Un citat

Uite ce am găsit pe un forum:
"am urmarit in aceasta seara emisiunea de pe gsp a simonei patruleasa in care l-a avut invitat pe cornel dinu.IMPRESIONANT.acest om are inteligenta cam 60% peste noi oamenii de rand.poate sa vorbeasca despre orice si despre oricine incepand de la decebal pana la basescu cu aceeasi viteza de reactie.adica cunoaste amanuntele erei decebal-traian la fel ca cele ale erei iliescu basescu.sa nu mai vorbim despre cunostiintele fotbalistice."

Oare are rost să mai adaug ceva?

Covrigii din coadă

Ciudată percepţie a banilor au unii dintre români. Mă tot izbesc de la o vreme, cam doi ani să tot fie, de replici de genul „20 de milioane e un salariu de mizerie”. Pe de o parte aşa e, 600 de Euro e aproape nimic în ţările UE mai bogate, însă, pentru o ţară săracă precum România lucrurile s-ar putea să nu stea tocmai aşa.


Mai degrabă cred că asistăm la o cursă nebunească spre creşterea inegalităţii, pe fondul crizei româneşti cronice de forţă de muncă cu studii superioare. Absenţa concurenţei reale pe piaţa muncii face salariile celor cu facultate să o ia repede în sus, aspiraţiile devenind nerealiste. Cunosc medici care susţin că un venit de 4000 de Euro este unul mic. În ţari precum Franţa, Suedia sau Olanda, s-ar putea ca lucrurile să stea altfel.

Văd în ziar o ştire care spune că fiecare român din Canada trimite acasă 1.840 € lunar. Faptul că ziaristul nu a prea priceput ce vrea să zică sursa, şi că e vorba de banii trimişi acasă în decurs de un an, nu neapărat de români, ci de est-europeni, nu e decât un amănunt. Mai interesant este că nu i s-a părut nimic în neregulă ca după 2-4 ani de la imigrare să câştigi suficient de mult ca să poţi economisi şi trimite acasă mai mult decât salariul mediu din marea majoritate a ţărilor europene. Probabil că ziaristul român s-a gândit la covrigii din cozile câinilor canadieni şi nu i s-a părut deloc anormal un venit lunar mediu net de 3-4000 de Euro.

Acum întrebarea este dacă nu cumva normalitatea ar fi ca în ţara săracă pe nume România, sau măcar prin Germania sau Anglia, salariul mediu net să fie pe la 5000 de Euro. Sau poate că ar fi cazul să revenim cu picioarele pe Pământ şi să ne gândim de două ori atunci când spunem că un salariu de 600 de Euro este unul mic…

Lucruri care sper să vină

Am avut un (stră-)unchi, pe care nu l-am cunoscut niciodată, şi pe care nici unul dintre membrii în viaţă ai familiei nu l-a cunoscut vreodată, dat fiind că a murit în 1946, de tuberculoză, sperând că va ajunge şi la el un medicament despre care auzise că ar exista: penicilina.

Zilele trecute am auzit la radio că se pregăteşte şi un leac care ar putea ajuta la vindecarea cancerului, testat în premieră pe subiecţi umani: link aici. Ca unul trecut în toamnă pe lângă cancer şi cu un cancer ce mi-a decimat zilele astea rudele de grad unu, sper ca ştirea să fie exactă, să se dovedească că tratamentul funcţionează şi să fie disponibil şi pe la noi.

Cargus, un nume … de boicotat!

Ziceam ceva de firme de curierat? Zic din nou: nu folosiţi Cargus, că nu are rost.

Iacătă faptele:
Mi-a fost trimis un pachet din Timişoara pe data de 15 iulie, cu poşta rapidă (Cargus). Azi este 24 iulie, adică 9 zile mai târziu.

Rog pe cea care mi-a trimis coletul să sune la Cargus. Sună, vorbeşte, i se spune că pachetul e prin Bucureşti, să sun eu să îl recuperez. Nu e nevoie să ştiu numărul trimiterii.

Sun la Cargus. Un operator nepoliticos vrea neapărat numărul trimiterii.

Expeditorul sună din nou la Cargus, află numărul trimiterii.

Sun din nou la Cargus. Mi se confirmă faptul că pachetul e în Bucureşti de pe 16 iulie, că au fost să mi-l vireze pe 16 şi pe 17, dar nu m-au găsit acasă şi au băgat coletul în depozit. Apoi operatoarea tace.

O invit să continue. Îmi spune că, dat fiind că nu am sunat, l-au băgat în depozit. Îmi mai zice că ei nu garantează contactarea destinatarului. (Cu alte cuvinte, dacă mă caută acasă în fiecare dimineaţă la aceeaşi oră şi eu nu sunt, gata, nu îmi mai dau pachetul!) (Mă întreb pentru ce sunt ei plătiţi de fapt???) Îmi mai spune că după două încercări eşuate de a-mi da pachetul, mă sună ei. Aşa zice procedura. (E adevărat că a sunat la un moment dat telefonul, cu un număr necunoscut, vineri, în timp ce tata murea. Am sunat mai apoi la numărul ăla şi a sunat ocupat). Îmi mai zice că o să îmi trimită azi după ora 16 coletul. Acum este ora 21. Nu a venit.

Aşadar: vrei să primeşti un pachet prin Cargus? Simplu: plăteşti, apoi te apuci să dai telefoane pe banii tăi, timp de aproximativ 30 de minute. De pe Vodafone pe Orange. După aia speri că îţi vor da vreodată pachetul, pierdut prin hrubele în care sălăşuiesc ei şi depozitele lor.

Lucrurile

Cum mouse-ul va deveni o antichitate.
Cum toţi oameni vor avea videofon.
Cum un nou combustibil va înlocui petrolul.
Cum vom face multe lucruri altfel.

Lucruri pe care tatăl meu nu le mai afla niciodată.


/Comments are closed for a while/

Nu e ca-n filme :(

În naivitatea mea, mă gândesc că dacă eşti abonat la un ziar, acesta vine dimineaţa. Ca în filmele americane, poştaşul vine, aruncă ziarul pe gazonul din faţa casei, te scoli, îl iei, bei o cafea şi citeşti ziarul. În România nu pare a fi chiar aşa. Am primit un abonament gratuit la un ziar, ca să evaluez şi să văd dacă mă abonez şi în continuare.

Eu nu stau la casă, aşa că povestea cu pajiştea pică.
Nu mă scol devreme, aşa că nu ar fi grabă mare să am ziarul în zori, dar pe la ora 10 sunt treaz.
Nu îmi place cafeaua, aşa că pică şi asta.

Ziarul vine în mod sistematic după ora 14. Azi a venit acum 5 minute (adică la 16:35).

Mai bine îl citesc numai pe Internet, cu o seară înainte, privind liniştit la căderea liberă a tirajelor.

Curierul şi gardul

Am primit, prin Fan Curier, două pachete. Unul a venit ieri, celălalt azi. Primul avea 40 de kilograme, al doilea 20. Au venit la Institut, într-un moment în care nu eram acolo, fiind preluate de două colege. Curierul le-a lăsat la poarta Casei Academiei, spunând că el nu le duce până sus: sunt două etaje, dar şi două coridoare lungi însumând cam 200 de metri.

În locul colegelor mele, aş fi acceptat să preiau pachetele doar sus, în Institut, nu la poartă.

Oare pentru ce o fi încasat de fapt Fan Curier banii???

Din punctul meu de vedere, firma merită din plin să îşi aşeze numele pe gard.