Respectul faţă de muncă, respectul faţă de ceilalţi

O firmă de curierat care lasă coletele la intrarea în bloc. „Eu deja le-am adus la adresă, nu trebuie să le duc până la etajul unde stai!”

O asistentă medicală care încurcă (repetat!) copilul dus la sala de operaţie. „Nu e o abatere profesională, transportul la sala de operaţie nu intră în atribuţiile profesiei”, spune Ordinul Asistenţilor Medicali.

Hait!
Permiteţi-mi un limbaj violent: Care dracu’ or fi profesiile ăstora? Oare pentru ce or fi plătiţi?

E oare acceptabil să îţi faci munca pe jumătate?

Cum ar fi ca un jurnalist să pună pe hârtie numai cuvintele, lăsând semnele de punctuaţie în sarcina corecturii? Cum ar fi ca un mecanic auto să repare motorul, dar să nu pună la loc şuruburile caroseriei? Cum ar fi ca un electrician să facă doar legăturile, astfel încât lumina să se aprindă, dar să nu izoleze firele? Cum ar fi ca cel ce asfaltează o stradă să lase pământul rezultat pe trotuarul, în faţa porţii?

Situaţia este de-a dreptul suprarealistă, după cum zice Cristi.

Halal!


PS. Exemplele pot, evident, continua. Cele două incriminate mai sus au fost DOAR cele mai la îndemână în momentul scrierii acestor rânduri...