Postări

Se afișează postări din iunie, 2010

Extratereştrii, criza şi pământenii

Senzaţia mea este că nu avem de a face cu o criză de supraproducţie: nu văd pe nicăieri produse zăcând prin rafturi din lipsă de cumpărători, sau preţuri care se prăbuşesc de la o zi la alta, de la o lună la alta, sau măcar de la un an la altul. Nu pare a fi nici o criză de supraconsum: altfel preţurile ar fi zburat de mult în sus. Asta înseamnă că, în principiu, cel puţin la nivel global, omenirea produce cam cât poate consuma. Aşa cum am văzut adesea prin ziare, este vorba de o criză financiară, cu alte cuvinte, ca omenire, ca ocupanţi ai planetei Pământ, la nivel mondial, avem de a face cu o problemă de alocare adecvată a resurselor, de redistribuire a acestora între membrii individuali ai acestei societăţi globale. Cu alte cuvinte, avem anumite entităţi, fie ele oameni sau organizaţii, care au acumulat resurse şi care au finanţat consumul altora, prin credite. Au avut de câştigat din dobânzi. La un moment dat, debitorii nu au mai avut de unde plăti pentru credite. Debitorii pot

Competiţia de furat

Numărul din 17 iunie al Times Higher Education International (THE) include un articol ce discută despre plagiat. Mai exact este anunţată grila de penalităţi pentru studenţii care plagiază, grilă ce urmează a fi lansată ca propunere pentru Anglia la o conferinţă ce are loc săptămâna viitoare. Grila se bazează pe analiza politicilor anti-plagiere ale universităţilor din Anglia, și este ajustată prin consultarea cu 104 cadre didactice… Uite un exemplu de penalizare, conform THE: „Un student din anul 1 nu a indicat sursa pentru o propoziţie pe care a utilizat-o într-un referat. Conform grilei va primi o penalizare de 280 de puncte. Se adaugă posibile sancţiuni recomandate: (1) avertisment scris, prezent în foaia matricolă; (2) referatul este respins: va trebui să facă altul, dar, fiind prima sancţiune, nota maximă ce poate fi obţinută rămâne aceeaşi.” Pe măsură ce sancţiunile se acumulează, creşte numărul de puncte de penalizare, foaia matricolă devine plină de astfel de avertismente,

Zagreb

Imagine
Drumul cu autobuzul de la aeroport către Zagreb oferă câteva indicii asupra oraşului. Surprinde traficul redus, faptul că sunt doar două benzi pe sens. E un oraş mic, liniştit. Apoi vine un cartier de blocuri. Seamănă cu Ploieşti Nord, aşa cum a rămas cartierul în mintea mea, în starea sa din anii 1980. Sunt blocuri şi verdeaţă. Doar că blocurile sunt ceva mai înalte, peste 14 etaje. În rest, sunt mai aerisite ca în Bucureşti. Străzile devin şi ele largi. Rămân două benzi pe sens, dar e multă verdeaţă pe lângă şi între ele, iar la tot pasul sunt statui şi grupuri statuare. E clar, suntem mai la vest de România. Mall-ul de la colţul cartierului arată aparent la fel, dar parcă are ceva în plus. În zare se vede un grup de clădiri înalte, din oţel şi sticlă, probabil centrul de afaceri. Îmi vin în minte Frankfurt şi Hanovra (pe ultimul l-am văzut însă doar în poze). Îmi amintesc de clădirile similare din Bucureşti. Apare şi indiciul ce făcea Mall-ul un pic diferit: nu sunt perfect drept

Disfuncţia realităţii, Peter Hamilton

Imagine
Peter F. Hamilton, Disfuncţia realităţii, Nemira, 2009. [ediţia originală: 1996] Primul lucru care sare în ochi la cartea lui Hamilton este lungimea: în ediţia Nemira e vorba de trei volume, însumând în jurul a 1700 de pagini. Nu întâmplător, primele 200 de pagini constituie în fapt cele şase intrigi principale. Acestea sunt povestite separat una de cealaltă, iar până pe la pagina 500 întrepătrunderea lor e practic inexistentă. Merită însă din plin să ai răbdare şi să rezişti amăgirilor repetate ale autorului. Fiecare dintre cele şase poveşti te momeşte cu ceva nou, propune acţiune interesantă, a cărei continuare abia aştepţi să o afli. Mai mult, cele şase intrări diferite în roman contribuie la creionarea unei lumi viitoare în care Hamilton experimentează soluţii alternative la întrebările contemporaneităţii. Cartea este etichetata adesea drept o saga a ingineriei genetice. Eu aş zice că este mai degrabă o saga despre cum ar putea evolua lumea pe numeroase planuri, între care ge

Ciocanul, nicovala şi funcţionarul public

Să zicem că X este un funcţionar public cu oarecare, plătit de la bugetul local. Y și Z sunt clienţi ai serviciilor gestionate de X. Dintr-un motiv oarecare, Y devine nemulţumit de serviciile primite de la X. Nemulţumirea este legată de fapt de Z. Mai exact, el spune că problemele lui Z, chiar dacă nu sunt generate de Z însuşi, vin dintr-o neglijenţa trecută a acestuia. Problemele curente ale lui Z diminuează calitatea serviciilor pe care X le livrează lui Y. Y solicită excluderea lui Z de la serviciile furnizate de X. Z invocă faptul că, fiind contribuabil, are dreptul să primească serviciul. Există şi o reglementare instituţională care descrie exact cazul lui Z. Calea legală cu pricina ar fi ca X să solicite ajutorul unei instituţii oarecare Q. Serviciul livrat ar urma să fie prestat deopotrivă de X și de Q, cheltuielile suplimentare fiind în sarcina bugetului local de care Q și X aparţin. (ele sunt deja incluse în bugetul autorităţii locale). X ezită să aplice metoda legală (Q