Postări

Se afișează postări din februarie, 2008

Păcat de fotbal. Începuse să fie frumos

Imagine
Week-end-ul trecut s-a reluat campionatul de fotbal. Printre pică turi, am văzut mai multe bucăţi din mai multe meciuri. Ce mi-a plăcut a fost faptul că mai multe echipe mici (Ceahlăul, Craiova, Dacia Mioveni), chiar dacă au pierdut, păreau a nu refuza jocul şi încercau destul de des acţiuni ofensive interesante. Alte echipe (Iaşi-ul, Gloria Bistriţa) păreau a fi bine organizate şi atacau destul de consistent, chiar dacă nu o făceau foarte des. Mi-a mai plăcut că terenurile nu erau (încă) înnămolite. Ce e drept nici nu a prea plouat în ultima vreme. Mi-ar place şi mai mult dacă terenurile nu ar avea denivelări, dar pare a mai fi mult până acolo. Calitatea tehnică a jocului, la toate echipele pe care le-am văzut, inclus iv la CFR Cluj, mi s-a părut aproape de 0, dar asta se remediază oarecum de la sine când nu mimez i jocul, şi cum premizele par a exista… M-au dezamăgit însă talk-show-urile, frunzărite în viteza variab ilă a z apping-ului. Erau preocupate tot de Jiji,

Ora vrăjitoarelor bigote

Imagine
Dezbaterile privind sistemul de învăţământ sunt unele destul de prezente zilele acestea în media. Faptul m-ar fi bucurat nespus dacă ele nu s-ar focaliza mai ales pe elemente precum ... prezenţa religiei în şcoli, ocolind astfel dezbaterile de substanţa despre calitatea învăţământului. Ar fi două lucruri pe care vreau să le spun despre povestea cu religia. 1. Primul priveşte argumentul adus de proiectele legislative, privind respectarea libertăţii de conştiinţă, prin caracterul opţional al orelor de religie. De regulă, cursurile opţionale sunt acele cursuri pentru care elevul/studentul optează să le facă . În cazul singular al religiei funcţionează mecanismul invers: poţi opta să nu o faci. Mesajul social transmis este în acest context extrem de puternic şi denotă opusul respectării libertăţii de conştiinţă. ( Nu intru în detaliile legate de argumentele nesfârşite privind nevoia de a avea şi religia inserată într-o programă mai mult decât stufoasă; Trăim într-un stat profun

Cele opt bucăţi din jurul blocului...

Imagine
... sunt localizate aici, într-un perimetru cam de 100 x 50 de metri: Şi arată cam aşa: Le-am luat în considerare doar pe cele imediat adiacente blocului. Cartierul este plin de multe alte surate de-ale lor aflate în aceeaşi stare. Irinei îi place să vorbească mereu despre ele. Aşa arată oraşul copilăriei ei...

Puterea concurenţei şi simţul estetic

Imagine
Deplângeam până de curând monopolul exercitat de firmele furnizoare de televiziune prin cablu, internet şi telefonie: fiecare bloc, stradă cartier era arondată unui singur furnizor. În ultimii ani lucrurile s-au schimbat şi puterea concurenţei se simte: servicii sensibil mai bune la preţuri sensibil mai mici. Ce te faci însă cu efectele perverse ? Am amintit în urmă cu câteva posturi despre firele ce înnegurează accesul la cer, respiraţia liberă :). Postez acum fotografii cu interiorul unui bloc cu trei furnizori de c ablu/Internet, în afară de Romtelecom... Un alt lucru mărunt, de astăzi pentru mâine...

