"Nu-i așa că nu aveți încredere în VW?"

E adesea util să te uiți la greșelile altora ca să înveți din ele.
Deschid cu acest post o rubrică în care voi sublinia din când în când erori mai mult sau mai puțin flagrante în sondaje ce devin publice.
Pentru a sparge gheața, cel mai potrivit este să încep cu un sondor online, al cărui slogan ("Părerea ta contează") mă îndeamnă să îi prezint opera.

Iată cum suna "întrebarea zilei" de marți, 20 octombrie 2015:

Aha, deci trebuie să spunem dacă ne-a afectat scandalul în care a fost implicat constructorul german VW. Un social scientist ce a trecut prin măcar trei semestre de facultate ar trebui să constate deja, din variantele de răspuns, cel puțin trei erori grave:
1) sunt două întrebări în una;
2) variantele de răspuns sunt dezechilibrate;
3) există o supoziție implicită în întrebare.

Cum însă nu toată lumea studiază științe sociale, iar mulți din cei ce o fac nu o fac așa cum trebuie, hai să vă explic ce e în neregulă cu întrebarea de iVox.

Voi spune de la bun început că această întrebare nu măsoară nimic și, în plus, este de natură a induce o reprezentare negativă asupra VW.

Dacă Volkswagen o face mașini bune sau nu, nu am habar. Cert este însă că, probabil din nepricepere, iVox încalcă un principiul etic de bază în meseria de sondor: furnizează informație ce denaturează realitatea. Acest lucru se petrece deoarece folosește o modalitate inadecvată prin care întreabă respondenții despre subiectele pe care le ia în considerare (scandalul VW, încrederea în VW și dacă scandalul a afectat respondentul).

Să o luăm pe rând:
3) există o supoziție implicită în întrebare.
Cum întrebarea nu acceptă variantă de "Nu știu ce e cu scandalul acesta", cel ce răspunde este forțat să spună ceva despre un lucru față de care nu are o părere. Cum toate cele trei variante de răspuns sunt negative sau includ negații, probabilitatea de a deforma realitatea este implicită: respondenții neutri față de scandalul cu pricina vor fi forțați să declare că imaginea VW este acum mai degrabă negativă (sau, mai exact, vor bifa ceva ce sugerează acest lucru - vezi mai jos).

2) variantele de răspuns sunt dezechilibrate;

• În cazul în care considerăm variantele de răspuns ca fiind corect formulate (nu e cazul, vezi mai jos), ar fi două variante negative față de una ce ar fi cât de cât pozitivă. Acesta este o modalitate de influențare a răspunsului absolut condamnabilă (aș pica fără să clipesc un student ce ar face o astfel de gugumănie la examen).

Mai grav de asta însă, nu se știe ce semnificație au răspunsurile.

• Hai să luăm cazul lui Ancăi care avea în prealabil o încredere ridicată în VW, iar acum are o încredere mai redusă. Ea va bifa varianta din mijloc: "Oarecum, nu mai am aceeași încredere în mașinile lor". Aparent, dar numai aparent, aceasta ar fi o variantă neutră. Dar ea precizează clar că încrederea nu mai e aceeași și este formulată negativ, ceea ce o face ca să constituie o variantă negativă de răspuns.

• Să ne uităm și la Bebe: lui i-a crescut ușor încrederea în VW. Atunci va bifa același răspuns ca Anca, deși se plasează pe cu totul altă poziție.

• Cât despre Cristina, ea nu avea deloc încredere în VW, iar acum are multă de tot. Bifează și ea aceeași variantă ca Bebe și Anca, ceea ce face să nu avem habar ce au vrut de fapt să spună cei ce au ales varianta din mijloc. 
• Și mai complicată este ultima variantă de răspuns. Acolo pot fi oameni care au încredere mare, extrem de mare, mică sau extrem de mică în VW. Nu avem la ce folosi răspunsurile lor, pentru că nu știm dacă scandalul i-a afectat pe cei cu încredere mare sau pe cei cu încredere mică.

