Lumea …. aşa cum nu o ştim?

Povestea studiilor clinice ar trebui privită cu mai multă prudență, cu mai puțină patimă, cu mai multă căutare de informare. Atunci s-ar putea să observăm că este mai gravă decât credem și șa îi descoperim și cauzele. Cei ce mi-au fost studenți își amintesc poate afirmația că medicina este o știință probabilistă. Ai un nou tratament, îl testezi pe un lot de pacienți, îi compari efectele cu ceea ce există și cu absența tratamentului, și decizi dacă e bun. Dacă tu, ca producător, decizi că e bun, trimiți toate aceste studii la autoritatea în domeniu, care decide și ea dacă e bun. Deciziile acestea se bazează pe statistică, pe analiza impactului noului tratament. Grosomodo: dacă mai mult de, să zicem, 90% din pacienți prezintă reacții pozitive, atunci tratamentul este bun. Abia apoi poți produce noul tratament, fie el o pastilă, un ser, un mod de a combina lucrurile. Este enorm de multă statistică implicată în acest proces, aceasta fiind una dintre căile prin care am ajuns să intru î

Sună telefonul. Mobilul. Un număr necunoscut. Răspund. "Pentru o mai bună calitate a serviciilor noastre, vă anunțăm că această convorbire este înregistrată. Continuarea presupune acordul dvs...." Nu mi se spune nici măcar cine sună, fiindcă înregistrarea a pornit probabil înainte să răspund. În mai puțin de o secundă, înainte să mă dezmeticesc, convorbirea continuă. "Domnu' Voicu? Sunt XXX YYYY de la BancPost, aveți câteva minute..." Nu, nu am, și îi explic că lipsa de politețe a organizației de unde vine trimite BancPost acolo unde îi este locul: în neantul Evului Mediu. Păi cum adică: dacă vrei să-mi vinzi ceva, întâi îmi spui că mă înregistrezi, dar nu ai minimul bun simț de a spune cine ești și nu îmi dai posibilitatea de a respinge ideea????