Postări

Se afișează postări din noiembrie, 2014

Exit-polls: (VI) Vox populi ;)

Eu credeam că m-am oprit din a posta despre exit-poll-uri pe runda aceasta de alegeri. Dar iată că trebuie să dau cezarului ce e al ... IRES-ului, care a postat pe propriul site informație completă și mai mult decât atât despre cum a făcut exit-poll-urile din ambele tururi. Bravos și link . Este util de citit chiar și dacă nu sunteți specialist în domeniu. Sunt lucruri interesante de învățat chiar și dacă aveți o diplomă în domeniu și o spun fără a fi encomiastic. Oare va mai reacționa vreo altă casă de sondare? PS. A se vedea și explicațiile suplimentare din comentariile la postările mele anterioare pe această temă, mai ales la cea de ieri .

Exit-poll: (V) Ce am învățat din 3 exit-polluri și jumătate

După ce am explicat premisele , e momentul să vorbesc despre cauzele crizei exit poll-urilor. Am trei factori de care o să vă vorbesc: lipsa de resurse , preocuparea redusă pentru imaginea publică , group-think-ul . Hai să recapitulăm. Principala grijă a unui sondor, conform manualului WAPOR/ESOMAR e să nu scadă încrederea publicului în ceea ce face. Pentru asta e nevoie în primul rând de transparență mare și explicații atente, și în al doilea rând de calitate ridicată a produsului. Argumentul meu este că prima, reflectată în respectarea strictă a manualului WAPOR/ESOMAR o atrage pe a doua. Asta fiindcă obligă sondorul să își amintească ce are de făcut. Am mai spus că la noi piața te obligă să lucrezi la costuri foarte mici. Acest lucru implică automat rabat la calitate. Dacă vii cu preț mult mai mare decât restul concurenților, nu ai cui să vinzi produsul, indiferent de faptul că este infinit mai bun decât al celorlalți. Mircea mi-a atras atenția asupra marjelor de eroare în

Exit-poll: (IV) elemente de fundal: piața pe care lucrează sondorii

România este o țară interesantă. Oamenii din ea se bucură adesea așa de tare să audă ce își doresc, că nu sunt dispuși să plătească pentru o evaluare corectă. Uite un exemplu: să zicem că ești o agenție publică, comanzi un sondaj, și prezinți rezultatele public. Ai făcut sondajul pentru că vrei să îmbunătățești calitatea serviciilor pe care le oferi, fiindcă vrei să te asiguri că acei cetățeni care vin la tine pleacă mulțumiți de modul în care au găsit soluțiile pe care le căutau, pentru că vrei ca ai tăi angajați să aibă un serviciu mai liniștit. Dar când faci sondajul, decizi că te pricepi mai bine și tai din chestionar tot ce ți se pare inutil, că, la urma urmei, te pricepi mai bine decât cei de la casa de sondare. Iar când faci publice rezultatele, în conferință de presă, ceri să vezi PowerPoint-ul cu multe zile înainte, și tai din el tot ce crezi tu că nu e relevant. Întâmplător, ce crezi tu că nu e relevant sunt părțile despre care consultantul insistă să îți spună că sunt es

Exit-polls 2014: (III) Dincolo de marja de eroare

Dacă nu ați înțeles mesajul simplu al celor două postări anterioare , îl rezum în două fraze: Toate exit-poll-urile au greșit estimarea. În același timp au realizat performanța de a se plasa departe de standardele propriei profesiei, la care au aderat voluntar. Hai acum să explic mai pe larg starea de fapt. La cauze mă voi uita însă abia în postarea de duminică. Standardele profesionale . Pe site-urile celor șase case de sondare și ale companiilor cu care au lucrat nu se regăsește aproape nimic din informațiile pe care ESOMAR și WAPOR le recomandă ca obligatorii în momentul difuzării de exit-poll-uri. Reamintesc că ARP nu a făcut exit-poll în turul II conform unui sfert de informație difuzată public de directorul firmei cu pricina, așa că m-am uitat la ce au făcut în turul I. CURS și Avangarde nu au realizat un exit-poll complet, ci se pare că s-au referit doar la populația din țară. Cum însă această informație nu a fost una clar transmisă, lipsind complet de pe site-urile celor do

Exit-polls 2014: (II) profesioniștii???

Imagine
În postarea precedentă v-am povestit cum de fapt nu au fost cinci exit-poll-uri, ci trei și jumătate. Hai să vedem acum, dacă acestea au lucrat „by the book”, cum se lăuda directorul unei case de sondare. Agențiile de colectare a datelor ce au produs sau despre care s-a spus că au produs exit-poll-uri, se fălesc cu faptul că fac treabă profesionistă. Câteva afișează la vedere pe site-ul propriu apartenența la ESOMAR și WAPOR, asociații internaționale ce promovează calitatea în cercetarea de piață și socială. ESOMAR / WAPOR au inclusiv reguli clare (un soi de manual comun), indicând cum se face un exit-poll profesionist. CURS SA chiar include pe locul cel mai vizibil al paginii sale de Internet un link către acest manual. Ghiciți câte din exit-pollurile românești au respectat manualul? Pentru a răspunde am procedat astfel: am investigat site-urile caselor de sondare: Sociopol, IRES, Operation Research (cei ce culeg datele pentru CSCI), CURS SA, Avangarde, ARP (pentru tu

Exit-polls 2014: (I) cei șase apostoli au fost trei

Imagine
Poate mai sunt oameni care își aduc aminte comentariile mele de după alegerile prezidențiale din 2009. Observam atunci destul de surprins câtă naivitate este în activitatea caselor de sondaj din România, sau, în fine, a celor cinci ce contribuiseră la patru sondaje din care trei se dovediseră eronate. Am vrut să fac același lucru și anul acesta și am norocul că este cineva care mi-a ușurat munca: Ovidiu de la colțul străzii e cel ce s-a uitat și a discutat destul de în amănunt cum nu au nimerit cele patru-cinci exit-poll-uri procentele. Dar nu atât preciza estimării mă interesa (aici e simplu: nimeni nu a nimerit rezultatul, plasat la toate casele de sondaj în afara marjei de eroare, care pentru unii de transformă în marjă de oroare). Mai importante sunt cauzele pentru care toate estimările au eșuat. Și totul începe cu această adevărată comedie a erorilor: câte exit-poll-uri au fost, de fapt??? Una din casele de sondaj implicate (ARP) susține că nu a avut nici un sondaj în ziua

Ian McEwan - Children's Act

Imagine
Ian McEwan - Children's Act, 2014 Random thoughts about the novel: 1. This is that kind of book that reminds you what justice is about. 2. Another of Ian McEwan's introspections into what is life and how we use it. 3. A quite predictable silent switch for McEwan 's interests. This time the focus is on what some times ago it would have been called elder age. But in OUR contemporary world, being in your sixties is to live a second youth. I would say that this is the main message of the book: longer life doesn't mean a calm and long retirement; new challenges are to answer, new things to experiment, new situations to cope with, and love, fears, wisdom are always there, since we are still human and ... pretty much alive . 4. As always, McEwan's book is a fresco of small things that makes the real life lovely. I do wonder how my daughter would read this book 20 years from now, knowing what her parents went through , maybe understanding them better than they act