1) sunt două întrebări în una singură

• Pe de o parte întrebăm dacă subiectul "a fost afectat de scandal", pe de alta dacă "în urma acestui fapt s-a modificat încrederea". În primul rând regula simplă de tot este să nu pui două întrebări deodată. Corect metodologic era să observăm separat cele două fapte, apoi să le punem în relație. 
• În plus, există asumpția că toți cei ce răspund au auzit de scandalul VW.
• Hai să acceptăm însă că au fost constrângeri de spațiu și nu au avut încotro, punând o singură întrebare. Atunci, era cazul să acopere exhaustiv toate variantele teoretic posibile de răspuns. Altfel, întrebare va influența răspunsul neoferind posibilități de alegere. Să zicem că am avea trei răspunsuri posibile pentru prima temă, în care includem și cunoașterea despre evenimentul în cauză (m-a afectat, nu m-a afectat, nu știu despre scandal) și trei pentru a doua (încrederea a crescut, a rămas la fel, a scăzut). Să zicem că cei care nu știu despre scandalul VW nu au de ce să răspundă la a doua temă din întrebare. Rămânem atunci cu 2*3+1=7 variante de răspuns (respondentul poate fi afectat în altfel decât cu privire la încrederea în VW). iVox pierde 4 dintre ele. Dacă se renunță la cuvântul "afectat" și se optează pentru varianta C de mai jos, tot avem 4 variante de răspuns (reprezentarea asupra schimbării de încredere și informarea cu privire la scandal).

Alternative (relativ) corecte la formularea întrebării
Varianta A
1) Sunteți la curent cu scandalul în care a fost implicat VW: da/nu. (dacă răspunde "nu", sondajul se oprește aici)
2) Ați spune că acesta v-a afectat încrederea? i) da, a crescut-o; ii) da, a scăzut-o; iii) nu, a rămas pe loc.

Varianta B
1) Câtă încredere aveți în VW: foarte puțină/puțină/multă/foarte multă
2) Ați auzit de scandalul VW: da/nu (dacă răspunde "nu", sondajul se oprește aici)
3) în urma scandalului VW, încrederea dvs. în VW a crescut/a rămas la fel/a scăzut

Varianta C
Cum s-a schimbat încrederea dvs în VW în urma scandalului recent (legat de ...):
1) a crescut
2) a rămas la fel
3) a scăzut
4) nu am auzit de scandal

Varianta D
1) Câtă încredere aveți acum în VW: foarte puțină/puțină/multă/foarte multă
2) Ați auzit de scandalul VW: da/nu (dacă răspunde "nu", sondajul se oprește aici)
3) în urma scandalului VW, încrederea dvs. în VW este mult mai mică/mai mică/la fel/mai mare/mult mai mare

Varianta E
1) Câtă încredere aveți acum în VW: foarte puțină/puțină/multă/foarte multă
2) Câtă încredere aveați acum o lună în VW: foarte puțină/puțină/multă/foarte multă
3) Ați auzit de scandalul VW: da/nu
4) în urma scandalului VW, încrederea dvs. în VW este mult mai mică/mai mică/la fel/mai mare/mult mai mare


Varianta E este cea care studiază problema complet. Varianta A constituie soluția minimală. Varianta C aduce totul într-o singură întrebare. Niciuna din variante nu face referire la al treilea concept pe care îl propunea întrebarea iVox: dacă există vreo influență al scandalului VW asupra respondentului.


Morala:
iVOX a propus publicului acel tip de întrebare de expus ca exemplu negativ la cursuri de introducere în cercetarea de piață. Formularea "sondajului" incumbă un număr incredibil de mare de erori, ceea ce ridică probleme serioase de legitimitate și probitate a companiei cu pricina.


Dacă aș fi manager, aș trimite imediat la școală pe cel ce a răspuns de item. Dacă aș fi acționar, aș solicita demisia managerului, care a riscat jucându-se cu imaginea companiei. Dacă aș fi cumpărător de date de sondaj online, aș căuta un alt loc de la care să cumpăr.

Deontologus facit barba

sursa imaginii: www.zazzle.co.nz

Deontolog este un cuvânt pe care nu l-am găsit în dicționarele românești, dar asta nu înseamnă că nu ar exista. De regulă limba română se dovedește foarte conservatoare. Webster îl pomenește (deontologist), într-un subsol pe la deontology.

Dar cuvântul place tare unor români care vorbesc la TV. Cum nu prea mă uit la TV, am ajuns să aflu cuvântul de pe un site al suporterilor petroliști. Cineva l-a folosit, făcând un mișto mitocănesc.
Folosea acea șmechereală ce pare a vrea să ascundă inteligență, dar în fapt relevă altceva.

Așa am descoperit cât de prezent este cuvântul – deontolog –, fiind folosit de către acel tip de jurnaliști pentru care în fapt deontologia nu prea există. O căutare pe Google vă poate arăta la ce mă refer.

Astfel am reușit să mă lămuresc ce îi adună laolaltă pe jurnaliștii foarte vocali din România, ce îi face ca să promoveze sistematic lipsa de deontologie și să se opună fățiș profesionalismului. Explicația este cea din DEX:

SEMIDÓCT, -Ă, semidocți, -te, adj., s. m. și f. (Om) care are cunoștințe puține și superficiale (dar se crede cult); (om) puțin instruit. – Semi- + doct.
Sursa: DEX '98 (1998) 

Dino-toilet :)

T-Rex House, Dino Parc, Râșnov

 

Robespierre

Am avut atât de des senzația că îl întâlnesc pe Robespierre... Român, bătându-se cu pumnul în piept cu propria-i corectitudine, clamând fapte incontestabile, punând binele tuturor înaintea a orice. Vocal, intolerant cu cei răi, deținător al adevărului absolut.