O istorie (intuitivă şi inexactă) a încărcării programei şcolare? (II)

(urmare din postul anterior ) Ce se petrece în momentul în care vrei să înlocuieşti programa veche cu una nouă, actualizată la nivelul cunoaşterii pedagogice şi din alte ştiinţe specifice anilor 2000? Problemele răsar imediat: * dacă scoţi ceva din manualul pentru o clasă oarecare, aceasta afectează imediat toate manualele din clasele ce urmează şi de la facultate! * acest lucru presupune o nevoi enormă de … bani: - ca să schimbi manualele - ca să le armonizezi - ca să faci training pentru cadrele didactice din învăţământul universitar, astfel încât să nu dezvolte frustrări că vor trebui să predea chestii care se studiau cândva în liceu, dar şi ca să nu se trezească făcând referinţă în cursurile lor la bucăţi de materie pe care noile generaţii nu le vor fi mai parcurs… * indiferent cum schimbi programa o să trebuiască să ţii cont de tensiunile dintre diferitele discipline datorate percepţiei că unele materii au, în curriculum, o prea mare importanţă în raport

O istorie (intuitivă şi inexactă) a încărcării programei şcolare? (I)

Graţie lui Andreï am dat peste opinia extrem de interesantă a unui alt Andrei , fost student şi elev de vârf, care vorbeşte despre sistemul de învăţământ de la noi privindu-l din afara sistemului. Rechizitoriul acestui Andrei la adresa societăţii româneşti pune mai multe puncte pe ei, cel mai important fiind fără îndoială cel legat de calitatea programelor şcolare, acuzate de supradimensionare, de supraîncărcare cu conţinuturi inutile şi de ignorarea a ceea ce este util pentru integrarea în societate. Interesant este de observat şi faptul că toţi actorii din sistemul educaţional (elevi, părinţi, cadre didactice preuniversitare şi universitare, inspectori, funcţionari din Minister, cercetători în ştiinţele educaţiei, politicieni) agreează cu faptul că programa este supraîncărcată aproape la orice materie şi în orice an de studiu. Mai greu este acceptată, dar este acceptată ideea că şcoală ar trebui să pună accentul pe formarea de abilităţi, pe cunoaşterea de moduri de a face (în n

A publica sau a nu publica ...

Science zice că Harvard University dezbate dacă sau nu să instituie accesul gratuit la research papers, utilizând Internetul. Întrebări retorice: Aveţi idee câte unităţi de cercetare din România (incluzând aici şi universităţile) au măcar un research paper postat online pe pagina de Internet? Aveţi idee câte lucrări am primit de la colegii mei spre postare online in ultimii 2-3 ani? (cum să ne fure nouă cineva munca!?) Aveţi idee cât de multe cărţi/articole din ştiinţele sociale, din fluxul 1, apar mai întâi pe Internet, mai ales dintre cele semnate de autorii cei mai citaţi? Dar din România? (cred că mă molipsesc de la Cristi cu retorica asta!)

Tricoul electric

Imagine
S-a inventat un tricou , făcut din materiale piezoelectrice, care transformă mişcarea posesorului în energie. Evident condiţia este ca posesorul să poarte tricoul respectiv când se mişcă. Mă gândesc la aplicaţii şi vreau şi eu unul. Lumea începe tot mai mult să semene cu viitorul!

Între politică şi logică (sau despre logica politicii...)

Cele două teme majore incluse în numărul din februarie al National Geographic România , ocupând jumătate din spaţiul revistei, spun totul despre politica editorială şi ce politică stă în spatele editorilor. Primul grupaj se ocupă de problema încălzirii globale , energia şi combustibilii alternativi (panouri solare, mori de vânt, motoare cu biocombustibil provenit din procesarea porumbului, trestiei de zahăr, soii, uleiului alimentar etc.), ce buni sunt ei şi cât de mult contribuie la protejarea planetei. Adică o discuţie care se află în dezbatere publică prin lumea vestică de mult timp şi ale cărei învăţăminte sunt implementate măcar 10-15 ani de către multe din ţările semnatare ale protocolului de la Kyoto. Aflăm cum „ţara noastră” (adică SUA, numai că traducătorul e traducător român şi prin urmare are obiceiul de a traduce mot á mot) se preocupă de chestia asta, chiar dacă este principalul poluator mondial, şi mai aflăm că asta datează încă de acum 100 de ani, de când Ford a fă

