Oraşul vechi. Nu arată rău. Merită o hoinăreală pe străduţele neregulate, cu iz medieval, străjuite din trei părţi de munţi. Ca şi la Verona, multe dintre palazzo au sau au avut faţada pictată. Parcă în Trento sunt însă mai multe astfel de clădiri. Clădirile aduc niţel mai mult a stil nemţesc (Trento a fost în Imperiul Habsburgic). Curăţenia este mai pronunţată decât în restul Italiei.
Domul. Aici a avut celebrul Conciliul contrareformist, cel care a consemnat practic separarea între catolici şi Protestanţi. Domul nu e spectaculos, dar nava cu turnuleţe e interesantă, iar piazza de una din laturi e drăguţă, cu un palazzo pictat şi cu fântâna lui Neptun (ironic, nu, să ai un zeu păgân ca statuie în locul unde catolicii i-au condamnat formal pe protestanţi).
Castello de Buonconcilio. Simpatic. Mi-au plăcut unele dintre tavanele din partea nouă a castelului, felul încare e construit în stâncă castelul vechi, fresca cu anotimpurile din turn.
Oraşul subteran, în care se intră coborând scările din piaţa teatrului, merită din plin cei 2 Euro cât costă intrarea :). Sunt acolo bucăţi de zid, camere întregi, băi, curţi, puţuri, canalizări, străzi din perioada romană, dar şi dinaintea acesteia. E interesantă piatra roz care predomină în aceste vestigii, şi pe care o puteţi regăsi şi în unele din clădirile din oraşul vechi.
Telecabina şi panorama. La funivia se ia din spatele autogării, după ce treci podul peste calea ferată. Sunt 2-4 curse pe oră, care te urcă 400 de metri, trecându-te râul şi conducându-te în Sardagna (600 de metri altitudine). Panorama oferită este deosebită: priveşte printre munţi, peste întreaga vale, vezi oraşul de sus, admiri culmile înzăpezite. Dacă urmezi drumul către centrul satului, după câteva minute găseşti indicatoare ce te condu la osteleria din centru, unde se mănâncă binişor. Din Sardagna ai opţiunea de a porni pe varii trasee montane (vârful cel mai înalt din împrejurimi are peste 2000 de metri).
Mâncarea locală. Nu e grozavă, dar am mâncat bine în câteva locuri. În principiu însă toţi îşi oferă cam acelaşi lucru. Mai deosebit este un birramisu (tiramisu cu bere în loc de rom) mâncat la Forst, unde au şi o bere proprie (made in Bolzano) bunicică. Un calzone interesant se face la Chiste’. La Patelli au nişte gnocchi cu fistic interesanţi, dar nu fantastici. Ca în mai tot oraşul, porţiile sunt mici, mai ales dacă sunteţi obişnuiţi cu cele din Germania. Prin urmare, mai indicat ar fi să încercaţi un primo piato şi un secundo piato (felul întâi şi felul doi), sau măcar ceva antipasti (aperitive). Adesea, garnitura pentru secundo piato se comandă separat. Vinul local nu mi s-a părut grozav. Atenţie: dacă nu aţi mâncat până la 2:30 de prânz şi vreţi mâncare caldă, doar cafenelele vă mai pot salva… (pe de altă parte, mai toate magazinele sunt închise de la 12:00 la 15:00)
Laundry. Un laundromat bun e Natalya, via Tore d’Augusto 21, lângă Albergo AlberMonaco. Maşini bune, noi, curate.
8 februarie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Convorbire telefonică cu ... un hoț??
Sună telefonul, de pe un număr necunoscut, vizibil (adică nu este ascuns), iar o voce de bărbat mă angajează în următoarea convorbire: - ...
-
De la o vreme, a pătruns și în rețeaua mea de prieteni nebunia cu Bună (virgulă) Bogdan (virgulă) . Hai să explic, că poate nu sunteți la ...
-
Uite câteva hărţi despre care generaţia mea nu a prea învăţat la şcoală. Le-am fotografiat la Chateau de Vianden , despre care am scris cu...
-
Cam greu să baţi dacă refuzi să joci şi în jumătatea adversarului. Cam asta am gândit: în 1990, după România - Irlanda 0-0, în optimi în 199...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu