22 august 2020

Alegeri locale 2020: Ploiești – „Eu cu cine votez, parol!”

Pe scurt: 

Doar doi candidați au programe, insuficient dezvoltate deși lungi. Dar ei doi se dovedesc a fi singurii care iau în serios procesul electoral. În rest, jocul de-a traseismul și lipsa de idei marchează politica locală ploieșteană...

 

 

Istoria

Ploieștiul este un oraș interesant de urmărit ca barometru al politicii românești. În ultima parte a secolului al XIX-lea orașul era unul din motoarele modernizării României, fiind marcat cultural de mediul cosmopolit la care condusese dezvoltarea industriei petrolului. La urma urmei aici s-a inventat rafinăria și era principala așezare a principalei rezerve de petrol din Europa.



centrul orașului în anii 1890..
Sursa: https://leviathan.ro/republica-de-la-ploiesti-de-daniela-sontica/
Mișcarea anti-dinastică din România organizase o lovitură de stat în august 1870. Plănuită de liberali, incluzând pe Ion C. Brătianu și Nicolae Golescu, mișcarea plănuia să îl dea jos de la conducerea țării pe Carol I, care fiind monarh pe viață nu era controlabil. În mai multe orașe urma să fie ocupată prefectura și să se facă o rebeliune. Acțiunea a fost contramandată, în așteptarea încheierii războiului franco-prusac, dar Alexandru Candiano Popescu, unul dintre liderii de la Ploiești, a decis să continue singur rebeliunea. S-a proclamat abdicarea lui Carol, s-a ocupat prefectura, s-au citit proclamații, iar peste noapte armata venită de la București a arestat toți participanții. Deși nimeni nu a cerut înlocuirea monarhiei, date fiind piesele lui Caragiale, în memoria colectivă evenimentul a rămas drept „Republica de la Ploiești”. Candiano-Popescu a ajuns în cele din urmă aghiotant al lui Carol, și poate servi drept simbol al traseismului autohton. Adică e perfect să ne uităm la alegeri locale în orașul său 😉

La începutul postcomunismului, primarul Ploieștilor a deținut prin tradiție președinția Asociației Municipiilor din România, onoare pierdută la începutul anilor 2000.

Capitală a celui mai urbanizat județ, exceptând Bucureștiul, Ploieștiul a avut primari „de opoziție” în anii 1990 (Victor Săvulescu și Horia Toma – ambii PNL), fiind între puținele locuri din țară unde monopolul FDSN era spart. A urmat însă primariatul lui Emil Calotă (PSD, 2000-2008), succedat de venirea la primărie a lui Andrei Voloșevici (32 de ani când cucerește șefia orașului, fiind candidat PDL, 2008-2012). Pur și simplu orașul vota în funcție de cine urma la guvernare. Prin urmare, Voloșevici pierde in 2012 în fața lui Iulian Bădescu (PSD, susținut în acele alegeri de USL). Dar Bădescu nu termină mandatul, ajungând la pușcărie, în urma mitei luate din finanțarea clubului de fotbal Petrolul. Voloșevici, care devenise între timp senator, nu candidează în 2016 la primărie, pentru că este anchetat pentru perioada ca primar. Primăria este câștigată tot de PDL, integrat acum în PNL (Adrian Dobre). La alegerile prezidențiale, Prahova e locul unde candidații opuși PSD sunt cei care câștigă mereu in turul al doilea.

Alianțele

La nivel județean, Prahova este primul județ unde PNL-USR-PLUS fac o alianță.
In contrapartidă, avem alianța PSD – Pro România-PPU(S-L).
Cu alte cuvinte am fi in scenariul cu două alianțe mari, la care se adaugă câțiva candidați mai mici. Ar fi un bun test pentru alegerile parlamentare. Dar alianța USRPLUS-PNL nu există și la nivelul susținerii unui candidat comun la primărie...

De notat că ambele alianțe județene s-au format abia în timpul campaniei sau cel mult în pre-campanie, nepermițând o bună organizare a partidelor respective. Ca elector, m-aș întreba ce capacitate au aceste alianțe de a planifica ce se petrece cu banii mei...

Pe de altă parte, partidele componente ale ambelor alianțe, păreau că și-au anunțat candidații înainte de a face alianța, prin urmare e greu de priceput cine mai candidează, de unde și titlul postării mele!

Candidații: PNL-USR-PLUS

PNL-USR-PLUS propune doi candidați. În mai tot județul, alianța are candidați comuni, dar în Orașul Aurului Negru are doi.

Andrei Voloșevici candidează din partea PNL. Fostul primar, a fost achitat în primă instanță în procesul pentru mare corupție, dar DNA a atacat decizia. 