Despre educaţie, despre ... un potenţial (??) viitor

Imagine
Pe scurt : Proiectul de pachet de legi ale educaţiei aflate în dezbatere publică ar putea fi considerat amuzant, dacă nu s-ar referi în fapt, deşi uită să spună asta, la probleme extrem de grave şi de presante ale societăţii româneşti contemporane... Pe lung : Speram ca proiectul noilor legi ale educaţiei să fie unul concis, înglobând legi care să stipuleze principiile centrale ale furnizării de educaţie. În schimb, cele 3 legi ( a învăţământului preuniversitar, a celui universitar şi statut ul cadrul ui didactic ) însumează 112 pagini A4, fiind preocupate de tot felul de detalii . De aici dificultăţi evidente ale dezbaterii publice (începută în decembrie 2007), oricum abundentă în mimarea comunicării (vezi o opinie despre organizarea acesteia la Andreï ). Nu stau să comentez aici despre bizareria unui sistem preuniversitar 3+1+6+3 (grădiniţă+pregătitor+şcoală primară+liceu, uneori botezate cu alte n ume), care în fapt reduce durata de şcolarizare într-o ţară oricum slab educ

Kosovo?

Kosovo şi-a declarat independenţa. Lucrul este deja un fapt împlinit şi, pentru sârbi, ireversibil. Probabil că Serbia nu va mai reacţiona războinic, ca în cazul Croaţiei sau Bosniei. Nu cred că mai au resursele de a o face. În plus, este probabil ca în 2-3 ani să se alăture UE, probabil în acelaşi timp cu Croaţia, un premiu ce ar putea să atragă mai ales pe puzderia de cetăţeni sârbi aflaţi în perpetuă migraţie prin UE şi pe familiile lor extinse (adică toată Serbia), contrabalansând durerea de a îşi vedea ţara ciuntită. În fine, a pierde teritorii a devenit deja o obişnuinţă la Belgrad… (Ce e drept, rănile provocate cu aceste prilej, la fel ca în cazul Ungariei, nu vor trece prea curând.) Kosovo e altceva decât Transnistria, Flandra, Scoţia sau Ţara Bascilor. Albanezii au majoritatea în provincie, şi, mai important, au graniţă comună cu Albania. Graniţa asta comună cu o ţară care vorbeşte o aceeaşi limbă şi este cam la fel de dezvoltată schimbă puţin soarta potenţială a nou

Efectele încălzirii globale

Se dau trei ipoteze: 1. Datorită încălzirii globale, vor fi din ce în ce mai multe femei în raport cu bărbaţii . Mai exact, diferenţa dintre numărul fetelor nou născute şi cel al nou născuţilor băieţi este în continuă creştere. Cauza e pe undeva prin compoziţia aerului, iar fenomenul este mai vizibil mai aproape de poli, recte la eschimoţi. (sursa: numărul Geo din februarie). 2. Datorită încălzirii globale, industria vinului din regiunile mai apropiate de poli are de câştigat enorm. (sursa: Adevărul, conform Ecomagazin ) Cu alte cuvinte, va fi din ce în ce mai mult vin disponibil. 3. Bărbaţii beau mai mult vin decât femeile (sursa: folclorul local :) Vă daţi seama de consecinţe, să zicem peste ... 200 de ani!? Bărbaţii ar putea fi puşi în vitrină, ţinuţi exclusiv în puf şi ... vin... Sau femeile ar putea trage beţii nesfârşite, ca să compenseze sau ca să profite de oportunitate... Sau ...

