Practici cotidiene: ce rost ar avea să ne pese de alții???

Vineri.

Pe la prânz constat că un Volkswagen Passat gri îmi blochează ieșirea. E pe Youtube un clip cu un chinez care parchează mașina într-un loc îngust și apoi o scoate de acolo. Ei bine, eu aveam mașini parcate la câțiva centimetri de mine pe stânga și pe dreapta, iar posesorul Volkswagenului, un nene pe la 45 de ani, îmi lăsase în spate distanță cât să iasă mașina, dar în oblic. Cum aveam cam 30 de centimetri de manevră în fiecare parte, am frecat și eu volanul cinci minute, mișcându-mi mașina câte zece centimetri în sus și în jos până am ieșit, ca să constat că, de fapt, nătărăul grizonat cu Volkswagenul avea o plasă în brațe și se uita cu interes de măcar trei minute la cum mă chinuiam să ies. Deh, dacă avea omul chef să facă cumpărături!

Câteva minute mai târziu, pe o stradă îngustă, mașinii vechi din fața mea i-a murit motorul. Mașina s-a oprit în așa fel încât nu se putea trece pe lângă ea, în intersecție. În spatele meu, s-a strâns rapid alte 4-5 mașini. Altele voiau să intre din sensul opus pe străduța îngustă. Prin urmare șoferița stătea liniștită la volan și își aprinsese o țigară. La urma urmei, spre deosebire de motor, bricheta funcționa! Nu a renunțat la țigara eu subțire, nici când doi dintre șoferii blocați i-am împins mașina până a pornit...


Mai pe seară, am cumpărat cireșe de la piață. Vorbeam la telefon în acest timp, dar am zis că nu închid și îi fac vânzare… Am cerut și căpșuni, un kil. Era deja aproape ora 8, prin urmare era și în avantajul lui dacă cumpăram, prin urmare am continuat să vorbesc la telefon. Așa că vânzătorul a profitat că vorbeam la telefon și mi-a pus două kile în loc de unul. Deh, ca să fie sigur că nu mai cumpăr și a doua oară de la el. La urma urmei la supermarket dau și bon, și TVA, și nu plătesc salarii la negru…