Voloșevici trecuse de la PNL la PMP, apoi a fost reales ca senator ALDE (2016), dar a revenit la PNL fix în clipa anunțării candidaturii sale la Primărie...

Ca parlamentar, Voloșevici s-a făcut cunoscut mai ales prin inițiativa legislativă (ulterior retrasă) de a numi personalul din ministere și primării prin decizia șefului, nu prin concurs. Legea ar fi fost la urma urmei o simplă formalizare a concursurilor suspectate de a fi trucate de astăzi.

Ca primar, este cel ce „a construit stadionul” (adică în al cărui mandat s-au alocat 17 milioane de Euro pentru stadion), despre care vorbesc în secțiunea despre programe.

Inițial, USR avea drept candidat pe Mihai Poliţeanu, iar Plus se baza pe Răzvan Enescu, cel care până la urmă chiar candează din partea USR/PLUS pe post de candidat la primărie.


Candidații: PSD-ProRomânia-PPUSL

PSD-ProRomânia-PPUSL, reunite in „Alianța pentru Prahova” îl propun ca primar pe Cristian Ganea.

Povestea nu e foarte simplă: Cu două luni înainte de alegeri, potențialul candidat al PSD, viceprimarul Ganea, a sărit în barca ProRomânia. Acest lucru a lăsat calea liberă la poziția de candidat PSD pentru Radu Oprea, senator social-democrat. PPUSL nu avea un candidat propriu, dar e de notat faptul că filiala abia fusese preluată din aprilie de Gabriela Gavrilescu, parlamentar (ALDE), a cărei carieră politică este PUR-ALDE-Forța Națională-PPUSL. În cele din urmă, Radu Oprea a cedat în fața celui pe care îl înlocuise ca și candidat PSD...

Candidații: alții

Pentru ALDE candidează Emil Calotă, primarul PSD din anii 2000-2008, in tandem cu Horia Toma – candidat la CJ, și fost primar, parlamentar și europarlamentar PNL. Ambii au trecut la ALDE la începutul anului.

Răzvan-Toma Stănciulescu, un avocat oengist, candidează din partea Partidului Prahova în acțiune, primul partid local din zonă din câte îmi amintesc, în fapt o asociație transformată în partid după modelul USB/USR.

Dragoș Rădulescu candidează din partea PMP Ploiești. Avocat, el fusese numit secretar de stat la cercetare în 2019. De notat titlul celui mai citat articol academic al său: The concept of money laundering in global economy (8 din cele 22 de citări ale autorului, conform profilului Google Scholar)

Site-urile partidelor

PNL Prahova, canal de Facebook, combină mesajele dinspre Guvern și Președinție, cu promovarea candidatului la șefia Consiliului Județean.

PSD Ploiești, canal de Facebook, e inactiv de prin mai. El era însă animat de senatorul Radu Oprea, cel ce dorea a candida la primărie ....

ALDE Prahova, canal de Youtube, e centrat pe ce fac candidații partidului pe județ și pe atacat alianța PSD-PPUSL-ProRomânia, unde sunt deranjați că și-a găsit locul și fosta șefă a ALDE Prahova, Gabriela Gavrilescu.

PLUS Prahova, canal de Youtube, promovează candidații alianței PNL-USR-PLUS de prin județ și pe cel al candidatului USR-PLUS din Ploiești.

PMP Ploiești este practic singurul site al unei filiale din Ploiești care să fie funcțional. Desigur, e vorba tot de un canal de Facebook. Din el am aflat numele candidatului lor. Altfel, conținutul este majoritar cel generat la nivel național.

USR Prahova are site și e preocupat să atace guvernul, adică pe cei cu care s-au aliat.
Răzvan Enescu (PLUS) are un site de campanie cu adevărat funcțional: http://www.razvanenescuprimar.ro/

Răzvan-Toma Stănciulescu (Prahova în acțiune) propune și el un site de campanie propriu: http://www.mergcustanciulescu.ro



Programele: criteriile analizate

Așa cum am explicat în postarea despre Corbeanca, mă uit la 6 criterii generale în fiecare localitate:

  • Focalizarea pe elementele negative ale adversarilor
  • Focalizarea pe proiectele proprii
  • Prezența unui program
  • Fezabilitate
  • Adecvare la nevoi (identificarea nevoilor)
  • Estimarea costurilor măsurilor propuse
În plus, am 2-3 criterii locale. In cazul Ploieștilor ele se referă la:

Stadionul. Sursa: fcpetrolul.ro
Stadionul. Unul dintre primele stadioane construite în anii 2000-2010, noul Ilie Oană a făcut senzație la debut. A costat puțin, dar cheltuielile de întreținere sunt enorme (estimarea administratorului asupra necesarului este de 800.000 Euro pe an). Pe de o parte, stadionul nu poate găzdui concerte sau alte evenimente similare, datorită acusticii, dar și unor detalii de facilitare a organizări. Fiind mic, înglobează prea puține elemente de tip mall, restaurant, sală de conferințe, hotel șamd, neputând aduce profit în acest fel. Stadionul nu are nici măcar o parcare în vecinătate și este departe de gară și autostradă Alte stadioane au costuri de întreținere mult mai mici: un ziar bihorean, analizând potențialul pentru un stadin in Oradea, estima că ele ar fi 100-150.000 de Euro pe an pentru 10.000 de locuri. https://www.bihon.ro/stirile-judetului-bihor/ilie-bolojan-cere-parerea-oradenilor-despre-viitorul-stadion-14-15-000-de-locuri-fara-pista-de-alergat-si-cu-parcare-subterana-2294324/ Asta ar însemna maxim 225.000 de Euro pentru Ilie Oană, care însă nu doar că este estimat a costa mai mult, dar nici nu are funcționali turnicheții, tabelele, gazonul este de calitate îndoielnică șamd. A face ceva cu o investiție de 17 milioane euro care te costă 800.000 pe an ar trebui să fie o prioitate pentru un candidat serios.

Transportul peri-urban. Ploieștiul are nevoie de zona sa metropolitană. Am în minte exemplele din Köln și Strassbourg, care sunt orașe mai mari, dar și Regensburg, care e mai mic, la jumătate față de Ploiești și nu departe de Munchen, care e comparabil cu București-ul. Sau pot lua exemplul Bonn-ului, similar ca mărime cu Ploieștii și având și el un vecin mare: Köln. În toate orașele acestea, tramvaiul este și metrou și iese cu mult dincolo de granița orașului, integrând zona metropolitană. Autobuzul iese și el din oraș, așa cum o face acum și în București. Să nu uităm că și în Ploiești, în anii 1980, rețeaua de transport urban includea mai multe linii peri-urbane. Mă aștept să văd prin programe planuri de a resuscita tramvaiul, de a-l extinde spre Nord, Vest, Est (e mai greu spre Sud), de a utiliza linia de tren de centură pentru călătorii urbane (Köln și Bonn fac asta din plin!)

Colegiul Caragiale. În dreapta imaginii este partea retrocedată,
împrejmuită cu un gard ce taie terenul de baschet în două.
Sursa: https://www.observatorulph.ro/social/
49037-redati-demnitatea-colegiului-il-caragiale-ploiesti
Casa căsătoriilor reprezintă un imobil vechi și cochet acum aflat în paragină. Proprietarul antebelic l-a recuperat, dar ține la preș și nu are cumpărător. Prețul este însă prohibit pentru municipalitate. Casa constituie un simbol al orașului, atât arhitectonic, cât și prin faptul că a aparținut ui Radu Stanian, unul dintre primarii legendari ai orașului. Din aceeași categorie face parte și terenul de sport al Colegiului Ion Luca Caragiale, din care jumătate a fost retrocedat acum 25 de ani, secționând spre exemplu în două „groapa” in care se află terenul de baschet.







Programele: analiza


E simplu: avem doi candidați cu program. Restul nu au nimic de propus lumii.

Pentru un partid nou apărut, candidatul Prahova în Acțiune are meritul de a avea încercarea de a propune un program. Altfel însă avem de a face cu o simplă înșiruire de bune intenții, din care unele nu sunt fezabile (spre exemplu, nu poți propune înființarea unui club sportiv al UPG, când UPG nu aparține Primăriei), iar cvasimajoritatea nu sunt monitorizabile: adică indiferent ce se întâmplă nu poți spune dacă lea respectat sau nu. Altele sunt simple afirmații demagogice. Spre exemplu, primul punct de la capitolul „Poliție” este: „Poliția Locală va avea motto-ul “Slujim și protejăm cetățenii””. Fără îndoială este un motto remarcabil, dar oare asta era prioritatea zero a Poliției din Ploiești? Costurile asociate nu sunt menționate pe nicăieri, iar veniturile atrase sunt vag definite.

Mi-a atras atenția ca element interesant propunerea numărul 2 de la capitolul „Bunurile orașului”: „Mutarea partidelor din sediile aflate în zona centrală a oraşului, pentru a permite dezvoltarea unei zone centrale civice;”. De văzut și ce impact ar avea o astfel de acțiune in ce privește democrația ș ice spun contractile de închiriere respective …

Două elemente ale curiozității mele de propuneri la nivel local, stadionul și transportul periurban nu sunt deloc prezente. În schimb, sunt propuneri legate de achiziția Casei Radu Stanian și rezolvarea situației terenului de sport al liceului Caragiale.





Enescu (Plus)
Stănciulescu
(Prahova in Acțiune)
Focus pe elementele negative ale adversarilor


Focus pe proiectele proprii
X
X
Prezența unui program
X
X
Fezabilitate


Adecvare la nevoi (identificarea nevoilor)
X

Estimarea costurilor măsurilor propuse





Stadion
Vag

Transport peri-urban
Vag

Casa Căsătoriilor, terenul de sport ILC

X


Deosebirea centrală, dintre programul Enescu și cel Stănciulescu, este că primul are si o evaluare a nevoilor. În rest, întâlnim același tip de discurs, presărat cu intenții frumoase, parte fezabile, dar fără atenție la detalii și fără estimare a costurilor. Elementul central al programului candidatului Plus este construcția bazată pe expertiză, Răzvan Enescu căutând să aducă o viziune a urbanismului în centrul propunerilor sale. Aceasta face programul coerent, cu riscul însă de a nu fi fost testată legitimitatea socială: oare asta își doresc oamenii?

Am remarcat în ambele programe poziționarea pozitivă: cei doi candidați se centrează pe ceea ce propun, nefiind preocupați să acuze „greaua moștenire”.


Concluzii

Traseismul este prima trăsătură ce iese in evidență. Dintre cei șase candidați, sunt trei vajnici urmași ai lui Candiano Popescu: Voloșevici, Ganea, Calotă.

Ceilalți trei - Rădulescu, Enescu și Stănciulescu - sunt nou veniți în politică, niciunul neavând încă măcar un an ca politicieni vizibili.

Precipitarea este de asemenea evidentă. Deși candidații sunt anunțați de ceva vreme, alianțele s-au făcut târziu, chiar prea târziu in ce privește PNL-USR-PLUS.

Este remarcabilă ... absența ideilor. Cu excepția lui Enescu și Stăiciulescu, ceilalți nu au site-uri dedicate, planuri concrete și nici programe. Exceptând e cei doi care propun programe, campaniile lasă senzația că sunt menite a-i critica pe ceilalți, nu a propune ceva.

În ambele programe analizate apare aceeași senzație: intenții bune, dar nedublate de un efort de prioritizare și de o alocare judicioasă a costurilor. Ambii candidați se poartă de parcă nu ar fi o problemă să finanțeze ceva...

Una peste alta, cei doi candidați cu program, par a fi singurii mai serioși. Restul mi-au lăsat impresii mai degrabă negative.

În orașul lui Nenea Iancu, cetățeanul turmentat s-ar simți din păcate și azi în mediul lui.

14 august 2020

Prietenie și Covid19

Reiau o idee despre care cred că am scris prin teza de doctorat, cândva, în altă viață. 

O idee esențială, mai ales în vremurile acestea pandemice, în care mulți se văd rar cu alți oameni sau îi văd mai rar decât altcândva. 

E vorba despre rolul prietenilor. 

Cândva, oamenii trăiau în familii tradiționale, claie peste grămadă, cu bunici, copii, mătuși, într-un mediu social mai degrabă închis, în care relațiile sociale se derulau mai ales în interiorul grupului de rudenie. În plus, oamenii nu prea vorbeau unii cu alții, nu aveau experiențe extrem de diferite de împărtășit, nu aveau ce conținut bogat să schimbe între ei. Făceau zilnic același lucru, la nesfârșit, și asta era viața: o plictiseală. 



 

Dar timpurile acelea au trecut. Ne-am obișnuit între timp să călătorim și să vedem lucruri noi, o parte le aflăm pe Internet, nu mai locuim in familii extinse, in care totul e monoton, joburile sunt diverse si aduc experiențe mereu altfel, iar toate acestea simțim nevoia să le împărtășim cu ceilalți. Să vorbim despre ele, înțelegându-le mai bine, să auzim oameni vorbind despre faptele lor, să le privim fețele, să simțim când nu au măști, să le citim privirile, să ne bucurăm de frumusețea lumii. 

Devine ca un drog, o dependență de frumosul oamenilor, a poveștilor lor. Un drog al interactivității, fiindcă poți întrerupe acei oameni, le pui întrebări, conversația o ia în direcții surprinzătoare... 

Aceasta este unul dintre lucrurile pe care Covid19 le pune la grea încercare. Distanțarea socială atacă în mod direct acest drog bun, al socializării, al dezvoltării personale prin acces la experiențele celorlalți si prin a avea public pentru experiențele tale. 

Aici apare rolul prietenilor. Cei cu rețele extinse de prieteni trec mai ușor prin telemunca și izolarea completă sau parțială ce te pun zilnic în postura de a întâlni doar privirea partenerului și a copiilor, de a te plictisi împreună la infinit. Prietenii mai scapă de la rigorile distanțării sociale, fie măcar telefonic. 

În acel trecut istoric invocat mai sus, oamenii nu simțeau nevoia și nici nu aveau voia să vorbească despre ei. Tabuurile discutării chestiunilor private în public era deosebit de puternic. Dezvoltarea personală era inhibată, pentru că nevoile de siguranță societală și materială primau. Preotul avea rolul de confesor și de a menține normele sociale neschimbate, rigide. 

Azi, terapeutul a înlocuit parțial preotul, dar nu poate înlocui prietenii. Dacă ai fix doi, și fiecare dintre ei are propria depresie sau deziluzie, e greu ca tu să îți menții echilibrul. Dacă ai 10, deja ai teme de comparație variate, oameni diferiți care să te asculte si să reacționeze la ceea ce le spui. 

Sau poți opta să închizi totul în tine ca stil de viață. Să plângi doar în spațiul tău închis, când ești cu tine. Să te auzi doar tu. Covid e atunci și mai rău: îți ucide posibilitatea de a-i auzi pe alții, cea care îți dădea termeni de referință, oameni cu care să te compari, ca să înțelegi posibilitățile tale reale. Riști atunci să te pierzi în propria ta minte, familia și partenerul devin un soi de dușmani, o povară greu de dus în monotonia zilnică. Toate neîmplinirile reale sau imaginate devin copleșitoare și te pot dărâma. Și vei găsi vinovați în locuri altfel inocente. 

Ai nevoie de prieteni să te scoată de sub molozul Covidului, sau de un partener care să poată să se reinventeze, altfel. Sau de un vaccin împotriva Covid 😉 

 

----------

PS. Cartea care m-a condus cu 20 de ani în urmă spre o conceptualizare mai bună a rolului prietenilor este una semi-academică, ușor de citit, scurtă: Ray Pahl, On friendship (2000). E tradusă și în românește, dar pare indisponibilă.

7 august 2020

Vin alegerile locale: CORBEANCA 2020

Încep azi analiza candidaturilor la trei primării:
Corbeanca (unde locuiesc), Ploiești (unde m-am născut), București (unde lucrez).

Folosesc sursele disponibile online și doar atât.
Azi e rândul alegerilor din Corbeanca.


Cum analizez


Mai sunt aproximativ 45 de zile până la alegerile din septembrie. Candidații serioși au avut timp să își anunțe candidatura, să prezinte programul, să spună ce vor ei să facă. mai sunt și unii care vor anunța candidatura pe ultima sută de metri, mai ales că abia de mâine se încep a se face înscrierile la AEP.

Pentru moment însă, hai să vedem care ar fi candidații posibili și cum arată propunerile lor electorale.

Mă uit la 6 criterii generale în fiecare localitate:


Focus pe elementele negative ale adversarilor

Focus pe proiectele proprii

Prezența unui program

Fezabilitate

Adecvare la nevoi (identificarea nevoilor)

Estimarea costurilor măsurilor propuse



Apoi iau în considerare câteva criterii locale, de interes pentru mine. În Corbeanca, acestea sunt legate de:

Multe străzi sunt proaspăt asfaltate, dar asfaltul acoperă cam o bandă și jumătate. E nevoie fie de extinderea carosabilului (este loc aproape pretutindeni), fie de sensuri unice și împărțirea carosabilului între biciclete/pietoni și mașini. Am explicat chestiunea pe larg aici.

E nevoie de igienizarea pădurilor și de alei în interiorul acestora. Acesta ar permite  plimbări, alergări etc., așa cum e prin multe alte locuri din lume. Chiar dacă pădurea nu aparține municipalității (toate par a fi ale Romsilva), primăria poate avea negocieri în această privință, ca reprezentant al comunității.

Drum de centură decent (în clipa aceasta, la oră de vârf, traficul este ca pe străzile aglomerate din București)

Conectarea transportului local cu linia de tren Aeroport-Gara de Nord (care va fi dată în folosință și trece adiacent cu comuna. Este simplu de făcut, fiindcă avem, transport local. dar necesită negociere cu Otopeni și Mogoșoaia)

Ambrozie - sunt alergic la planta aceasta care hălăduiește pe peste tot

 

Ca să observ cum stau candidații în funcție de criterii, le accesez canale de comunicare online. dată fiind perioada pandemiei, e firesc să mă concentrez doar asupra acestora, chiar dacă comunicarea poate fi mai complexă. Complementar, mă uit la bannere, fiindcă ele presupun comunicare scurtă, directă, clară, dar ferită de contact direct.

În continuare descriu ce observ la fiecare partid/candidat, centrându-mă pe figura primarului propus. La final prezint un tabel sinoptic cu ce am observat. Sper să fi inclus aici toate sursele disponibile azi, 6 AUGUST. Dacă observați lipsuri sau erori, vă rog să lăsați un comentariu.


USR/PLUS


La Europarlamentare, în Corbeanca a fost unul dintre cele mai bune scoruri ale USR/Plus (47%), în condițiile în care PNL a avut 15% (cel mai mic din Ilfov), PSD - 9% (idem), PMP 14% (cel mai mare din Ilfov), Pro România 8% (idem).

Dar, deși au fost programate "primaries", anulate din cauza pandemiei, până la urmă USR și PLUS au candidați diferiți. Conform celor de la PLUS, aceasta se datorează opțiunii USR de a nu negocia mai nimic.

sursa: PLUS



USR


Candidat: George Antohi

Candidatul USR folosește trei instrumente de comunicare:

Principalele surse analizate:

 

Programul nu este însoțit de o analiză de fundamentare, de estimări ale costurilor și de identificarea surselor de finanțare. În schimb include o listă consistentă de măsuri, cu etapele aferente implementării acestora, și cu o categorizare pe domenii de intervenție. Din păcate, așa cum am spus, nu se explică pe nicăieri de ce ar fi utile, care e ordinea priorităților și cum se finanțează.

Clipurile sunt centrate în jurul candidatului la fotoliul de primar. Unul dintre ele, cel de la primul link de mai sus, este emblematic. candidatul este înconjurat de patru susțnări. Cei patru, o femeie și trei bărbați, poartă măști de protecție. candidatul ține masca în mâini. Cei patru sugerează faptul că nu au dreptul de a vorbi. ca să accentueze impresia, în spate se află o fotografie a candidatului, în fapt un banner în mărime dublă față de natural. Aranjamentul mi-a sugerat "Big Brother". bannerul amintit este prost realizat fotografic, cu candidatul părând a fi orientat către trecut, cu capul în afara centrului atenției, indicând folosirea unui fotograf neprofesionist, ca și în cazul filmării.

Elementul extrem de bun al site-ului de campanie este prezența unui buget al primăriei, în fapt un răspuns al acesteia la solicitarea USR de a face publice structura veniturilor și cheltuielilor. Din păcate documentul nu este exploatat aproape deloc de către programul propus, sau cel puțin acest lucru nu este explicit.



PLUS


Candidat: Ștefan Apăteanu

Program: structurat pe domenii, cu analiza situației existente și măsuri propuse bazate pe acele evaluări ale situației. Măsurile nu sunt însă detaliate, nu au asociate costuri și moduri de atragere a finanțării. Singurele capitole în care programul este mai detaliat este cel legat de animalele fără stăpân și parțial cel dedicat educației.

Comunicare:


În clipuri, dar și pe site, candidatul la fotoliul de primar este însoțit de echipa de consilieri. Aceștia sunt descriși ca oameni de succes, cu competențe mai ales în sectorul corporate. Este surprinzător cum niciunul nu a reușit să aducă în program un echilibru al costurilor și veniturilor disponibile sau măcar o planificare clară precum cea propusă de USR. Pe de altă parte, practic niciunul nu are experiență în administrația publică. candidatul are studii în științe politice și administrative, fără a preciza ce secție a respectivei facultăți de la Universitatea din București a absolvit (din context e vorba de științe politice, care de altfel azi este facultate distinctă de științele adminstrative).

Prezența în interiorul echipei, interactivitatea (au evenimente de deschidere spre public), și clipurile filmate în comunitate sunt principalul plus al modului de comunicare. Totuși, fotografiile folosite ca ilustrare sunt cel mult neinspirate ca realizare tehnică și destul de departe de arta portretistică (în principala fotografie de campaniei, candidatul la fotoliul de primar privește spre stânga, adică e orientat spre trecut, nu spre viitor).




PSD


Comunicare: pagina de facebook https://www.facebook.com/PSD-Corbeanca-114914026866325/ Conținutul este preluat de la PSD Ilfov și este dedicat în principal incriminării PNL.

Program: nu are

Candidat: nu are





PNL


Comunicare :

 - prin pagina de Facebook: https://www.facebook.com/PNL-Corbeanca-434577253407004/. Sunt preluate aproape exclusiv mesaje de la nivel central sau cel mult județean.

- prin pagina de Facebook: https://www.facebook.com/viceprimar.corbeanca/. Pagina a fost înființată pe 1 august, sunt doar câteva postări despre candidatul la funcția de ... viceprimar. De observat că este un candidat invizibil (nu are poză!) și postează numele în stil sovietic, prenumele fiind după numele de familie: Snagoveanu Adrian.

Prin pagina de Facebook https://www.facebook.com/groups/1183083831722938/ (Corbeanca grup electoral), unde în principiu sunt promovate acțiuni ale PNL a nivel central, este acuzat PSD de diverse și sunt prezentate acțiuni ale candidatului la funcția de viceprimar.

 

Nu are candidat propriu la primărie și nici nu anunță că ar susține un altul

Nu are program



ALDE


Pagina de Facebook era unica sursă. Acum nu mai există.



Altele


UDMR, Pro România, PMP: nu am găsit nimic online.

Primarul curent este în funcție din 2008. Fost PSD, a trecut la UNPR, iar după fuziunea cu PMP a devenit liderul acestei formațiuni la nivel local și vicepreședinte județean, fiind ales în 2016 ca PMP-ist. Nu am găsit nimic online privind o eventualitate candidatură în 2020.




Tabel sinoptic

 

USR

PLUS

PNL

PSD

Focus pe elementele negative ale adversarilor

x

-

x

x

Focus pe proiectele proprii

-

x

-

-

Prezența unui program

parțial

x

-

-

Fezabilitate

-

parțial

-

-

Adecvare la nevoi (identificarea nevoilor)

-

x

-

-

Estimarea costurilor măsurilor propuse

-

-

-

-

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Străzile

Practic nu

parțial

-

-

Pădurile

parțial

-

-

-

Centura

X

Parțial

-

-

Conectarea cu calea ferată

parțial

-

-

-

Ambrozie

-

x

-

-


Concluzii de moment

PNL și PSD nu sunt interesate de voturi în Corbeanca. probabil vor depune liste doar ca să crească numărul de voturi pentru Consiliul Județean. La fel vor face și ProRomânia, ALDE, poate și UDMR.

Probabil primarul actual va candida. Primăria celei de-a doua cea mai dezvoltată comună din țară e destul de atractivă. De fapt, principala întrebare de pus într-o dezbatere ar fi de ce localitatea este doar comună? Infrastructura este mai mult decât urbană, cu canalizare aproape generalizată, mall, magazine, cârciumi, spital, câteva companii decente, spații verzi naturale (lacuri, păduri) șamd. Educația locuitorilor este mult peste medie. Veniturile sunt peste media europeană cu mult. Dar deh, vorbim de o comună cu patru sate și încă două cartiere. Numai că primarul nu pare interesat de a-și face campanie sau de a discuta cu oamenii despre ceea ce propune.

PLUS și USR s-au plasat ca principalii doi competitori. Dar actualul primar a câștigat mandat după mandat, ultima dată cu peste jumătate din voturile exprimate. ca în multe locuri din țară, USR/PLUS pare a se îmbăta cu iluzia faptului că la scrutinele precedente prezența la vot a fost redusă și că vor lua voturile celor ce nu s-au prezentat la vot sau și-au schimbat între timp rezidența în Corbeanca, în loc de București. Dar aceasta este democrația: se câștigă cu voturile celor prezenți la vot. Și, în ciuda stereotipurilor românești, voturile celor care nu vin la vot se distribuie de regulă similar cu ale celor ce merg la vot (rareori e altfel).

Programele sunt iluzorii. Aceasta este simptomatic pentru societatea românească. PNL și PSD nu au nimic de oferit. USR și PLUS au programe care nu sunt bazate pe analize ale resurselor și costurilor, iar în cazul USR nu e vorba nici de o evaluare sumară a nevoilor și oportunităților. Țiunând cont și de componența susținătorilor candidatului PLUS, constat din nou o lipsă de capacite de a planifica și a conduce o colectivitate a celor ce vin din mediul corporate. Aceștia par adesea a uita că orice întreprindere are nevoie de echilibru financiar și de o ordine a priorităților.


Apropo de priorități: PNL și PSD nu au program, idei, interes pentru localitate, nu văd de ce i-ar vota cineva. ALDE, pro-România, PMP nu s-au obosit până azi să se gândească la un candidat la primărie și să-l anunțe public. Să le fie de bine, consider că nu există. (da, am comparat cu alte localități, iar exemplu meu de bază este cel al Ploieștilor, unde candidații există și sunt cunoscuți, nu așteaptă ultimul minut să informeze cetățenii că ar vrea votul lor).


