Postări

Se afișează postări din iulie, 2014

The new geopolitics of oil-richness in a Cretan beach resort

It is my first time in three years in a Greek all inclusive resort. It might be related to the place, but the striking difference is that the (wealthy) Russian tourists managed to counterbalance the influence of the German and British throngs of tourists. One can easily see it in the songs they play during the minidisco, and in the noisy presence of the Easterners, which are much more visible despite the Germans and British seeming more numerous. (Romanians and Poles never played a role in the upper price market, there is almost no Dutch, the Belgians and Swiss are too lovely tolerant, while French, Italians and Spaniards are incredibly quiet in this resort) (No, my amazing, lovely, but blasé, almost-teenager daughter decided not to go to the miniclub. "It's for another age", she told me. A little bit too much social change in my life, isn't it?)

Creta, jurnal de bord. In avion

Doar o constatare: sunt singurul barbat din avion care poarta sandale. Cu pantaloni scurti mai sunt cativa. Cum o fi sa mergi la 34 de grade cu pantofi grosi si blugi??

Generația K. The Sequel ;)

Acum o săptămână și un pic, Dilema Veche a publicat un textuleț de al meu care se cheamă Generația K . Povesteam acolo cum fiecare generație a fost cool la timpul ei. Și nu precizam pe nicăieri de ce se cheamă Generația K. Când a apărut articolul, am postat aici, pe blog, așa – de vară, un promo . În care stârneam întrebarea de ce am pus titlul acela. Cum am avut de răspuns mai multor tentative de a afla răspunsul, e cazul să dezleg misterul încâlcitei mele minți. Titlul este fix ideea articolului. Și include obișnuitul meu zwar … aber ;) (corect depistat de Monica, colega mea studii de germană) Prin urmare: Aveam nevoie de un titlu. Unul scurt, confuz, dar cu sens. Și legat de generații. K arată altfel decât Y, Z, X, dar parcă nu e mult diferit și e la fel de exotic. K nu a fost atașat niciunei generații, deci poate fi al oricăreia astfel încât TOATE generațiile pot fi la fel de cool. Asta era de fapt ideea articolului: nu e nimic nou sub soare. Apă de ploaie și nihili

Fă pe prostul!

Imagine
Stârnit de Irina, am ajuns să îi repovestesc azi cum am ajuns să fiu eu mai bătrân decât colegii mei de generație școlară. Și cum mi se pare a fi o istorisire interesantă despre cum mergeau lucrurile acum 35 de ani, iată aici câteva amănunte. Era în a doua parte a anilor 1970. De câțiva ani se schimbase legea și copii mergeau la școală de la șase ani, în loc de șapte cum fusese până atunci. Eu eram scund ca și azi, dar și slab ( :D), așa că ai mei, cred că în primul rând maică-mea, au decis că trebuie să mai amâne intrarea în viața școlară. Exista evident o procedură pentru astfel de evenimente. Dacă erai retardat, te amânau forurile îndrituite fără prea mare discuție. Zis și făcut. M-a luat într-o zi mama, pe la sfârșitul primăverii și m-a dus la un doctor. Nu mi-a spus de ce, sau nu îmi amintesc eu exact. Îmi amintesc însă clar de tot atunci când mi-a zis: ¨Când intrăm înăuntru faci pe prostul!¨ și mi-a explicat că trebuie să par prost. Doctorul, cu halat alb început de chel

un alt fel de SELFIE

Ha! Arareori am postat aici promo-uri pentru lucruri pe care le-am făcut prin alte părți, fără să includ ceva ce nu e acolo unde vă trimit. De astă dată însă, am zis să fiu mai cool decât cool și cât de poate de GEIL, și -fără să am nimic în plus de arătat- să vă trimit la textul meu din Dilema Veche de azi, care are pe undeva, prin corpul său, și lucruri serioase cum ar fi pasajul acesta: Dar noi suntem într-o eră în care lucrurile se schimbă repede, gadgeturile apar și dispar, tehnologia se înnoiește radical peste noapte, moravurile se mișcă mai iute ca în trecut. O epocă în care acceptăm diversitatea, suntem toleranți la cei ce sunt altfel, și mai ales nu mai există un standard unic de viață. Oamenii nu se mai nasc, cresc repede, să căsătoresc, fac copii, merg la serviciu, ies la pensie, cresc nepoți și mor. Nu, acum experimentează viața în mai multe chipuri înainte de căsătorie, divorțează fără să înțeleagă ce și de ce o fac, copiii cresc mai liberi și nu mai sunt cu nemil

Povestea trubadurului

Că tot am cam abandonat eu blogul acesta… Sau mai exact nu mă decid ce să fac cu el. Și tot e cineva care crede că timpul a rămas în loc. Că tot mi se pare că lucrurile în jurul meu arată bizar, fără a fi însă sub vreo influență. Și tot mi s-a spus ieri de o bună prietenă că am luat-o razna. Și … Am zis să inventez o poveste frumoasă, numai că a ieșit o simplă înșiruire de cuvinte, fără personaje, fără acțiuni, doar cu imagini s cioburi de oglindă puse laolaltă alandala. Marți seară am avut revelație după revelație, într-un loc care se voia a împinge către revelații, dar în alt sens. Inițial am crezut că gata, o încurc, mintea mea se îmbârligă singură și nu mai iese de acolo. Apoi … a fost declicul. Ca și cum era un déjà vu. Și toți oamenii aceia à la David Lynch, cu Log Lady și Piticul clari ca lumina zilei. Ca și cum vedeam un film în care eu jucam propriul meu rol, fără rost. Dar revelația totală a fost că de fapt luni seară făcusem … la fel ca altcândva, tare demult,

Cultura hipster-ateistă?

Imagine
O simțeam că vine, că e în aer și ... a reușit totuși să mă surprindă. Am scris de mai multe ori, argumentând cu cifre, despre faptul că România este puternic religioasă. Nu stau să mai dau alte amănunte. Dacă nu m-ați auzit vorbind despre asta, puteți să mă credeți pe cuvânt, să răsfoiți prin acest blog, sau să scotociți după mine prin alte cotloane ale internetului. Simțeam însă că ne pregătim de apariția unei comunități critice non-atee. Simțeam că accentul pus de media, ofensiva deșănțată prin care BOR invadează spațiul public, asocierea acesteia cu politica, va duce la apariția unui puternic curent de respingere. Iar aceasta se va întâmpla mai ales în acel mediu care are un consum cultural și material un pic mai rafinat sau cel puțin pretins a fi mai rafinat. Și iată peste ce am dat azi pe Metropotam :   Ca să fie clar:  1) ponderea ateilor și nereligioșilor în România este pe undeva pe sub marja de eroare a oricărui sondaj. Adică nu poți avea un estimat cert, dar