Postări

Se afișează postări din august, 2009

Marketingul şi clienţii

M-am izbit din nou de citirea unor date venite de la o agenţie de colectare a datelor. Mai exact, m-am lovit de inutilitatea clasificării pe grupele de vârstă pe care se face raportarea: 18-29, 30-44, 45-59, 60+. În lume se folosesc din ce în ce mai mult grupele de vârstă cât mai înguste. Cred că tind a se generaliza cele de 10 ani (i.e. 18-24, 25-34, 45-54 etc.), iar mulţi, când au eşantioane mai mari, trec la cele de câte 5 ani. La noi, colegii din agenţiile de colectare a datelor insistă cu grupele cât mai mari de vârstă, invocând faptul că nu au clienţi care să le ceară altceva … Hai să dau un exemplu, stupid prin banalitatea sa. În grupa de vârstă 30-44 de ani, de exemplu, intră cel puţin trei tipuri de familii: proaspăt căsătorite, cu copii nou născuţi sau preşcolari mici, cu copii de vârstă şcolară. Cele trei tipuri de familie au resurse, venituri şi consum extrem de diferite. De aici nevoia de a nu le include la un loc în aceeaşi categorie de vârstă. (Asta se predă prin prim

România ca sursă a relelor

Imagine
În Ismael Kadare, Amurgul zeilor stepei , carte scrisă prin anii 70, în dialogul dintre două personaje, un grec şi un albanez, scriitori şi cursanţi la Moscova, apare următoarea referinţă la România: Pe urmă, imediat pe pagina următoare se spune: Interesantă percepţie a României plasată de autor în interiorul lagărului comunist, înainte ca Albania să evină ţară "semi-prietenă"...

Petiţia privind reciclarea PET-urilor...

Imagine
... este disponibilă aici . Dacă vreţi să vedeţi cum arată şi care sunt principiile soluţiei la care se referă, iată o descriere aici . (ideea e simplă: plăteţi o garanţie pentru fiecare PET, atunci când îl cumperi, apoi când mergi la magazin primeşti banii înapoi. Tehnic, în mai multe ţări, asta o face o maşină, în care tu bagi PET-ul, cutia de metal sau sticla şi primeşti un bon, cu care mergi la casă şi fie plăteşti produse pe care le cumperi, fie primeşti banii... Mai trebuie însă pusă la punct infrastructura din spatele poveştii. Sunt vremuri de restrişte bugetară, dar măcar luarea în discuţie a unei propunerii de genul acesta tot ar trebui făcută)

România cât se poate de negativă

M-am uitat câteva minute la un meci de Liga II: Săgeata Stejaru-Delta Tulcea. Mă bucuram că cei din micuţa comună Stejaru au o echipă de fotbal sprijinită prin cotizaţii, că erau 1000 de spectatori la meci, că încurajau echipa favorită. Apoi, la 1-0, am închis televizorul. Suporterii din Stejaru, din candidaţi la „România pozitivă” deveniseră banali fani români, care dădeau afară javrele ordinare şi ofereau adversarilor ocazia de a face o felaţie. Apoi am revăzut şi postarea lui Cristi despre un meci Ajax-Benfica şi despre Dinamo-Slovan Liberec. Şi m-am întrebat cum ar fi reacţionat fanii din Stejaru dacă ar fi fost conduşi cu 2-0 acasă, în loc să conducă cu 1-0.

Olimpiada/ Olympiada/ Olimbiada

Imagine
Olympiada este un (fost) sat de pescari aşezat în unul dintre numeroasele golfuleţe ce definesc coasta nord estică a lui Athos, cel mai estic deget din Halkidiki - peninsula ce seamănă cu un trident. Grafia latină a numelui grecesc diferă de la sursă aşa că e bine să o căutaţi pe hărţile online sau pe GPS după mai multe denumiri, până o identificaţi :). Este la 90 km (o oră) de Thessaloniki, imediat după Stavros. Cam 10 ore de condus de la Bucureşti (plus ceva opriri pe parcurs). Fostul sat de pescari este astăzi o mică staţiune turistică. Nu sunt hoteluri propriu-zise, ci doar pensiuni, cu câteva camere. Unele costă mai mult altele mai puţin, preţul fiind însă mai degrabă mic. Noi am stat la Yasoo , care pare a fi printre cele un pic mai scumpe. Dacă luaţi însă camere din timp şi dacă luaţi mai multe camere, apar şi ceva discount-uri. Camerele sunt OK, destul de mari, curate. Din câte am văzut, majoritatea turiştilor e formată din familii intre 30 şi 45 de ani, cu copii de vârstă pre

SPSS Error :)

Imagine
Vă place eroarea de mai jos? :)

Şi totuşi se mişcă?

