10 mai 2011

Banca de pe gard

Faptele se petrec azi, marţi, 10 mai, pe la ora 13:00.

Sună telefonul fix. Un număr necunoscut. Răspund şi îmi vorbeşte robotul, cu o voce feminină: „Vă mulţumim pentru apelul dumneavoastră. Momentan toţi consultanţii noştri sunt ocupaţi. Vă rugăm să aşteptaţi”. Apoi muzică.




Cum se întâmplă că aniversez ceva, mă gândesc că unul dintre prieteni îmi face o şotie. Încep să mă gândesc care din ei o fi.


Se opreşte muzica, iar vocea robotului repetă mesajul. Reîncepe muzica. Iau în calcul şi a doua alternativă, însă nu îndrăznesc să o formulez. Ar fi o bădărănie prea mare ca să fie posibilă. Rămân în aşteptare, ca să mă lămuresc.


După un minut mă preia „consultantul”, o altă voce feminină. „Vreau să vorbesc cu doamna Mălina Voicu”. Rezist tentaţie de a-i spune că eu sunt Mălina. Îi transmit în schimb că Mălina nu e de faţă. Îmi cere telefonul mobil. „Îmi puteţi spune mai întâi cine sunteţi?” „A, da sunt XXXX YYYY de la Banca KKK”. Nu am reţinut numele cu pricina. Parcă era Simona şi apoi ceva cu B. Mălina are un cont la Banca KKK. L-a deschis la cererea expresă a unui angajator ce i-a impus banca cu pricina. Un abuz, în opinia mea, ca de altfel întregul contract.


„Consultantul” îmi cere din nou numărul de mobil. O rog să aştepte o clipă, deschid mobilul meu, găsesc numărul Mălinei. O întreb pe cea cu care vorbesc dacă are cu ce nota. La răspunsul ei pozitiv încep să îi spun: „00491…”. „Vreţi să spuneţi 0749...!?”, mă corectează singură pe ea doamna sau domnişoara „consultant”.


Nu, nu am greşit e numărul de telefon mobil al Mălinei. Cel din Germania :)


„A, nu îl vreau pe acesta”, sunt expediat de consultantul la serviciile căruia se pare că ar trebui să mă aflu. Mă intergogheză în continuare: „Dar când se întoarce?" Continui să îî răspund politicos. "Revenim noi cu un telefon”, mi se spune condescendent.

Întreb dacă e cazul să îi transmit ceva Mălinei. „Nu, aveam o ofertă pentru dumneaei”. E clar, competenţele mele sunt nule. Oricum, e tare că şi-a dat seama de asta după vocea mea, fără ca măcar să mă întrebe cum mă chemă sau să îmi spună bună ziua.


Să fie un gard este suficient pentru a scrie numele băncii cu pricina? Mă întreb cui i-ar putea trece prin minte să dea telefon publicitar şi să te pună pe hold. Oare doamna sau domnişoara consultant ce o fi făcut cât am stat eu întrebându-mă cine mă sună în acest fel? Se scobea în nas, se scărpina în părţile dorsale, sau vorbea la telefon cu o prietenă? Oare chiar era de la banca cu pricina? Eu cred că da, aşa că plasez pe gard numele acesteia: BancPost.

2 comentarii:

Bogdan Voicu spunea...

Hai să mai adaug o bancă pe gard. De astă dată m-a sunat o anume Raluca V..., de la BRD. Adineauri am închis.

30 de secunde am zis ca un prost: "Alo! Alo!" şi aşa mai departe. În acest timp auzeam voci feminine care conversau la telefon.

După o vreme am avut onoarea să fiu băgat în seamă şi să primesc ofertă de la fiinţa amintită mai sus. Mă invita să merg la sediul băncii pentru a primi o ofertă!

Am întrebat dacă pentru asta a trebuit să aştept la telefon.

Mi-a zis senină că nu m-a auzit. Atunci de ce nu o fi zis măcar un "Alo!"???

Am solicitat cu un şef. Am aşteptat iarăşi în telefon, până am fost informat că "superiorul meu e ocupat, să îi transmit ceva?".

M-am enervat şi i-am spus să îi transmită că l-a sunat pe un bou şi l-a lăsat să aştepte în telefon, procedând cu bădărănie. Evident nu am avut onoarea să îi spun ce să transmită superiorului, că m-a întrerupt necontenit.

Numele madamei cu pricina poate sta cu litere mari pe toate gardurile. De asemenea cea a organizaţiei unde lucrează.

Bogdan Voicu spunea...

A, şi i-am mai zis că dacă nu aude bine să se ducă la doctor :)

Convorbire telefonică cu ... un hoț??

Sună telefonul, de pe un număr necunoscut, vizibil (adică nu este ascuns), iar o voce de bărbat mă angajează în următoarea convorbire: -  ...