Postări

Se afișează postări din noiembrie, 2009

Noul preşedinte al PSD

Să presupunem că Geoană devine preşedinte al României. Cine va deveni atunci preşedinte al PSD? Mitrea? Vanghelie? Năstase? Ponta? Nica? Mazăre? Cum va schimba acest lucru politica de alianţe, afectată şi de probabilul declin al PDL? Dar dacă Geoană nu câştigă alegerile? Cine va deveni atunci preşedinte al PSD?

Noul preşedinte al PDL

Să presupunem că Băsescu nu câştigă alegerile. Cum PDL este un partid clădit (sau mai degrabă remodelat) pe victoriile lui Băsescu şi cu o ideologie mai puţin clară, mă aştept ca partidul cu pricina să cunoască un recul în ce priveşte numărul de suporteri. Nu cred că va fi vorba de o dispariţie imediată, însă exemplul PNŢCD nu este departe (paradoxal, la urma urmei Traian Băsescu a avut o contribuţie destul de importantă în destrămarea guvernului Ciorbea, element decisiv în opinia mea pentru dispariţia ulterioară a PNŢCD, un alt partid cu doctrină incertă la vremea sa). Mă îndoiesc însă că nu se va lăsa cu alegerea unui no preşedinte al partidului, urmat de dezertări de aripi şi aripioare către PNL, PSD, PNG şi PC. Cum se va numi însă acest nou preşedinte? Băsescu? Udrea? Anastase? Dar domnul Boc, cu ce îşi va ocupa domnia sa timpul?

Politica murdară: caseta, copilul, imoralii, nepricepuţii şi dubioşii

Faptele sunt simple şi par a converge către următoarea poveste: în 2004, adică acum 5 ani, actualul preşedinte, pe atunci primar de Bucureşti, la un miting electoral a interacţionat cu un copil care i-a zis ceva. Acum, între turul I şi turul II, cineva dintre cei care pe atunci îl susţineau pe Traian Băsescu a scos la iveală o casetă în care pare că Traian Băsescu dă de două ori cu palma sau cu pumnul în minorul cu pricina. Totul s-a petrecut în aşa fel încât, în momentul difuzării intempestive a casetei, Traian Băsescu, candidat la Preşedinţie se afla într-un studio de televiziune, la un interviu în direct. Cronologia completă: în Hotnews . Indiferent de valoarea de adevăr a casetei, cei care au oferit-o spre difuzare sunt imorali : (1) dacă e adevărată, sunt imorali pentru că au ascuns-o timp de 5 ani, iar acum recurg practic la un şantaj; (2) dacă e falsă sunt imorali pentru că au trucat-o. Indiferent de valoarea de adevăr a casetei, cei din staff-ul de campanie al domnului Băsesc

Cine are nevoie de LLL??

Mă amuză, mă uimeşte şi mă întristează atitudinea faţă de educaţia adulţilor a decidenţilor români cu pretenţii intelectuale. În ţările mai dezvoltate lucrurile stau în felul următor: orice conferinţă sau curs cu valenţe de formare continuă se anunţă publicului ţintă şi potenţialii cursanţi optează voluntar dacă vor sau nu să participe. Participarea este legată de a învăţă ceva nou, fie util în profesie, fie interesant pentru dezvoltarea personală. Uite de exemplu cum se întâmplă lucrurile la Academia Română: vine cineva şi conferenţiază. Academia trimite o circulară institutelor din subordine solicitând să desemneze o persoană care să participe la curs. Astfel că fiecare institut deleagă pe unul,care are sau nu are chef de aşa ceva, să meargă la curs. Obligativitatea participării determină din start un interes redus faţă de curs, reprezentarea că a fi prezent constituie doar o formalitate, de fapt nu ai ce învăţa de la un lector care, pentru a-şi asigura suficientă audienţă, recrute