Lucruri mărunte

Viaţa de zi cu zi este inventată şi reinventată de tot felul de lucruri mărunte care îi schimbă iremediabil cursul, îi dau frumuseţe sau o sluţesc, îşi pun amprenta pe toate faptele noastre, determină reacţii pavloviene, creează şi distrug obişnuinţe. De regulă ele nu rămân în istorie. Mai ştie cineva azi dacă existau câini vagabonzi la 1315 ? Sau dacă se dădea foc frunzelor din curte la 1834 ? Istoria consemnează în general marile evenimente, nu pe cele mărunte. Acestea din urmă pot fi regăsite, nesistematic, prin pagini de roman, scrisori de epocă, jurnale. Dacă vrei însă să înţelegi cum trăiau oamenii cândva, ai nevoie să pricepi contextul în care se desfăşura viaţa lor. Pun şi eu pe aici, pe blog, sub eticheta de " lucruri mărunte? ", unele chestii care definesc, în opinia mea, viaţa românilor de astăzi. Evident nu îmi propun să fiu sistematic, ci doar să adaug o pietricică la ceea ce ar putea fi memoria socială de răspoimâine...

Curăţenie

Imagine
Să fie incendiu? Nu, e doar curăţenia de primăvară în Bucureşti, 100% tradiţională, 100 % românească, neaoşă, din bătrâni, anti-ecologică şi - sper - pe cale de dispariţie... PS. Am lăsat imaginile la dimensiunea lor iniţială, fără să le comprim, iar în fundal se văd alte bucăţi din Bucureşti, definitorii pentru oraş: rufe întinse la uscat în balcon (e aceeaşi stradă cu praf din post-ul de acum o săptămână ), firele de telefon şi cablu care brăzdează văzduhul, inconfundabila siluetă a celei care face curat strâgând frunzele şi gunoaiele şi dându-le foc ... (fotografiile sunt făcute marţi, 12 februarie 2008)

Din panseurile Irinei: despre căsătorie

Imagine
Irina, la cei 5 ani ai săi, tot inventează poveşti. Cu personaje, acţiune, in trigi şi descrieri variate. Le povesteşte de regulă singură, cu voce tare, când nu e nimeni prin preajmă. Iată un fragment surprins ieri, dintr-o discuţie între două astfel de personaje imaginare: – Căsătoria … – Aşa e căsătoria, trebuie să te scufunzi în piscină? – Nuuu, trebuie să alunecăm pe munţi… [Cinci minute mai târziu am mai trecut prin apropiere şi am surprins un alt pasaj:] – Căsătorie … – M-ai înnebunit cu cuvântul acesta! Hai să ne căsătorim amândoi! Vorba lui Vonnegut: aşa stau lucrurile :)))

Constatări ... meta-academice

De destul de mulţi ani, unităţile de cercetare şi facultăţile sunt evaluate anual, pe baza unor criterii pe care mulţi le consideră bizare. Sunt luate în considerare publicaţiile, prezentările la conferinţe, diferite granturi şi contracte, brevete de invenţie etc. mai nou se discută şi despre indici de impact a citărilor. Criteriile sunt aceleaşi pentru toate ştiinţele, ceea ce avantajează net, de exemplu, ingineria în faţa ştiinţelor sociale, acolo unde la categoria „brevete de invenţie” nu prea văd cum se poate – onest – să acumulezi puncte (poţi zice că inventezi, omologhezi şi brevetezi o metodologie revoluţionară, aşa cum sugera un coleg, însă, hai să fim serioşi, metodologii care să poată fi brevetate „pe bune” nu există). Academia Română are şi ea grila proprie de punctare, uşor diferită de cea a Ministerului Educaţiei şi Cercetării. De exemplu, orice publicaţie (carte sau articol în jurnal academic) apărută la Editura Academiei este punctată mult mai bine decât alte p

De la FSN citire: Cine mai este astăzi PSD-ist?

Absolut toate partidele importante de astăzi au ascendenţă în FSN sau cel puţin au colaborat îndelung cu acesta. Zoaiele, cum le numeşte vajnicul Băsescu, îi sunt acestuia cel puţin veri primari. Speram să avem o campanie electorală în care să se discute despre problemele importante ale României, despre direcţiile în care am dori să se dezvolte cea mai săracă şi mai slab educată ţară din UE, despre soluţii la mizeria de pe străzi şi din suflete. În schimb, se pare că vom avea un nou episod din telenovela Cine e mai comunist , pigmentat cu variaţii aduse de ansamblurile folclorice Feseniştii de azi şi Coruptul de peste deal . Este greu să înveţi că politica înseamnă în primul rând capacitate de colaborare, comunicare, compromis. Mai e din păcate mai e mult până la toleranţă, iar mulţi consideră încă un titlu de glorie din a fi „niţel de dreapta” şi împotriva PSD, fără a se întreba o clipă dacă raţional vorbind se opun ideilor acestuia. *** Nu fac aici nici un fel de campan