Nu pot decât să mă bucur de faptul că se discută de introducerea unui grad didactic superior celui de profesor universitar. Cred că am fost printre primii ce au susţinut că aceasta ar fi un pas de făcut pentru a mişca sistemul înainte. Rămâne de văzut cum arăta de fapt acest grad didactic. Există un risc ca el să se transforme în contrariul a ce ar fi benefic să însemne... Sper însă să se reuşească un pas important înainte. Terenul este deja pregătit, oamenii din sistem îl pot accepta, chiar dacă celor mai mulţi este posibil să nu le convină... Dar despre aceste lucruri altă dată. Acum am plecat în vacanţă, departe de îngrozitoarea căldură din urbea lui Mitică.

Santiago de Compostela

Imagine
Ce e surprinzător la oraşul-atracţie al Galiciei este numărul mare de blocuri. Urbea este construită în cel mai pur stil comunist, cu blocuri cubice, dezvoltate pe verticală, ce străjuiesc nişte străzi înguste pe care se produc mereu mini-ambuteiaje. Diferenţa o fac trotuarele generoase, terasele numeroase, şi mai ales pieţele şi piaţetele ce delimitează fiecare grup de 3-4 blocuri, unde adesea se întâmplă ceva: un concert rock, câţiva hip-hop-eri, o fanfară etc. Vara spaniolă la care mă gândeam eu a fost de fapt un soi de ploaie măruntă olandeză, asezonată cu câteva ore de soare în fiecare zi. Cele 15 grade la prânz (la Bucureşti şila Madrid erau 35-37 de grade) m-au împins urgent la cumpărat de îmbrăcăminte, ca să îmi completez garderoba alcătuită aproape exclusiv din tricouri şi cămăşi cu mânecă scurtă. Multe dintre magazinele din oraş (a trebuit să vizitez mai multe, dat fiind că seamănă surprinzător de bine cu cele de pe vremea lui Ceauşeşcu. Acelaşi miros de ţesături (găseşti

Bucureştiul, oraş european + Barnes/Trois

Imagine
Uite că am mai găsit o referire la România într-o carte a unui britanic. Fragmentul fotografiat provine din Julian Barnes, Trois (Nemira, 2006; ediţia originală: 1990). Barnes plasează Bucureştiul în Europa, chiar dacă la marginea sa. Oricum, e de bine, la noi începe (sau se termină?) civilizaţia… Uite şi trei cuvinte despre carte: începe greu, dar te captivează. Barnes scrie bine, ba chiar, pe măsură ce romanul avansează, o face din ce în ce mai bine. Zece ani mai târziu a scris şi o continuare ( Iubire, etc. , Nemira 2008), în acelaşi stil. Acţiunea este interesantă şi discută în principiu despre iubire, familie, relaţii de gen, prietenie, educaţie, şi scopul vieţii în lumea contemporană. Cele două romane sunt proiectate ca perspective ale personajelor centrale asupra evenimentelor relatate, care astfel sunt reconstituite, fără redundanţe, prin juxtapunerea unei succesiuni de imagini parţiale, ca şi cum ai privi un tablou, reluând mereu examinarea până îi surprinzi toate detaliil

Funny Google

Imagine
Ştiţi cum se abreviază Prime Investment Zone Dealers Association ? Dacă vreţi să aflaţi cu adevărat consultaţi The Free Dictionary . Uitaţi-vă bine la link-urile oferite de Google. E fantastic ce repede se învaţă limba română pe acolo! Şi dacă aveţi dubii daţi şi mai în josul paginii: