de natură populist-naționalistă. Naționalismul are un iz cert de anii 80, ceea ce mă face să cred că eticheta pusă de Ioan Stanomir este cea corectă.

2 decembrie 2016

PSD și programul său de guvernare

Istoric

PSD este cel mai stabil partid din România ultimilor 26 de ani. Filiația sa este simplă: FSN/FDSN/PDSR/PSD fost mereu în prim plan, a păstrat un nucleu puternic de alegători, a fost acuzat constant de corupție, neocomunism, autoritarianism și antireformism. E greu de spus cum ar fi arătat PSD dacă nu s-ar fi asociat în anii 1990 cu figura lui Iliescu, în anii 2000 cu cea a lui Năstase, apoi cu Geoană, Ponta și Dragnea. Primul s-a remarcat drept acel ocrotitor al plantatorilor de panseluțe care declara în decembrie 1989 despre comunism că a fost o idee buna, dar prost înțeleasă. Al doilea a ajuns la pușcărie pentru corupție. Al treilea a fost definit de primul cu duiosul apelativ „prostănac”. Al patrulea este un cunoscut plagiator. Al cincilea a fost condamnat pentru fraudarea votului la referendumul din 2012. Cei cinci sunt toți președinții pe care partidul i-a avut de la desprinderea din FSN, exceptându-l pe Oliviu Gherman. De remarcat faptul că fiecare din acești președinți, exceptându-l pe cel în funcțiune, a deținut șefia social-democraților câte 5 ani. Cu președinți cu astfel de trecut, este firesc ca PSD să atragă mai degrabă discuția despre persoane, nu despre programe.

Programul de guvernare: generalități

Prima surpriză este, ca și la USR, neplăcută: nu găsești un program pe site. PSD și-a făcut un site separat pentru program, dar a uitat să pună un link în pagina proprie sau eu nu l-am găsit!

Al doilea element surprinzător este că PSD are doar un program … economic. Așa îl cheamă pe el, pe program: program economic. Extrem de ciudat pentru un partid social-democrat.

Al treilea element deranjant este că programul nu este accesibil ca atare. Ca și USR, PSD ți-l virează pe bucăți, sub forma a șapte fișiere .pdf. Avantajul este că sunt „doar” 7 (adică de 5 ori mai puțin click-uri decât la USR dar de 7 ori mai multe decât la PNL). Dezavantajul este că la USR erau html, aici e vorba de .pdf-uri. Nu ar fi fost deranjat dacă era un singur document, dar fiind 7 devine … lipsit de atenție la nevoile cititorului. În plus, sunt multe măsuri și chiar pagini întregi care se repetă în cele 7 .pdf-uri.

A patra surpriză neplăcută este că nu avem un program propriu zis ci o serie de slide-uri salvate ca .pdf.

Surpriza plăcută este că avem de a face cu un program consistent, cu obiective palpabile, așa cum explic imediat.


Programul de guvernare: direcții majore

Partidul de stânga se ocupă de 7 lucruri majore: Investiții, Dezvoltare, Relaxare Fiscală (!!), Agricultură, Sănătate, Tineret, Mediul de afaceri. Acestea sunt plasate sub eticheta de „program economic”. Și este singurul program propus pentru aceste alegeri.

Direcția 1 se ocupă de „Fondul Suveran de Dezvoltare și Investiții”. Ca și la PNL, nu e prea clar de unde vin banii. Singurul indiciu al fi acel „înființarea de companii” menționat pe un slide. Ceea ce ar fi consistent cu un partid social-democrat, așa cum erau de pildă socialiștii lui François Mitterand în anii 1980. Altfel, acest fond face de toate: autostrăzi, energie, cale ferată, irigații, spitale, bănci (CEC și Eximbank), cercetare. Iar fabricile vor produce armament, fructe și legume, farmaceutice, metalurgice, carne și apă minerală.

Dar PSD are un mare merit: fixează obiective concrete pentru 2017-2020: creșterea PIB cu 20 mld. lei, din care 6 mld. se duc în creșterea bugetului; apar 42.000 de locuri de muncă. Și vor o creștere a numărului de români din clasa de mijloc. (ce e drept, cea din urmă nu este măsurabilă: poate fi o consecință a modificării volumului populației, nu a structurii). Partea proastă este că slide-urile nu sunt sincronizate între ele. La „investiții” apare promisiunea celor 42000 locuri de muncă. La al doilea set de slide-uri („dezvoltare”) apar 60000 de joburi nou create.

Cifrele se repetă ca obiective concrete: câte 200.000 de lei pentru 10.000 de start-up-uri noi pe an; cu distribuție regională. Adică o creștere anuală a numărul de firme cu 20%.

PSD va elimina 102 taxe, pe care le nominalizează.

Iar creșterea veniturilor la buget este date prin absorbția de fonduri europene, ce duce la efecte de multiplicare, prin taxele și impozitele aferente lanțului productiv. Apar și aici cifre, care nu par foarte precise (ignoră spre exemplu faptul că se atrag deja fonduri europene), dar sunt repere de urmărit și de monitorizat de un eventual guvern din umbră al opoziției, pe sistem britanic.

