Ignoră clinchetul de WhatsApp. O privi iarăși cu ochii căprui, cu pupilele dilatate.
„Te invit în oraș, să sărbătorim împreună…”
Își ridică privirea spre el, așeză o șuviță rebelă. Clivajul halatului dezgoli privirii începutul unui sân.
„Știi, se nimerește prost”.
Tableta era în apropriere; telefonul zbârnâia și el acel sunet de mesaj venit pe Facebook.
„Nu am fost la coafor, am de citit pentru job, este …¨
Mâna se încordă ușor, degetele tremurară imperceptibil. Fu convins că ea nu are cum vedea. Este frumoasă, își spuse, cu inima bătând iute. Absolut încântătoare, gândi.
„Nu te superi, știu că e a treia oară, dar ieri a fost zăpada, apoi oboseala aceea …”
Era ceva în newsfeed-ul de ieri. Zâmbi.
„Nu m-am priceput niciodată să fiu insistent. Mai exact îmi pare inutil. Cine nu mă vrea …”
Simți cum halatul flutură și căută să și-l strângă peste sâni, declanșând o nouă cădere a șuviței. Coloana era dreaptă sub mușchii încordați. „Eu??”
„Le-am oferit mereu ce aveam de dat. Nu mă vor și pace. Nu tu. Ei. Ea. Societatea. Fiecare societate are dreptul să își aleagă propriul ei drum, propriile ei valori, propriile ei norme. Îmi lasă senzația că nu mă vor, că orice spun este în van, că sunt singurul care mă aud, că vorbesc doar pentru mine. Că doar eu mă înțeleg, că nu e lumea mea, că sunt prea departe de toți, prea la margine…”
„Te iei prea în serios, cui îi pasă de …”
„De ce să insist? Chiar dacă mi-o doresc cu nesaț… Refuzul ei este aproape cert. Oamenii se adună unii cu alții, își creează propriile grupuri și plăceri, plagiază de la unii la alți, să zic așa, se simt bine așa cum sunt. Ce rost are să dau și eu buzna în viața lor? Să mă simt mereu că nu sunt de aici…”
Se răsuci și porni pick-ul generației lor, cu o apăsare de buton. Așeză șuvița. Macaraua rămăsese la jumătatea discului, la un refren mai degrabă recent decât adolescentin. „Dragostea e o salatăăăă…” șopti, parcă pentru a nu-i opri verva.
Cu ochii la buzele ei …
„cu ceva sare în plus”,
… la ochii ce îi sclipeau…
„Ea se ia pe farfu…”
Se ridică din fotoliu, o învălui îndepărtând-o de pick-up și începură a dansa, fără vreo invitație.
Se trezi brusc, în liniștea totală, în întuneric și frig, cu un colț al lunii ce se vedea printre cercevelele celulei de la marginea lumii. Își dori să fi răspuns invitației lui. Măcar o dată…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu