Ele arată cam aşa:
Fix aceleaşi cotoare, ceea ce normal – oferă identitate colecţiei. Fix aceleaşi coperte, ceea ce depersonalizează complet cărţile. Este adevărat că, din păcate, spre deosebire de albumele muzicale, cărţile nu sunt la fel de constante în a-şi menţine coperta de la o ediţie la alta, de la o ţară la alta. Pentru puţinele care o fac, dar şi pentru altele, coperta face însă parte din identitatea lucrării, o defineşte, atrage cititorul.
Adesea, colecţiile de care aminteam uită deliberat acest lucru, confirmând menirea cărţilor ca obiect de decor. Păcat!
Un comentariu:
mare nenorocire la voi in rominia cu .. conservarea prioritatilor . cite probleme ?! grele probleme !
eu mi-am cumparat carti intotdeauna in functie de buget ( care nu a fost si nu este opulent ) . am avut noroc ca a "dat coltu" si cineva din familie si am primit inca citeva fara sa misc ceva in afara de a le scoate din carton - a le sterge - si a le aranja in raft .
in rest .. imi amintesc ultima data cind mi-am cumparat o carte din super-market cu un euro dimpreuna cu un cd tot un euro .
cartea avea o coperta sclipicioasa si reliefata cu doi indragostitzi . ea teribil de sexoasa si el un pachet de muschi ( mi-am tras degetul pe coperta am "simtit" formele si am hotarat ca un euro cit il dau lu ala de pe schil(l)dergasse care interpreteaza ceva la vioara in apropierea dom-forum-ului filarmonic - ma poate salva de la pedeapsa vesnica ) cd-ul a fost o interpretare non-originala a unui song cu bono ( de la u2 ) feat. mary j. blige - "one" !
deci 2 euro in plus si restul alimente si ceva de baut de facut baie etc ...
Trimiteți un comentariu