Creșterile salariale sunt exprimate în cifre mai moderate decât la PNL, sunt prezentate obiective anuale, dar nu este foarte clar care este mecanismul prin care sunt previzionate. Dar este acel sentiment că măcar și-au bătut capul să calculeze niște cifre. Ba chiar au făcut-o atent, pentru toate dimensiunile pe care le abordează. Reproduc mai jos câteva din cele pe care le propun în ce privește fiscalitatea, dar astfel de cifre regăsim și la sănătate, și la agricultură,

Impozitare

PSD propune un sistem progresiv de impozitare, deși nu îl numește ca atare. Salariile lunare brute sub 2000 de lei vor fi impozitate cu 0%. Restul sunt impozitate cu 10%, cu câteva excepții: medicii nu sunt impozitați deloc, la fel și cei din IT (deși PSD uită că aici acest lucru se aplică deja programatorilor, de 13 ani).

Se micșorează contribuțiile la fondurile sociale, atât CAS, cât și CASS, iar toate celelalte contribuții dispar (adică devin 0%!). Curat social-democrație, coane Fănică! (pardon, Dragnea)

La fel și la pensii, practic dispare taxarea pentru pensiile sub 2000 de lei. Cei cu PFA sub 24.000 de lei pe an, nu mai plătesc nimic șamd, se reduc sau se taie toate taxele, inclusiv TVA.

Temele mele de interes: Educație

Sunt destul de multe propuneri la partea de educație, răsfirate însă prin alte capitole. Vor înființa câte „un liceu antreprenorial” pe județ.

Vor da o sumedenie de bani, în o grămadă de feluri:

Vor acorda credite anuale de 40.000 lei/an pentru cei care merg la școala profesională, sunt studenți sau angajați și au sub 26 de ani. Partea cu angajații m-a uimit total!
400 Euro pe an pentru 60.000 de tineri, ca să termine gimnaziul. 400 lei pe lună pentru cei de la profesională (alți 60.000 de beneficiari). 250 lei pe lună pentru elevii din familii sărace (270.000 de beneficiari). Cifrele acestea nu m-au convins, par a fi puse acolo ca să fie niște cifre. Nu e clar cum sunt selectați cei câte 60.000 de tineri, de unde se suportă costurile administrative, și alte astfel de „amănunte”. Finanțarea ar veni prin POR (unul dintre programele alimentate cu fondurile europene).

Reapare subvenția (cu 50%) a salariului de încadrare a absolvenților de universitate, garantându-se un salariu minim brut de 2500 de lei pentru primii 3 ani de la absolvire. Ce ne facem însă cu cei care sunt deja angajați pe salarii mai mici și cu 6-7 ani vechime? Măsura îmi pare fantezistă prin distorsiunile pe care le-ar putea genera pe piața muncii.

Tot pentru absolvenții de universitare, apare o alocare de 80 milioane EURO, adresată către 52.000 de tineri (cum i-or selecta??) pentru „Programe de stagii pentru experiență profesională”. Finanțată prin POCU, măsura îmi lasă senzația unei surse de a direcționa bani către clienți politici (cei care vor oferi programele de stagii respective).

Sunt bani alocați pentru ucenici (care apar frecvent prin program) și, mai ales, „Creșterea ponderii criteriului privind angajabilitatea în finanțarea instituțiilor de învățământ superior”. Cea din urmă este interesantă ca propunere, extrem de atractivă, dar sună a slogan (nu prea avem sloganuri în programul PSD, ceea ce este meritoriu!). De astă dată, a folosi angajabilitatea ca și criteriu este un deziderat extraordinar, dar ar trebui să ai în spate o propunere minimală care să spună cum o vei măsura…

10% locuri pentru elevii din rural la universități (probabil de stat), cu condiția de lucra apoi în rural o durată minimă egală cu cea a studiilor.

Temele mele de interes: Cercetare

Nu se va întâmpla nimic aici. Nu am găsit nimic concret. Ba chiar nu am găsit nimic, nimic. Asta dacă nu cumva punem sintagma „universități de top” în această categorie.

Temele mele de interes: Migrație

Se vor da stimulente tinerilor ca să revină în țară. Iar sprijinul pentru salarii mari la absolvire și angajarea de ucenici va preveni emigrarea. În prima privință nu observăm cifre concrete, dar experiența internațională spune că este o propunere lipsită de fundament.


Bizarerii

Confuziile conceptuale pe care le observam (masiv) la USR apar și la PSD, dar mult mai limitat: asistenții sociali sunt la capitolul de sănătate (le crește salariul la pagina 28).

La capitolul despre tineri se discută și despre sport de masă. Adică sportul ar fi doar pentru cei tineri? Generația mea nu mai are voie?

Concluzii

Programul PSD chiar este un program. Sunt multe lucruri discutabile în el, dar măcar ai despre ce discuta.

Consistența ideologică este redusă. Social democrații propun reducerea de taxe, creșterea antreprenoriatului, nu reușesc sa definească corect asistența socială. Dar procedează consistent cu doctrina lor la a propune întreprinderi de stat și o puzderie de beneficii sociale promovate prin politici active (ceea ce este lăudabil), precum și un sistem progresiv de impozitare.

Din păcate am dubii că ar exista o bază economică prin care sumele atrase la buget să permită vreuna din măsurile propuse în condiții scăderii fiscalității.

Convorbire telefonică cu ... un hoț??

Sună telefonul, de pe un număr necunoscut, vizibil (adică nu este ascuns), iar o voce de bărbat mă angajează în următoarea convorbire: -  ...