17 august 2007

Bulgaria, 1: Nisipurile de Aur

O staţiune pe un litoral, asta este Nisipurile de Aur. Plusuri faţă de Mamaia:

* fiecare hotel cu ceva mai multe stele are măcar o piscină care caută să fie pitorească: clasicul dreptunghi este înlocuit de o îngemănare de curbe, apare ba un podeţ peste apă, ba un tobogan de apă, ba chiar o insuliţă în mijlocul piscinei, uneori având şi câteva şezlonguri pe ea;

* există zeci de terase, pub-uri, restaurante, cocktail-bars, casinouri care se străduiesc în felul lor să te atragă (ce e drept asaltul pliantelor care te întâmpină la fiecare 2-3 metri devine repede agasant);

* în multe localuri sunt trupe care cântă live (majoritatea, ce e drept, falsează), sau sunt animatori/animatoare de varii feluri, mergând până la saltimbanci şi dansatoare din buric;

* sunt relativ numeroase atracţii pentru copii (trenuleţ, bărcuţe, maşinuţe care se buşesc, bungee, roată etc.), plasate pe faleză, nu aruncate undeva aiurea, cum este în Neptun;

* hotelurile sunt de calitate mai bună, la un preţ mai mic.

Minusuri:

* nu au palmieri (şi nici agatoni – evident, glumesc!);

* toată staţiunea e un bazar: practic nu există corso, nu există faleză, ci doar o droaie de tarabe şi boutique-uri care vând nimicuri sau aşa-zise produse de firmă;

* hotelurile sunt încă şi mai înghesuite unele în altele decât la Mamaia;

* plaja este complet ocupată cu şezlonguri;

* intrarea în mare, la Mamaia, este net superioară;

* plaja e mai curată ca la noi, nisipul e mai fin, însă mucurile de ţigară continuă să fie prezente.

* există bancomate însă o bună parte din ele sunt aproape mereu aut of service sau sunt în locuri dosnice, comparativ cu exchange office-urile care oferă cursuri de schimb destul de proaste.

Dintre toate, cel mai deranjant rămâne aspectul de bazar turcesc pe care îl are staţiunea, în ansamblul ei, cu zeci de boutique-uri şi tarabe aruncate printre terase şi restaurante, cu hărmălaie continuă, cu vânzători care lasă adesea impresia unor indivizi care vor să te înşele niţel, aşa ca parte firească a interacţiunii, impresie accentuată de numele magazinelor tip supermarket pe care le întâlneşti în staţiune („Aldo”, având un logo aproape identic cu cel de la Aldi, e doar un exemplu).

Niciun comentariu:

Convorbire telefonică cu ... un hoț??

Sună telefonul, de pe un număr necunoscut, vizibil (adică nu este ascuns), iar o voce de bărbat mă angajează în următoarea convorbire: -  ...