Istoria pe înţelesul meu

Uite cum am simţit eu părţi din istoria politică a ultimilor 20 de ani, relevante pentru votul din 6 decembrie. 1990 : Susţinătorii FSN (ulterior FDSN, ulterior PDSR, ulterior PSD) strigă sus şi tare că politicieni sunt nişte indivizi mizeri, de proastă calitate, care vor să sugă sângele poporului, tipăresc bancnote false şi pun în primejdie democraţia. Minerii vin la Bucureşti şi restabilesc situaţia. „Intelectualii” constituie şi duşmanul poporului. România mai adaugă câţiva ani la propria-i înapoiere. 1990-1995 : Guvernele FSN/FDSN se întrec în a pune beţe în roate dezvoltării unor noi ziare, apariţiei unor noi televiziuni, stânjenesc vizibil independenţa politică a TVR și a Radio România. 1994-1996 : Partidele de stânga cultivă ideea că cei care au mai mulţi bani sunt de blamat. Viorel Cataramă, spre exemplu, este exponentul omului de afaceri care trebuie înjurat. 2000-2004 : În timpul primilor 3 ani de mandat ai guvernului Năstase, presa nu are voie să critice guvernul, fiind

Ziarist și parlamentar

Dom'le e grea viața asta! Asta îmi vine în minte când văd la televizor câțiva oameni cu veleități intelectuale, foști ziariști, actuali parlamentari PDL, susținători înfocați ai lui Traian Băsescu. Omul ale cărui păreri cei de mai sus le susțin necondiționat, își face titlu de onoare din a se victimiza în fața a două categorii etichetate drept „diabolice”: ziariștii și parlamentarii. Aceștia din urmă sunt definiți sistematic drept necinstiți, corupți, incorecți, tolomaci, manipulați, aserviți. Dacă aș fi susținător al unor astfel de opinii, atunci când aș zări un parlamentar i-aș asocia o probabilitate ridicată de a fi fie idiot, fie hoț incurabil. Dacă aș zări un ziarist, iarăși aș avea dubii majore despre moralitatea și capacitățile sale intelectuale. Oare ce gândește când se uită în oglindă un parlamentar fost ziarist și susținător al celor de mai sus??

Post-vot: 2010

Traian Băsescu are în continuare o strategie de marketing uluitoare pentru mine. Oare cine naiba, în afara nucleului dur al votanților săi, cumpără aberația aia cu echivalarea dintre rezultatele referendumului și votul pentru propria-i candidatură? Să țintească oare doar electorat Vadim/Gigi?? Altfel, indiferent de rezultatele de peste două săptămâni, o să avem un an 2010 cel puțin la fel de interesant de urmărit ca și acesta: * dispare PDL? (în opinia mea, lipsit de ideologie, partidul depinde de imaginea de învingător al președintelui său) * dispare PNL? (greu de decis cu care inamic să mergi, astfel încât să nu pierzi electorat, iar o victorie - ce e drept improbabilă - a lui Traian Băsescu conduce aproape obligatoriu la două valuri de alegeri anticipate și la încercarea de redesenarea constituției spre un sistem cu doar două partide) * o să avem constituție și lege electorală noi? * va bate Emil Boc recordul de interimariat? * ajungem la șomaj de peste 20%? * o să avem pri

Frauda, tradiţionalismul şi asumarea responsabilităţii

Cum necum, alegerile prezidenţiale mi-au adus aminte de … fotbal. Mai exact de Mircea Lucescu şi de Dan Petrescu. Ambii sunt antrenori buni, cu rezultate remarcabile, dar când vine vorba de o înfrângere, în cele mai multe cazuri au ceva de împărţit cu arbitrii. Vă mai amintiţi de ieşirea lui Lucescu după un meci un Barcelona, în Liga Campionilor, acum 2 ani? Vă d că la fel se petrece şi cu alegerile: avem mai mulţi candidaţi care acuză „operaţiunea autobuzul”, anularea de voturi şi multe alte metode care le-au redus masiv procentul de votanţi. La alegerile anterioare, agenţiile de colectare a datelor ce au realizat exit-poll-uri au acuzat şi ele autobuzele pentru eşecul predicţiei, deşi erorile lor mergeau în direcţii diferite (dacă era vorba de furt, erorile de estimare ar fi trebuit să meargă în sensuri diferite). Înainte de a decide că neasumarea responsabilității e o simplă manifestare a modului tradiţionalist de a fi, hai să zicem că au dreptate şi că e vorba de fraude. Să zic

Candidatul PNȚ-CD

Cum care? Traian Băsescu, un om de uniune națională, de dreapta! Un candidat care nu știe când este politicos să se oprească din discursul post-vot. Vorba Mălinei: mergem din nou la vot, în turul doi, ca în 2000.

