M-am izbit din nou de citirea unor date venite de la o agenţie de colectare a datelor. Mai exact, m-am lovit de inutilitatea clasificării pe grupele de vârstă pe care se face raportarea: 18-29, 30-44, 45-59, 60+.
În lume se folosesc din ce în ce mai mult grupele de vârstă cât mai înguste. Cred că tind a se generaliza cele de 10 ani (i.e. 18-24, 25-34, 45-54 etc.), iar mulţi, când au eşantioane mai mari, trec la cele de câte 5 ani.
La noi, colegii din agenţiile de colectare a datelor insistă cu grupele cât mai mari de vârstă, invocând faptul că nu au clienţi care să le ceară altceva …
Hai să dau un exemplu, stupid prin banalitatea sa. În grupa de vârstă 30-44 de ani, de exemplu, intră cel puţin trei tipuri de familii: proaspăt căsătorite, cu copii nou născuţi sau preşcolari mici, cu copii de vârstă şcolară. Cele trei tipuri de familie au resurse, venituri şi consum extrem de diferite. De aici nevoia de a nu le include la un loc în aceeaşi categorie de vârstă. (Asta se predă prin primele cursuri de studiul pieţei!) (Da, unirea pe grupe de vârstă se face în funcţie de omogenitatea vârstelor respective.)
De ce naiba clienţii nu cer astfel de raportări, e greu de înţeles. Altfel, eşantioane de 1000 de subiecţi, corect selectaţi, nu ar trebui să aibă probleme în a oferii comparaţii între grupe de vârstă de câte 10 ani.
(Ideal ar fi să putem compara fiecare etate în parte, să vedem de exemplu ce diferenţe apar la trecerea de la 32 la 33 de ani. Este totuşi puţin util să comparăm vârste atât de apropiate, mai ales că istoria unor cohorte succesive se împleteşte puternic. Rămâne atunci opţiunea grupelor de vârstă de câte 5 ani. Eşantioane de 1500 de respondenţi ar putea-o face posibilă, dare ele costă ceva mai mult decât cele de 1000 de subiecţi. Aţa că opţiunea firească ar fi grupele de vârstă de 10 ani...)
În lume se folosesc din ce în ce mai mult grupele de vârstă cât mai înguste. Cred că tind a se generaliza cele de 10 ani (i.e. 18-24, 25-34, 45-54 etc.), iar mulţi, când au eşantioane mai mari, trec la cele de câte 5 ani.
La noi, colegii din agenţiile de colectare a datelor insistă cu grupele cât mai mari de vârstă, invocând faptul că nu au clienţi care să le ceară altceva …
Hai să dau un exemplu, stupid prin banalitatea sa. În grupa de vârstă 30-44 de ani, de exemplu, intră cel puţin trei tipuri de familii: proaspăt căsătorite, cu copii nou născuţi sau preşcolari mici, cu copii de vârstă şcolară. Cele trei tipuri de familie au resurse, venituri şi consum extrem de diferite. De aici nevoia de a nu le include la un loc în aceeaşi categorie de vârstă. (Asta se predă prin primele cursuri de studiul pieţei!) (Da, unirea pe grupe de vârstă se face în funcţie de omogenitatea vârstelor respective.)
De ce naiba clienţii nu cer astfel de raportări, e greu de înţeles. Altfel, eşantioane de 1000 de subiecţi, corect selectaţi, nu ar trebui să aibă probleme în a oferii comparaţii între grupe de vârstă de câte 10 ani.
(Ideal ar fi să putem compara fiecare etate în parte, să vedem de exemplu ce diferenţe apar la trecerea de la 32 la 33 de ani. Este totuşi puţin util să comparăm vârste atât de apropiate, mai ales că istoria unor cohorte succesive se împleteşte puternic. Rămâne atunci opţiunea grupelor de vârstă de câte 5 ani. Eşantioane de 1500 de respondenţi ar putea-o face posibilă, dare ele costă ceva mai mult decât cele de 1000 de subiecţi. Aţa că opţiunea firească ar fi grupele de vârstă de 10 ani...)