Librăria online (II)

Am început într- o postare anterioară să descriu peripeţiile cumpăratului de cărţi online. Iată mai jos o sinteză a încercărilor de a cumpăra cărţi online: Librăria online După cât timp am primit coletul E posibilă plata online? E posibilă livrarea prin curier? Când am comandat ultima dată Editura Teora . A doua zi (prin curier). NU. DA. 2006 Librăria Mihai Eminescu 2 zile NU, doar ramburs sau virament. NU, doar prin poştă. Ian. 2008 Editura Nemira 5 zile NU. NU. Nov. 2007 Editura Polirom 5-7 zile DA. NU. Ian. 2008 Diverta Online 7 zile NU, livrarea în magazinul cel mai apropiat Primăvara lui 2007 Libraria Stilus 7 zile (prin poştă)*. NU. DA, peste 1

Uluit şi confuz

Privind eu la TV ieri, am văzut şi nu prea am priceput. Acum câteva luni era aşa: Preşedintele vroia cu tot dinadinsul o naţiune războinică, trimiţându-şi trupele de menţinere a păcii în Irak, iar Guvernul vroia pe dos, să aducă vajnicele corpuri de armată înapoi, pe plaiurile mioritice. Acum lucruri stau taman invers: Guvernul vrea la menţinerea păcii, în Ciad , cu circa şi aproximativ 120 de băieţi veseli, iar Preşedintele zice pas, şi vrea doar 2 bucăţi stilate, trimise la Paris (bine că nu vrea la Rouen, să caute urmele unor nave incendiate cândva cu graţie). Uluit şi confuz de cum se învârte roata principiilor, mai am timp să văd că Ministrul de Externe şi cel de Război (scăpat probabil de preocupările cu Nea Gheorghe, ăla din balada cu luptele de la Băicoi) au comis-o şi ei graţios, făcând anunţuri de participare fără aprobare de la CSAT, adică mai punând o bubă (dulce) pe lista lui Claudiu . Năuc şi confuz, mă întreb, legat şi de lista lui Claudiu, câţi dintre

Lepşe

Au venit, via Turambar , două lepşe. Le-am văzuz mai greu că Turambar vrea să mă alunge de la el de pe blog, băgând LastFM non-stop. Şi cum eu ascult muzică mai mereu când am computerul deschis, asta mă cam disturbă :( Dar hai să trec la lepşe: 1. Leapşa cu filmu' : În care film te-ai simţi bine să trăieşti? Detaliază / explică în 2-3 fraze. Răspunsul meu e că nu ştiu. Nu am habar. Ar putea fi o combinaţie între Eternal Sunshine of the Spotless Mind , Andromeda (serialul), Stargate SG1 (serialul) şi, poate, niţel din The 4400s . Trăsătura comună este că în fiecare dintre ele se poate întâmpla mai mereu ceva nou, sau despre care îţi lipsesc aproape complet informaţiile şi cu care ar trebui să te descurci. (OK, primul e responsabil şi pentru a aduce niţel romantism în poveste ;) 2. Leapşa cu conferinţa : La ce conferinţă aţi alege să participaţi (nu luaţi în calcul cât costă participarea sau exclusivitatea evenimentului). De ales am ales deja pentru următoarea: mă duc la Th

Vive le JEG!

Imagine
Aşa, am nişte poze cu dedicaţie pentru cei care susţin că Bucureşti-ul ar fi: 1. curat 2 . modern Cee a ce se vede este praf. Praf proaspăt, praf mai vechi, d eja prăfuit de trecerea timpului. Praf aşternut prin depunere, ca o ninsoare perpetuă. Praf post-iarnă, adică după ce apa şi zăpada au curăţat praful de pe străzi. Praf din faţa blocului, într-un cartier nu tocmai ieftin, în care toate străzile sunt asfaltate. Praf ce avansea ză anual câteva zeci de centimetri spr e mijlocul şoselei, de parcă am fi în abandonatul Machu Picchu şi natura ar pune stăpânire pe locuri. Numai că nu e natura, ci JEG-ul... Enjoy, urmează alegerile locale!

Cum am ajuns să consum … 365!

Imagine
365 este marca proprie a Delhaize, grupul belgian care deţine în R omânia lanţul de magazine MegaImage. În mod normal, în Belgia sau Luxembourg evitam 365, a vând la dispoziţie o varietate mai mare de alegeri la mai toate produsele. În România, am început să consum masiv 365 (brânzeturi, cereale, patiserie etc.), neavând alternative. Slabul management, dar mai ales tipul de consum al românilor fac la noi produsele de clasă medie sau superioară greu de găsit şi, prin urmare, scumpe. 365 devine la noi o marcă de clasă superioară!!! Îmi amintesc de o prelegere din cursul de management, de prin ASE. Era v orba de ascensiunea supermarket-urilor, care au eliminat micile magazine de pe pieţele de desfacere cu amănuntul, bazându-se pe preţuri foarte mici. Volumul mare de vânzări le-a permis astfel de preţuri. Apoi, au dezvoltat producţie proprie, mai ales pentru bunuri ieftine, şi au împins restul producătorilor spre clasa de produse de mijloc sau de o calitate superioară. Am obse

Capra bulgarului

Imagine
Buni vecini, bulgarii şi românii a u ales în ultimii ani o variantă a consensului: s tau cu ochii pe capra c eluilalt. Lucrurile stau cam aşa: Varianta 1 . „ Tradiţionalistă” . Când eşti mic şi pricăjit cauţi să te aliezi cu unii mai tari, ca să te protejeze, şi cu unii la fel ca tine, că aveţi interese comune. Varianta 2 . „ Post-modernă” . Indiferent de cât de tare sau de slab eşti, îi respecţ i pe ceilalţi. Varianta 3. „M odernă” . Îmbini mereu variantel e 1 şi 2. Egalitatea nu e pentru căţei. Varianta 4. Pragmatică . Dacă ai un vecin, faci cu el diverse aranjamente, că, vrei nu vrei, aveţi interese comune. Gata cu variantele, hai la subiectul cu vecinul. De astă dată de l a sud. Episodul 1. Podul de la Calafat. Începutul anilor 1990. Drumul cel mai scurt între Vest şi Sud-Est e blocat de războaiele post-yugoslave. A venit UE, pe atunci vecina noas tră, a tuturor, şi ne-a dat bani ca să facem un pod. Asta e bine. Da’ a zis să ne înţelegem între no i. Asta e r

Cioace?

Imagine
Poliţistul Cioacă a fost arestat in urma faptului că a instigat un alt ins ca să ii permită accesul la căsuţa de e-mail a dispărutei sale soţii, Elodia. Nesfârşita poveste a Elodiei ţine capul de afiş de câteva luni bune, fiind probabil cea mai "de succes" întâmplare din ultimii ani. Cioacă, soţul, este suspectul principal al poliţiei. Elodia, vie sau moartă, reprezintă deja o legendă prin simpla sa absenţă. Cred că aici rolul principal nu îl joaca povestea în sine, de o banali tate desăvârşită, ci numele celor doi. Mai mult, mă aştept ca numele neobişnuite să î i păstreze pe cei doi în istorie , precum pe Calache sau pe Pazvante Chioru'. Arestarea lui Cioacă ridică însă o problemă importantă pentru Poliţia Română, pentru societate în general. Nu mi se pare deloc firesc ca soţul sau soţia să citească corespondenţă partenerului (sau a oricui altcuiva, incluzând aici copiii/părinţii) fără voia acestuia. În cazul de faţă însă, Elodia era dispărută de câteva l