Cultură, şcoală, socializare

Am învăţat de la Claudiu cu ceva timp în urmă că socializarea politică se petrece mai ales în campania electorală. Aceasta se realizează mai ales atunci când ai dezbateri pe teme electorale. De exemplu, o discuţie aprinsă despre cum se poate reforma sistemul sanitar ajută populația să îşi actualizeze reprezentările despre acesta, să afle cum mai sunt organizate spitalele prin alte părţi ale lumii, care sunt soluţiile alternative de finanţare a îngrijirii medicale, care sunt principiile de justiţie socială din spatele acestora ... Afli de ce e bine să te aliezi cu Moldova sau cu Uganda, de ce e important pentru modelul european că şomajul în SUA a trecut de 10% (dezbatere prezentă în aproape toată presa internaţională în urmă cu două săptămâni, cu consecinţe importante pentru politicile din UE, adică şi de la noi) şi multe alte chestii... Despre care noi nu am aflat, fiindcă nu am avut acele confruntări între candidaţii importanţi, centrate pe câte o temă - două, şi unde apar aceste

Strategii câştigătoare?

Câteva întrebări după prima şi ultima dezbatere electorală: Oare o fi avut dreptate staff-ul lui Crin Antonescu să îl îndemne să se dedea la atacuri la persoană? (tocmai el, cavalerul „bunului simţ”???) Oare o fi avut dreptate staff-ul lui Traian Băsescu să îl îndemne să pozeze în victimă? (tocmai el, „învingătorul perpetuu”???) Oare o fi avut dreptate staff-ul lui Mircea Geoană să îl îndemne să nu răspundă la întrebările dificile? (tocmai el, „prostănacul”) Mai sunt multe alte întrebări despre uluitoarele strategii prezentate în seara aceasta. Nu mai e însă prea mult timp pentru ele. Răspunsul rămâne de văzut (asta însă, în condiţiile în care mă îndoiesc că această ultimă dezbatere poate schimba votul cu mai mult de câteva zecimi).

Teme ... electorale

Presa franceză discută de câteva luni despre proiectul de a extinde spaţiul complexului unde se desfăşoară Internaţionale de tenis ale Franţei. Comparativ cu celelalte trei turnee de Mare Şlem, Roland-Garros-ul este mic şi nu are un teren central care să poată fi acoperit. Soluţia găsită a fost extinderea complexului prin înglobarea unui stadion din apropiere: stade Hébert. Ei bine, Primăria se opune, aducând un argument care în România nu ar fi ridicat nicio problemă: pe stade Hébert fac sport 4000 de elevi. Aşa că turneul ar putea să se mute departe de arondismentul 16. De altfel, un consilier local ales în arondismentul cu pricina este între cei care se opun extinderii. Dezbaterea există în presă, există în stradă, există pe bloguri şi forumuri, există în Consiliul Local. Probabil că Lis, Ciorbea, Băsescu, Videanu, Oprescu şi alţii ca ei zâmbesc văzând astfel de dezbateri. Oare ei s-ar fi deranjat vreodată pentru ca 4000 de prăpădiţi de elevi să aibă unde face sport? Dar oare câţ

Top Gear şi Elena Udrea?