7 comentarii:
Nu e mai simplu sa pui o variabila cu varsta in clar? 33 de ani. 47. 51. Si pe urma fiecare poate sa-si faca acolo categorii si din 7 in 9 ani.
:blink:
În cazul de la care am plecat, variabila e cât se poate continuă, dar raportarea (nu am acces la baza de date) e făcută pe grupe de vârstă din alea deştepte, care nu spun nimic.
"Clientii", de cele mai multe ori, au probleme in a parcurge frecventele simple, ce sa mai spui de analize pe subpopulatii?
Pana la urma si analizele astea, luate asa simplu, pe sexe, grupe de varsta, educatie, ocupatie, etc. nu spun mare lucru daca nu sunt corelate intr-un profil ceva mai complex... Dar pentru asta iti trebuie esantioane ceva mai mari si mai bune...
Apropos de esantioanele "mai bune": pana acum doua luni credeam ca daca intr-un esantion national 18+ am 12% - 14% absolventi de studii superioare, fata de 9%-10% cat ar trebui sa fie, sigur ceva nu a fost kosher la modul in care s-a facut selectia subiectilor. Acum, dupa ce am aflat ca exista o gramada de absolventi USH, cifrele obtinute mi se par foarte rezonabile...
tot una o sa fie ( la voi ca de obicei ) nu sunteti pregatiti pentru ceva nou . p`orma nu aveti ceva nou pe podium-ul politic . si , chiar in final, lumea nu este atenta la ce alege . la continut . este incapabila sa se concentreze - sa se informeze - sa pastreze un cap limpede .
p.s. noi am fost acilea bine informati de jurnalistii profesionisti - ca .. alde dinner-urile lui merkel cu ackermann( sefu de la deutsche bank ag ) sunt doar manevre PR bine ticluite pentru manipularea "poporului" de la "platforma politica" goala goalasa - de la incapabilitatea politicienilor de a aduce idei - care servesc solutiilor pe timpul crizei economice !
bleah ! alegeri , retorica ,...totul se repeta !
Emma, hai sa nu mai alegem! Punem unul si il tinem acolo pana da coltzu'. :)
:)) duoamne feri ! nu asta am vrut sa spun :))
hihihi... din pacate lipsesc doar actorii cu talent / potential / cunoastere / onestitate (ups? sic!) charisma si blabla-uri din alea idealiste .. ( pe intreg parchetul international - naja ... cu obama ma descurc :)) )
in rest , naiba sa-i strepezeasca mintenash pe restu
@all: am fost plecat, așa că reacționez cu ceva întârziere.
@Radu: 12% la absolvenți de studii superioare e OK. La 13% deja mai m-aş mai gândi. La 14% eu aş recurge la ponderări (suplimentare). Altfel, cred că e un proces de învățare continuă: clienţii învaţă ce şi cum să ceară de la cei ce produc date. Apoi învaţă repede să ceară şi mai mult şi să plătească mai mult.
@Emma: Părerea mea este că germanii sunt departe de a fi un exemplu de urmat în sociologie (iar românii sunt comparabili, în medie, cu germanii). Am senzaţia că la fel se petrece şi în ştiinţele politice. Cât despre colectarea de date, îmi amintesc de erori de predicţie destul de importante pe la exit-poll-uri. Pe de altă parte este însă vorba de o diferenţă de educaţie şcolară între cele două ţări… Va fi însă extrem de interesant ce se va petrece dacă va fi cumva vorba de o criză lungă, atunci când valorile (re)devin tradiţionaliste, iar zvonurile alarmiste devin din ce în ce mai puternice şi străinii sunt vinovaţi de orice… Să vezi atunci alegeri!
Trimiteți un comentariu