Rămânem cu cele două formațiuni aliate la nivel național, dar concurente la Corbeanca. Ambele sunt dezamăgitoare din punct de vedere al conținutului programelor. Principalul merit al acestor programe este că există (parțial, în cazul USR). PLUS este chiar preocupată cu propriile proiecte. USR se alătură PSD și PNL în a afirma despre ceilalți că sunt mai răi. ȘI USR și PLUS au probleme de a găsi un fotograf sau cineast decent, care să îi așeze bine în imagine. Oare la Primărie ar fi în stare să găsească meseriași buni??? ȘI USR și PLUS au probleme de a defini un proiect de dezvoltare, nu se uită la costuri și nu sunt interesate de asigurarea finanțării. PLUS se uită la nevoi și construiește programe care sunt bazate pe acestea. USR caută un sistem normativ, în care măsurile sunt aplicate indiferent de evaluarea inițială, dar propune o organizare exemplară și o diagramă Gantt frumos colorată. Dar, un mare "dar", e un Gantt de bază, lipsit de încărcarea cu resurse. (pff, am terminat Cibernetica, am făcut și la faculate și în 'viața reală' la Gantt-uri că nu mă las impresionat de câteva culori).

Personal nu am practicat niciodată ca economist, ci sunt sociolog. prin urmare văd că politicile sociale sunt cel mult subdezvoltate. Dau consultanță în educație de vreo 23 de ani și pot spune că programele din domeniu sunt subțirele rău, mai mult niște declarații de intenții, și păcătuiesc prin normativism.

Cele 5 criterii locale de interes sunt atinse doar parțial de cele două programe identificate de mine. Cel al USR abordează direct povestea cu centura de ocolire a localității și parțial alte două puncte. Plus este la fel: abordează direct un criteriu (ambrozia) și parțial alte două. Pe oamenii aceștia nu îi interesează despre a face pădurea un loc accesibil, despre a avea șosele mai late, nu s-au gândit la conectarea cu calea ferată (și USR și PLUS sunt interesate mai degrabă de conexiunea cu gara din Buftea, dar în ambele programe lucruri sunt mai degrabă la nivel de intenție), ambrozia e doar menționată en passant în programul PLUS. Oamenii au alte priorități.


Există un element comun al USR și PLUS care sare în ochi: site-uri cu o dinamică bună, contemporane, relativ scumpe. Numai că e vorba doar de ambalaj. Conținutul poate o urma să apară. Altfel, senzația curentă este de sistem ingineresc, o meteahnă mai veche a României, care crede că faci o lege bună și ea se aplică automat. Realitatea ultimilor 30 de ani arată că nu e deloc așa.


Și poate o apărea și la PNL și la PSD și la alte partide. Momentan, suntem într-o situație de tip pre-modern: niciun partid nu propune un plan complet, concret, bazat pe fapte, cu intenții clar măsurabile. Dar mai e timp (??). La urma urmei cetățenii sunt inteligenți și pot înțelege planurile candidaților clipind din ochi. Prin urmare, aceste planuri pot fi formulate și cu doar o zi înainte de alegeri ... (aceasta este o frază sarcastică și rog a fi tratată ca atare)



Despre importanța alegerilor și desconsiderarea acestora


Mai ar fi o observație. În Ploiești, pe Valea Prahovei, pe Valea Doftanei, pe Valea Teleajenului sunt numeroase bannere anunțând candidații. Unele sunt savuroase. La fel stau lucrurile în Otopeni și în București, conform observațiilor mele personale. În Corbeanca nu am depistat niciun banner.

Momentele pre-electorale sunt esențiale în socializarea politică a noilor generații, dar și în procesul generațiilor mature de a înțelege problemele cetății și de a negocia soluții convenabile tuturor.

În Corbeanca, repet - o enclavă bogată, educată și elitistă - poziționarea e clară. Pentru majoritatea partidelor campania nu există, doar fracțiunile platformei aparent dominante la nivel local se confruntă între ele. Și chiar și pentru ultimele, investiția în campanie este minimală: panotajul outdoor este probabil mai scump decât a posta fotografii și filmulețe de amator...

O astfel de poziționare nu poate conduce la o administrație publică funcțională, de calitate.

Remarc însă încercarea PLUS spre deschidere și încercările PLUS și USR de a construi programe mai închegate. Chiar dacă programele de partid în perioada anilor 1990 erau mai bune, nivelul a ajuns între timp atât de jos încât apreciem chiar și încercările.

Convorbire telefonică cu ... un hoț??

Sună telefonul, de pe un număr necunoscut, vizibil (adică nu este ascuns), iar o voce de bărbat mă angajează în următoarea convorbire: -  ...