Parcă mă urmărea. ÎI regăseam peste tot. În politică, ca moderator de talkșou, între suporterii Petrolului, pe terasele din Lipscani.

sursa fotografiei: bastille-day.com

Mereu în luptă cu ceilalți, mereu necruțător, niciodată construind un argument bazat exclusiv pe logică, niciodată dispus la un dialog în care să audă și argumentele celuilalt. Mereu suspicios, arătând cu degetul către cei ce Ieșeau din mulțime, către cei ce aveau succes.

Robespierre cel original a test unul dintre simbolurile Revoluției Franceze. Am (re) citit de curând câteva cărți despre epocă, pentru a mă refamiliariza cu personajul. Cu el, cu Marat, cu Danton, cu Desmoulins. Au trăit cu mai bine de 200 de ani în urmă. Figurile majore ale generației ce a dat jos dictatura clerului și a nobilimii, a lansat celebrul Liberté-Egalité-Fraternité, a trimis la ghilotină dușmanii revoluției. Au sfârșit ghilotinați, ca dușmani ai revoluției și ai poporului. Au avut aceeași soartă cu cei pe care i-au înfierat drept inamici.

Pe vremea lor se purtau demagogia, ura, radicalismul.

Am înțeles mai bine de ce nu mi-a plăcut niciodată Băsescu, de ce nu găsesc nimic interesant la Antena 3 și Realitatea, de ce legionarii și comuniștii îmi repugnă.

De ce nu îmi plac demagogii.

Eu prefer oameni din zilele noastre, capabili să zâmbească, alături de tine la greu, privindu-te-n ochi când iți vorbesc, criticându-te franc, nu pe la spate. Bucurându-se când e bine, Zâmbind mereu. Dorind mereu să fie altfel. Urbani. Reflexivi. Găsind lucruri frumoase în orice.

Robespierre se potrivea altei epoci.

Aventuri în Parcul Izvor. Partea a II-a

Prima dată s-a întâmplat cu un an în urmă. A fost momentul celei de-a patra căzături cu rolele în sfertul de secol de când tata mi-a adus primele patine, de la Moscova, în 1979. Alte vremuri, alt Bogdan, alte chipuri, alte zâmbete.

Întâmplarea primordială e însă cea din vara lui 2014. Mă apropriam de ea fără să bănuiesc ce mă așteaptă. Era noapte, poate 12, poate 12:30. Stătea liniștită în mijlocul aleii, în ținuta ei oranj, cu care o vezi zi de zi, cu ochii sclipind în semiîntuneric. S-a pus în mișcare subit, chiar când părea că voi trece pe lângă ea. Prea iute ca să mă strecor pe marginea aleii, fără să ies pe iarbă. M-am speriat, am cotit, m-am răsucit cu 180 de grade, am luat-o în sens invers iute, îndepărtându-mă. M-am bucurat că după un mic dâmb am luat-o ușor la vale, accelerând. Am uitat că nu pot lua următoarea curbă așa de iute, dar am socotit repede să ies în afara parcului, pe trotuar, folosind urcușul ca să frânez. Viteza era însă prea mare, semaforul se pusese pe verde... Decât să sar pe carosabil, am preferat impactul cu gardul. Un gard cu bordură înaltă de beton, și grilaj de fier forjat în partea superioară. Capul, nasul, un dinte, barba, o tăietură pe picior, între genunchieră și patină. Noroc că aveam protecție. Poate era bine să am și la cap sau să mă fi aruncat în iarbă, mi-am spus privind-o cum se îndepărta. Oricum, după cum se vede am supraviețuit fără urmări vizibile.

Am revenit destul de des în parc. Am tot schimbat ora, dar, ca un făcut, o reîntâlnesc mereu. Dacă merg de la 11, apare și ea. Dacă merg de la 12, se ivește de pe aleea imediat următoare. Ne știm, ne salutăm tacit, ne înțelegem din priviri și … mai mult decât atât, ne simțim unul pe altul. Doar că nu vreau să o văd mereu. De fapt, aș prefera să nu o mai văd defel, dar știu că asta nu e posibil. E dreptul ei să fie acolo, să se insinueze în viața mea.

Duminică noapte, din motive florale domnești neprecizabile în public, am schimbat iar ora. Credeam că va fi o noapte calmă, fără noi complicații. Că fac cei 1o kilomtri și o șterg spre casă aproape invizibil.

