Post-vot: cine a pierdut?

Păi încă nu a pierdut nimeni:

PSD a învins, din nou, dar tot cu PC (vor rămâne aceştia alături de PSD??), şi fără să aibă siguranţa că va guverna.

PD-L a pierdut faţă de simpatiile de vot de acum 6 luni, probabil pe mâna sa şi a ieşirilor necontrolate şi populiste ale mentorului de la Cotroceni. Însă faţă de legislatura trecută vor avea mai multe voturi, şi este posibil să ajungă la guvernare pe uşa din dos.

PNL a înregistrat cel mai bun scor al partidului din istoria postdecembristă, însă rămâne pe locul trei (ceea ce e totuşi un succes, mai ales prin dimensiunile scorului, ţinând cont de faptul că se declară a fi partid liberal şi de rezultatele modeste ale liberalilor în ţările europene).

UDMR a pierdut poziţia sa cheie, de partid fără de care nu se poate guverna, dar ar putea ajunge la guvernare ca să sugereze ideea dragă multora de "Guvern de uniune naţională".

PNG şi PRM nu au intrat în Parlament, însă asta nu a surprins pe nimeni, probabil nici măcar pe ei.

Cotroceniul se află într-o situaţie imposibilă, în ce priveşte viitorul Guvern, desemnarea primului ministru şi campania electorală pentru prezidenţiale. Pare că indiferent cum va fi gestionată situaţia, deşi Traian Băsescu este deocamdată singurul candidat care contează pentru prezidenţialele din 2009, el porneşte cu şansa a doua. Rămâne însă de văzut cum vor negocia ceilalţi coaliţia de guvernare, cine va arunca primul pe piaţă marota anticipatelor, cât de mult îi va plăcea lui Tăriceanu să se eternizeze ca prim-ministru interimar, cum şi cât criza economică mondială va afecta România. Cu alte cuvinte, un joc politic care poate fi interesant, dacă nu se menţine murdar.

Post-vot: farsorii

Primele momente de după închiderea urnelor permit identificarea unor farsori:

1. TVR1 fură startul, începând să difuzeze rezultatele sondajelor cu câteva minute înainte de a se închide urnele. Curat-murdar monşer!

2. Mircea Geoană începe să citească un discurs lung şi prost scris. Nu reuşeşte să mobilizeze nici măcar oamenii săi, care nu nimeresc nici măcar momentul când ar trebui să aplaude victoria.

3. Micuţul domn Boc, probabil susţinând că partidul dânsului a "înfrânt", nu mai aşteaptă să îi vină rândul să vorbească şi dă o declaraţie atunci când TVR, Antena 3, Realitatea şi alţii difuzau nesfârşitul monolog al lui Geoană. Discursul liderului PD-L afirmă o victorie a dreptei, oarecum bizară ca opţiune pentru un partid care în urmă cu patru ani se declara social-democrat şi care, indiferent cât de ipocriţi pot fi unii, este pe locul ... doi. (nu am votat nicicând cu PSD, însă nu pot trece cu vederea faptul că partidul cu pricina a câştigat din nou alegerile şi că, în spiritul legii şi al voinţei populare, ar fi firesc să desemneze un prim ministru care să propună un guvern pe care Parlamentul îl poate accepta sau nu).

4. Protagonist al farselor video electorale ce au împânzit youtube şi blogurile ieri, Călin Popescu Tăriceanu nu se arată nici el în stare să vorbească liber şi se pierde, ca şi Geoană, într-un lung şi plictisitor discurs pe care îl citeşte de pe o coală de hârtie.

Post-vot

Iată şi un cort de campanie electorală, pe la ora 17:00, azi, în ziua votului.

Pentru conformitate, cortul cu pricina este amplasat în faţă la Complexul Prosper, Calea 13 Septembrie colţ cu Sebastian. Partidul "aparţinător" chiar nu importă.

Votând în toiul recesiunii economice globale ;)

Mergând la vot, mi-au atras atenţia două semne de risipă:

1. La Senat erau fix şase candidaţi, toţi şase grupaţi pe o singură pagină din buletinul de vot care avea 8 pagini, toate numerotate, astfel încât să nu coste doar hârtia, ci şi tiparul. Oare chiar nu exista soluţia de a schimba formatul astfel încât să se economisească jumătate din hârtie, jumătate din sacii în care va fi depozitată, să fie costuri mai mici de transport şi tipărire?

2. Continuă obiceiul de a lipi pe dosul cărţii de identitate un autocolant pe care ştampila „Votat” indică faptul că ai fost deja la vot. În afară de a elimina suspiciunile soţiei că ai fost la femei sau ale soţului că ai mai mult de trei amanţi, îmi este neclară utilitatea unui abţibild care se dezlipeşte extrem de uşor, fără a lăsa urme.

În ambele cazuri este vorba fie de risipă, fie de spălat bani, fie de prostie. Oricare dintre ele este condamnabilă.

Simplu fapt că este vorba de un obicei repetat la fiecare val de alegeri nu reprezintă o scuză. La urma urmei, perseverare diabolicum.

Civilizaţia votului

Paranoia telefonică din campania electorală actuală continuă şi în ziua votului. După ce în campanie ne-au sunt persoane susţinând că vor să ne prezinte un anume candidat, în urmă cu câteva minute am fost sunat "din partea societăţii civile", care vroia să îmi comunice că votul meu contează şi că trebuie să mă duc la vot. I-am închis. Sun prea obosit să mă lupt cu tot felul de idioţi care nu ştiu că atunci când dai telefon este politicos să spui cum te cheamă. Sau poate duduia care suna avea prenumele "v-am sunat din partea" şi numele "societăţii civile"???

Oameni ca şi noi

Aud de ani de zile lamentări nesfârşite legate de calitatea politicienilor. Aflu că sunt inculţi, prost pregătiţi, incapabili, de doi lei. La fiecare alegeri se vorbeşte despre primenirea clasei politice, despre a aduce în faţă politicieni noi, tineri. De fiecare dată apare dezamăgirea că tinerii au comportament bătrânesc, că toţi sunt corupţi şi incapabili. De fiecare dată vorbim despre nevoia de înnoire deşi mai bine de jumătate dintre feţele din Parlament se schimbă o dată la patru ani.

Niciodată nu aud discuţii despre soluţii legislative interesante la probleme importante, care afectează societatea pe termen lung. Media este în schimb atrasă mereu de numărul de case, gradul de înrudire sau nurii nu-ştiu-cărui candidat.

Suntem la 20 de ani de când s-a terminat cu comunismul, însă cei 10% deţinători de diplome universitare din populaţia activă sunt mai degrabă preocupaţi de joaca sordidă de-a cine e urmaşul comunismul sau cine e pro sau contra FSN, decât de a căuta şi negocia căi de progres pentru o ţară departe de a fi dezvoltată. În schimb, eşecurile aparţin mereu altora, ţapii cu pricina fiind identificaţi sistematic la nivelul clasei politice.

Apare din nou discuţia despre nevoia de înnoire.

Avortonul votului uninominal va conduce probabil către aceeaşi ratare. Vinovatul va fi din nou unul exterior nouă, şi vom avea discuţii despre a schimba costumul greu de înţeles al uninominalului proporţional cu cel mai simplu al uninominalului simplu. Ambele, în opinia mea sunt exerciţii inutile. Îmi aduc aminte de un prieten care refuzând să se ocupe de problemele sale esenţiale tot inventează chichiţe care să îi ocupe mintea şi să îi justifice lipsa de reacţie la faptul că viaţa i se duce pe apa sâmbetei :(

Mă uit în jur şi mă întreb când vom începe să realizăm cum arătăm şi să ne acceptăm aşa cum suntem. Când vom înceta să blamăm ineficienta noastră clasă politică şi ne vom aminti ceea ce turcii şi pistoalele, sacii şi peticele, aşchiile şi trunchiurile ştiu cu siguranţă de mult?

Amintiri alb-negru, realitatea color şi căutarea pe Google

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când îmi amintesc de televiziunea anilor 1980, îmi amintesc un ecran alb-negru pe care cel mai iubit fiu al poporului se plimba de la o fabrică la alta, dădea mâna cu muncitorii, le dădea indicaţii preţioase, apoi se arăta în ipostază de mântuitor atotştiutor şi explica to’a’şilor şi pretinilor, pe postul public, care sunt direcţiile de urmat în noul plan cincinal. Apoi o tăia niţel prin Africa, la alţi pretini de-ai lui.

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când am deschis televizorul ieri, pe la ora şase, şi l-am găsit pe Traian Băsescu pe toate canalele, împărtăşindu-ne direcţiile urmat şi concluziile vizitelor de lucru pe care domnia sa le-a intreprins prin mai multe unităţi de producţie, mi-am reprimat rapid o amintire, dat fiind că era o transmisiune color, pe fiecare canal era filmat din alt unghi, iar o televiziune de sport vindea o făcătură ieftină de la un chef privat al unor fotbalişti mărunţi de la Dinamo care cântau o manea cu Forţa Steaua.

Aşa că am efectuat următoarele căutări pe Google:

+basescu +ford +vizita = 150.000 rezultate
+"george bush" +"general motors" +visit = 131.000 rezultate
+sarkozy +renault +visit* = 73.000 rezultate

În cazul american primele linkuri se referă la posibile intervenţii guvernamentale în urma recesiunii, dar nu la vizite propriu-zise, ci la documentarea preşeditelui despre subiect, la Casa Albă.
În cazul francez e vorba de o grevă la o uzină Renault, în care caz Sarkozy a căutat să joace rolul de mediator.

Evident trebuie multă precauţie. Căutarea trebuie completată cu înlocuirea constructorilor de maşini cu alţi producători, cu înlocuirea „vizitei” cu alte variante gen „inspecţie” etc. Mai trebuie gândit la posibile alte sensuri în care poate fi folosit vizită („Sarko a mers în vizită la Clara cu un Renault de epocă”), la perioada scursă de când fiecare din cei trei e în funcţie, la numărul de site-uri din ţara respectivă etc.

[m-am uitat şi după nemţi, dar cum nu prea ştiu germană, cele sub 10.000 de rezultate pentru fiecare constructor în parte nu sunt tocmai relevante]

O să mă mai documentez îi această privinţă.

Tot înainte!?