30 decembrie 2010, într-un hotel din Berlin.
E seară târziu. Pornesc televizorul pe RaiDue. E o emisiune concurs. Regret din nou decesul acestora pe canalele româneşti. Mă gândesc din nou la emigrare.
Întrebările italienilor, despre care ştiu că sunt departe de a fi cei mai moderni europeni, mă captivează:
- Cât cheltuieşte un italian, în medie, pe an, pentru a juca la loto?
- Câte sticle de vin consumă un italian pe an?
- Care sunt cele mai difuzate 15 melodii italieneşti?
Extrem de instructiv. Afli de fapt cum trăieşti în comparaţie cu alţii. Înveţi cu funcţionează societatea în care trăieşti.
La finalul emisiunii, că tot vine Anul Nou, se cântă o melodie oarecare. O fredonează toţi cei din sală: concurenţii, prezentatorii, publicul. E imnul Italiei, un cântec cantabil, dacă îmi e permisă expresia. Altceva decât „Deşteaptă-te române”, cea care îţi aminteşte mai degrabă de condiţia înapoiată a unei țări modeste :(
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
De la o vreme, a pătruns și în rețeaua mea de prieteni nebunia cu Bună (virgulă) Bogdan (virgulă) . Hai să explic, că poate nu sunteți la ...
-
Uite câteva hărţi despre care generaţia mea nu a prea învăţat la şcoală. Le-am fotografiat la Chateau de Vianden , despre care am scris cu... -
E simplu. Vă ofer două mostre din ce am auzit la TV, în timpul meciurilor de la Cupa Mondială (citatele sunt aproximative): Arbitrajul din U...
2 comentarii:
Nu stiu ce sa spun
Locuind pentru o perioada la Montpellier (si lucrand) aflu ca nu venim de pe planete chiar asa diferite. Si ei au aceeasi revelatie legata de mine (la Roumaine). Cu bune, cu rele, multe lucruri le regasesc aici
Intr-adevar nu si media de civilizatie. Oameni care mananca destul de corect, care fac sport cu regularitate, care asculta muzica si stiu versuri de melodii non-manelare, care-si sustin drepturile si au spirit civic, care sunt insa si cronic nemultumiti...
E o alta cale sa afli cum traiesti in comparatie cu altii.
Eu mă gândeam la cum italienii află despre italieni cum trăiesc...
De regulă oamenii se întâlnesc cu oameni care le seamănă, cu care au ce discuta, cu care împart pasiuni şi moduri de viaţă comune.
Mi se întâmplă însă adesea să mă întreb ce gândesc sau cum fac şi alţi români unele lucruri. Iar mediile acelea pe care le auzeam în programul TV nu făcea altceva decât să le precizeze locuitorilor din Italia unde se află fiecare din ei în raport cu majoritatea...
Partea mai proastă este atunci când, interacţionând direct cu indivizi similari ţie din alte părţi, sau audiind acceidental emisiuni pe la alte televiziuni, descoperi că ţi-ar place mai degrabă să semeni cu oamenii de aiurea decât cu cei cu care interacţionezi în locul unde trăieşti. Şi atunci să vezi dileme morale!
Trimiteți un comentariu