Top Gear este un show de televiziune de succes produs de BBC şi difuzat într-o mulţime de ţări. Este o emisiune despre maşini, ceea ce în mod normal mă lasă rece: nu mă interesează automobilele. Se întâmplă că m–am uitat însă de mai multe ori la emisiune (fie pe BBC Prime, fie pe Antena 3 care difuza – cândva? – show-ul), atras de umorul celor trei prezentatori, de formatul alert şi practic ignorând maşinile :) Seria 14 (da, chiar 14!!!, în condițiile în care sunt cam 2 serii pe an) din Top Gear a debutat zilele trecute cu o emisiune cu şi despre România. Pe scurt, cei trei prezentatori s-au suit în trei maşini de lux (un Ferrari, un Lamborghini, un Aston Martin) şi au fost trimişi să testeze cel mai tare drum din lume – Transfăgărăşanul. Emisiunea a constituit de fapt o fantastică reclamă pentru România şi pentru Dacia Sandero! Să mă explic: Au fost reproduse din plin reprezentările vestice despre România: săraci, murdari, uşor de cumpărat, ţigani, dubioşi, la capătul civilizaţie

Campanie electorală civilizată

"Spune-mi cum vorbeşti ca să-ţi spun cine eşti". Aşa am învăţat eu când eram mic. Şi chiar cred că proverbul funcţionează. Aşa că mă uit la banner-ul ce atârnă la intrarea pe strada unde locuiesc ("Te-ai săturat de 5 ani de dezbinare? Schimbă-l pe Băsescu!"). Mă uit apoi la minunăţia de clipuri electorale ce plutesc pe Youtube şi proclamă prostia, hidoşenia, tarele adversarilor: - Comandante, ai futut tara! link - Votează Geoană dacă eşti prost! link - Mărimea, contează link - Acţiunea Antonescu link şi aşa mai departe. Toate sunt ilegale. E o regulă simplă în publicitate, fie ea şi electorală: trebuie să promovezi propriu-ţi produs, nu să vorbeşti de cele ale concurenţei. Dincolo de legalitate e vorba de moralitate. Evident, este imposibil să găseştoi o conexiune între candidaţi şi clipuri şi bannere. evident, nici uunul dintre ei nu ştie cine a creat clipuri împotriva adversarilor. Nu îmi rămâne decât să zic de unul singur, fără destinatar, o sintagmă

Testează-ţi votul!

Imagine
În urmă cu vreo două săptămâni îi scriam lui Aurelian întrebându-l dacă mai continuă şi la aceste alegeri iniţiativa “Testează-ţi votul”. Mi-a zis să am răbdare. Între timp am fost dezamăgit de o aplicaţie similară pe care am găsit-o la unul dintre ziarele centrale. Testează-ţi votul făcea mai multe lucruri, ţinând cont de importanţa pe care o acorzi tu, ca alegător, fiecărui domeniu în parte. Azi, Aurelian mi-a scris că au lansat varianta pentru prezidenţiale. Înainte de a mă bucura că a apărut, trebuie să îmi manifest dezamăgirea că s-au apucat cam târziu de ea. (asta ca să îi fac să fie gata la timp data viitoare :p) Din păcate întârzierea face ca mulţi dintre candidaţii neimportanţi să nu apară în listă. Cum însă nu lipseşte niciunul dintre cei care contează cu adevărat, aplicaţia este la înălţimea aşteptărilor şi se dovedeşte un instrument extrem de util, care merită din plin promovarea. Uite cum arată similitudinile dintre opiniile mele și cele exprimate de prezidenţiabili

Topul Shanghai

Că nu e nicio universitate din România în topul 2009 al celor mai bune 500 de universităţi întocmit de chinezi şi făcut public săptămâna trecută, asta nu e nicio noutate. (Da, ştiu că sunt şi probleme de metodologie, dar hai să ne uităm la top ca la unul în care probabil că erorile nu contează mai mult de 5%. Măcar ca exerciţiu şi tot o putem face. Aveți dreptate, oricum universitățile din România rămân cele mai bune, dar au alţii ceva împotriva noastră. Hai însă să ne uităm la date măcar așa, ca exercițiu. OK?) Pentru mine, ca sociolog, interesant este însă topul primelor 100 de universităţi în funcţie de performanţa din ştiinţele sociale . Primele 15 sunt americane. În primele 49 sunt 3 britanice şi două canadiene. Restul sunt din SUA. În primele 100, universitățile europene sunt Cambridge, Oxford, LSE, University College London, Amsterdam, Copenhaga, Warwick, Leuven, Erasmus, London Bussiness School, Edinburgh, Manchester, Tilburg, Bristol, East Anglia, Nottingham, Amsterdam.

