Ignoranță guvernamentală?

CONTEXT

România are un deficit cert de forță de muncă. Am avut destul de mulți ani de creștere economică, dublați de emigrare și de absența aproape completă a imigrării. Sunt multe domenii în care locurile de muncă rămân neocupate luni, dacă nu chiar ani în șir. Medici și asistente, IT-iști, cadre didactice de calitate, electricieni și instalatori sunt doar câteva exemple.

Te-ai aștepta să vină din urmă o generație capabilă care să suplinească deficitul, în timp ce vârsta de pensionare ar crește. Nici unul din aceste lucruri nu se petrece. Mai rău, 4 din zece adolescenți au dificultăți de a rezolva probleme simple, de logică, de a descurca în lumea de azi, după cum o indică testele PISA aplicate în România.

Te-aș aștepta să atragem migranți. Legea românească este însă clară: avem o cotă de maxim 5500 cetățeni non-UE care pot primi drept de muncă pe an (aceasta este o cotă pe care o controlăm, nu ne-o impune nimeni). Ceea ce înseamnă că putem atrage doar cetățeni din UE (de fapt, probabil că nici aceștia nu ar fi bineveniți, dar ne impune legea UE să îi acceptăm; este aceeași lege ce permite românilor să lucreze în Italia, spre exemplu).

Dar statele UE sunt toate mai bogate și plătesc salarii mai bune decât noi și bulgarii. Ceea ce înseamnă că aici vor veni să lucreze predominant cei ce nu găsesc de lucru altundeva. Adică nu neapărat cei mai bine pregătiți.

CE SPUN PARTIDELE

ALDE este cel mai clar: nu avem nevoie de imigranți. Deloc. Se vor întoarce românii din diaspora. Am opinat de mai multe ori că această poziție este o himeră pe care Tăriceanu o tot repetă încă de pe vremea când era prim ministru.

USR este și el clar: programul său pentru educație nu există. Și nu poate invoca scuza ieftină că nu a avut timp să se pregătească pentru că ar fi un partid nou. Pur și simplu nu a avut nici un rând despre educație nici în campania de la alegerile locale.

PNL are un program subțire la educație. Subțire rău. Și nu a avut nimic în program despre migrație, fie ea imigrație sau emigrație.

Guvernul … ei bine, guvernul este decis: propunerea de buget scade bugetul alocat educației (ce e drept crește la cercetare cu triplul scăderii de la educație), alocă mai mulți bani ministerului pentru diaspora (dar nu avem practic nicio alocare pentru imigranți).

CE SE PETRECE DE FAPT

De fapt, Guvernul a mai făcut un lucru. Ar vrea să rezolve problema forței de muncă prin grațieri. Ordonanțele celebre au cel puțin șapte consecințe:
(1) Scot din închisori niște vajnici muncitori, aflați în floarea vârstei, precum Voiculescu sau Vîntu. Și îi păstrează liberi pe Dragnea și Ghiță, cei ce aduc plus valoare nației.
(2) Țin departe de țară românii plecați și încurajează emigrarea.
(3) Îi fac pe adolescenți să înțeleagă că a absolvi instituții de învățământ dubioase te duc la fotoliul de ministru.
(4) Legitimează furtul și abuzul. Creează astfel un mediu propice acelei generații din care 40% are premisele de a nu reuși să se descurce în viață prin cunoaștere. Valorile inculcate sunt adecvate susținerii unor lideri pentru care justiția este discriminatorie și unei societăți de tip tradiționalist, în care contează ce are chef unul sau altul, și cine are gura sau pumnul mai mare, nu ce spun legile.
(5) Învrăjbesc societatea. Prin aceasta continuă tradiția marilor gânditori Iliescu și Băsescu.
(6) Previn imigrarea. Nimeni nu va vrea să vină aici. Nici măcar investitorii. Ba nu, or să vină unii. Ăia care nu își doresc fair-trade. Dar stai, pe ăia tocmai ce a decis Trump că vrea să îi atragă în SUA:
(7) Prin urmare, Guvernul se asigură că nu vom mai avea creștere. Dispare astfel automat deficitul de forță de muncă.

CONCLUZIE

Punct ochit-punct lovit. Vivat Guvernul! Eficiență maximă: problema rezolvată, pacientul e mort.
Auf wiedersehen, good bye, adios speranțe de mai bine.

Pe scurt: România se află în față unui nou test al capacității instituționale de a elimina acțiunile nesăbuite ale unora. Să vedem cum rezistă.