Dar s-a ițit pe când abia ce-mi pusesem rolele, porneam GPS-ul și … Cred că GPS-ul a întârziat să aibă semnal chiar din cauza ei. A început să vină iute în spatele mereu. Am schimbat alea gonind, părea că am pierdut-o în parc, am dat o tură și m-am trezit din nou cu ea în spate. Am luat-o pe una din bretelele ce taie parcul în două, spre Podul Izvor. M-am dus către latura dinspre Strada Hașdeu, am revenit pe alea paralelă cu Bulevardul Națiunilor Unite și am avut-o dintr-odată în față-mi, cât pe ce să o cuprind cu brațele. Am trecut unul pe lângă altul aproape atingându-ne. Azi avea din nou ținuta portocalie și părea mai puțin suplă decât vineri, când era verde cu argintiu.

M-am dezechipat, am ajuns acasă, am făcut un duș și am adormit cu ea, mașina de gunoi, în minte. Oare de ce naiba m-a gonit în noaptea asta prin parc?

Reciclarea, etapa 2?

De câțiva ani au apărut, în toată România, containerele pentru reciclat. Teoretic, în ele ar trebui pus în mod separat, hârtia (container albastru), sticla (verde), plasticul și metalul (galben).

Au apărut rapid zvonurile că de fapt tu arunci gunoiul separat, dar cei de salubrizare nu îl colectează diferențiat.

Containere de reciclare, pe strada principală din Cârțișoara

Au fost și sunt încă dintre cei ce aruncă totul la întâmplare, inclusiv în containerele cu pricina. Din fericire, dacă e să mă iau după ce observ în containerele cu pricina, fie numărul celor ce aruncă lucruri la întâmplare în ele este în scădere, fie cei care reciclează sistematic sunt cu mult mai mulți. Acest lucru indică un posibil efect pozitiv al instituționalizării.

Suntem însă încă departe de a recicla sistematic. În București, spre exemplu, containerele cu ricina sunt plasate în așa fel încât să descurajeze reciclarea. Nu se află lângă locuințe sau supermarketuri, ci în intersecții. Cu alte cuvinte, departe. Pentru cei ce folosesc mașina proprie ca mijloc de deplasare, e și mai complicat, fiindcă aceste containere sunt plasate în locuri unde nu poți staționa.

Preumblându-mă în această vară prin țară, am sesizat că, în satele din sudul Ardealului, containerele se află în locuri imediat accesibile și sunt mult mai multe raportat la dimensiunea populației. În orașe este dificil să crești numărul containerelor. Densitatea de locuire fiind printre cele mai mari din Europa (mă refer la densitatea în zone locuite, nu la total, unde lucrurile stau pe dos), a plasa mai multe containere ar însemna să înghesui și mai tare locuitorii.

Este poate momentul să trecem la o a doua fază a reciclării: impunerea obligativității reciclării PET-urilor și dozelor de metal. Precedentul există: momentul când pungile de la supermarket nu au mai fost gratuite. Acum putem urma din nou modelul vestic: Fiecare magazin mare trebuie să taxeze PET-ul și să dea garanția înapoi la returnare. Adică, dacă am cumpărat un bidon de 1,5 litri de apă minerală, plătesc un supliment de 20 de bani, pe care îl recuperez când înapoiez sticla în orice magazin.

Soluția practică pe care am văzut-o peste tot în lume este ca, la returnare, supermarketurile să scaneze codul de bare de pe bidon și astfel să recunoască suma pe care o ai de primit înapoi.

Automat pentru reciclat bidoane de plastic.
Sursa foto: http://www.propositivo.eu/

Magazinele mici pot pur și simplu să scaneze codul de bare la casă. Legea ar trebui să interzică comercializarea de produse care se află în bidon fără a încasa garanția și fără a o returna, indiferent dacă produsul este cumpărat de la comerciantul în cauză sau nu.

Calculul sumei de încasat.
Sursa imaginii: http://www.vagabondbohemian.com/

Fără îndoiala apar detalii de reglat: modul de compensare a sumelor pentru cei ce dau mai puține bidoane și recuperează mai multe (dar aceasta se poate face similar TVA) sau contractele cu cei ce preiau bidoanele goale. Exemplul vestic spune însă că aceste obstacole pot fi depășite cu ușurință.

MegaImage, în magazinul din Plaza Romania din București, practica un astfel de experiment vara trecută.

Toilets: the colour matters

Well, it is obvious that one may choose to design public toilets in such a way that they immidiately tell their purpose... And colour is part of it :)

Promenada Mall, Bucharest, Romania

Promenada Mall, Bucharest