Calendarul vaccinărilor contra gripei porcine

Calendarul vaccinărilor H1N1: - Începând cu 20 octombrie: personalul din spitale - Începând cu 2 noiembrie: medicii independenţi - Din 12 noiembrie: toţi cei din jurul copiilor de până la 6 luni, restul personalului medical - La sfârşitul lui noiembrie: toţi adulţii sub 65 de ani şi copiii care au afecţiuni de lungă durată (aceştia au risc mai ridicat), femeile însărcinate, copii de până la 25 de luni - În decembrie: toţi adulţii Alte fapte: acum două săptămâni au fost 341.000 de consultaţii ale medicilor de familie pentru H1N1. Asta este cu 75.000 mai mult decât în săptămâna anterioară. Doar 21% dintre francezi vor să facă vaccinul, existând o dezbatere despre efectele aditivilor din vaccin. La New York însă sunt 53% cei ce vor să se vaccineze, ceea ce a creat deja o penurie, fiind doar 800.000 de doze distribuite până săptămâna trecută. Am zis că vorbeam de Franţa? Sau că La Tribune de sâmbătă, sursa informaţiilor de mai sus, include mult mai multe detalii şi dezbateri serioase d

Omul şi calul lui

Uite ce îmi scrie un cadru didactic într-un text în care descrie un elev ce a abandonat educaţia: Băiatul care a abandonat parţial studiile a motivat spunând că trebuie să se ocupe de gospodărie, observându-se un ataşament mare faţă de calul său. Mda. Lucru mare fuga asta de idei! Uite ce îmi spuse Irina (aproape 7 ani) aflând că au un caz de gripă porcină în şcoală: O fetiţă a pus mâna pe un porc şi s-a îmbolnăvit. Mi se pare doar mie sau la Irina logica frazei e mai elaborată???? Atunci care e diferenţa dintre elevul din clasa I şi cadrul didactic???

Vremea ”chițibușeriilor”?

Mă întreb care ar putea fi chițibușeria de interpretare a Constituției ce ar putea - ipotetic vorbind - să servească drept motivație unui Președinte oarecare pentru a dizolva Parlamentul în ultimele 60 de zile de mandat, după ce au picat două propuneri de guvern. Să aibă de a face cu ”starea de necesitate” prilejuită de o pandemie de N1H1 sau de o criză economică? Să fie vorba de nenumărate cazuri de corupție la jumătate dintre parlamentari? Să fie o decizie a însuși Parlamentului (paranoia curentă spune că PDL ar cumpăra voturi, cu bani sau dosare, de la parlamentari din alte partide, însă mi se pare puțin credibil un asemenea scenariu grotesc, dat fiind că ar fi nevoie de 40-50 de voturi)? Sper totuși să nu vedem, din nou, astfel de inovații și de ”originalizări” ale ”democrației”...

Dinescu, Băsescu și continuele mele dezamăgiri

Faptele : Conform Realitatea.net Băsescu merge la un miting electoral în localitatea lui Dinescu. Dinescu se înființează şi el, deși este cunoscut ca un opozant al președintelui. Primarul Craiovei, aflat şi el la miting, îl aduce în discuție pe Dinescu drept adversar. Dinescu vrea drept la replica si se suie la tribuna. Băsescu nu îl lasă să vorbească, invocând faptul că e mitingul lui. Dinescu nu coboară de pe scena. Băsescu spune ceva despre indivizi care ponegresc tara la televizor şi câștigă bani de pe urma ei. De undeva, din străfundurile minţii, îmi apare imaginea unui soi de intelectuali care sug sângele poporului… In opinia mea , Dinescu nu avea ce căuta acolo. Băsescu avea dreptate in acest sens. Era mitingul său, ca şi candidat la președinție (nu ca președinte, cum eronat a specificat domnul în cauză), nu un loc unde se suie cine are chef pe scenă şi primeşte drept la replică. La fel, după mine, este inacceptabil ca președintele unei ţări să asmută o parte a populaţiei împ

Mutări electorale: gripa, vaccinul şi alegerile

Imagine
Ce candidat câştigă din gripa porcină? Se vor mai ţine oare alegerile? Asta mă întreb în cele ce urmează… Contextul e simplu. Europa străbate o perioadă cum nu a mai cunoscut demult, dominată de o epidemie de gripă. În principiu nu sunt afectaţi cei ce au trecut prin anii 40-50 printr-o perioadă în care o tulpină similară de gripă străbătea continentul şi care este probabil să se fi imunizat cu acel prilej. Noua gripă cunoaşte şi forme mortale, iar dozele de vaccin sunt rare, abia intrând în producţie. România nu a comandat din timp doze la producătorii internaţionali mari, unde era mai scump. A preferat să aştepte producerea unui vaccin autohton, mai ieftin. Sperăm că vaccinul va fi la fel de bun ca cel de la Novartis sau Gsk. Până una alta însă, vaccinul românesc încă nu este gata. În plus, este probabil ca mai bine de jumătate din populaţie să refuze vaccinarea, aşa cum s-a întâmplat anul trecut şi cu vaccinul contra cancerului de col uterin. În urma demisiei miniştrilor PSD, M

Un post lung despre împrumut cultural, retail şi nu numai

În urmă cu 9 ani, un suedez ce îşi făcea doctoratul pe comportamentul filialelor ruseşti ale celor 10 firme suedeze de la Moscova, îmi povestea cum acesta se adaptează rapid şi personalul (suedez) începe să adopte deprinderi ruseşti. Ca să înţelegeţi mai bine diferenţa, este bun un exemplu: în acea perioadă, un caz de mare corupţie a stat mai multe zile în prim planul ştirilor de la Stockholm, iar de atunci încoace au tot apărut detalii despre procesele declanşate. În Suedia, vânzarea de băuturi alcoolice se poate face doar într-un lanţ de magazine de stat, numite Systembolaget . Cazul cutremurător de corupţie este dat de şefii mai multor astfel de magazine care puneau marfa unei anumite firme în rafturi aflate mai la începutul magazinelor şi primeau în schimb vacanţe sau ale bonificaţii. (vă sună cumva similar cu relaţia dintre distribuitorii de medicamente şi medicii din România?) Ei bine, filialele suedeze de la Moscova învăţau repede de la ruşi cum să evite taxele, cum să dea ş

Cool Tool :)

Imagine
Cum timpul meu liber nu prea mai există, ceea ce am început să fac este să adun chestii scrise în varii momente şi să le pregătesc pentru postare la un moment dat, planificându-le postarea. Astfel unele ajung să apară surprinzându-mă până şi pe mine. Ca să experimentez şi să mă surprind definitiv am început să fac posturi care vor apărea peste câteva luni... Voi putea astfel să mă auto-uimesc despre cât de rapid se schimbă sau cât de statornice îmi sunt opiniile :)

Un început de reflecţie metodologică despre măsurarea satisfacţiei cu sistemul de învăţământ

Există un interes ridicat în ultima vreme faţă de educaţia românească. La 12 ani de la primele testări internaţionale ce au arătat că sunt între cei mai slabi din lumea civilizată, începem să observăm si noi acest lucru. Astfel că apar numeroase sondaje referitoare la educaţie. Din 2007 încoace, eu am văzut unele la Soros, la ASG , mai nou la Readers’ Digest , şi acum la GfK . Interesant acest ultim sondaj a GfK. Aparent el spune că românii sunt nemulţumiţi de sistemul de învăţământ. Rezultatul nu este tocmai în consonanţă cu toate celelalte sondaje, care arată că mulţumirea este mai mare în sistem (la profesori şi studenţi) decât în populaţie, dar şi că populaţia consideră sistemul mai degrabă drept unul performant. Este însă posibil ca aici să fie o chestiune metodologică interesantă, despre care am tot avut discuţii cu varii colegi în ultimul timp: GfK foloseşte o scală de 5 puncte, lăsând subiectul dreptul să răspundă „nu şunt nici de acord, nici împotrivă”. Celelalte sondaje