2021: cenzura, preotul, arta, practicile totalitare

Pe scurt: o expoziție e cenzurată pe motiv de încălcare a dogmei religioase.  Dacă cenzurarea ei e corectă, atunci și Osama Bin Laden avea dreptate.

 

Pe lung:

În comunism era unul, Tovarășu’ Dulea, ce decidea ce se publică, ce se filma, ce se citea. Adică era șeful cenzurii. Mai schimba un titlu de carte

Azi avem altfel de cenzură: un pictor a făcut un tablou în care apăreau niște sfinți stilizați cu capul în jos. Nu mă pricep la artă, habar nu am dacă o fi bună pictura aia sau nu. Un muzeograf religios a decis că e blasfemie și a blocat expunerea tabloului. Pe capul curatorului expoziției a apărut preotul de la biserica de lângă muzeul unde are loc expoziția, cu presiune psihologică despre cum ar trebui să arate orice expoziție. Deh, exact ca tovarășu’ Dulea. 

 

Dacă te uiți la lucrarea cenzurată, mie mi se pare că văd o caracatiță. Dacă o întorci cu susul în jos, se ivesc cei trei sfinți. Spațiul cu pricina nu e neapărat neexplorat, având spre exemplu un tablou al lui Skot Olsen (nu, nu mă pricep dar am căutat pe net :)), expus acum câțiva ani în San Francisco și care transforma pe papă într-un soi de caracatiță. Pe de altă parte, să răstorni sfinții cu capul în jos nu e tocmai un obicei răspândit printre pictori.

Ce a deranjat de fapt: lucrarea cu susul în jos...

Mai apoi ies la iveală detaliile. Întrebat de către Andrei Tiut de ce a cenzurat pictura respectivă, muzeul a adresat o scrisoare în care nu invocă vreun motiv estetic sau conceptual, ci ... nerespectarea dogmei. Unul dintre argumentele de-a dreptul hilare spune că artistul nu a pictat pe o pânză albă și din pictură lipsește o stâncă. Exact precum iepurașul din bancul de pe vremea lui Ceaușescu, acel iepuraș vinovat că nu avea bască.

parte din justificarea provenită de la muzeu, așa cum circulă ea pe net

 

Expoziția are loc la Palatul Mogoșoaia. Palatul, ca orice clădire care se respectă, are azi un nume îmbârligat, nu cumva să îl nimerești ușor: Centrul de Cultură “Palatele Brâncoveneşti de la Porţile Bucureştiului”. 

În Palat există și o frescă în care doi sfinți sunt cu capul în jos. Nu știu cum se aplică în acest caz povestea cu dogmele...

o altă frescă cu sfinți cu capul în jos, tot din muzeu...

În curtea palatului e o biserică. Preotul solicită un tur ghidat al expoziției și, conform curatoarei, declanșează un torent de presiuni asupra acesteia. Acum, era dreptul domniei sale să nu îi placă expoziția și să zică ce o vrea funcționarului public, că deh, orice funcționar public merită călcat din când în când în picioare. Dar asta îl expune: cine are chef să calce un preot în picioare e invitat la preotul cu pricina, pe baza principiului reciprocității. Dar să fiu mai bine serios: preotul putea face ce avea chef, dar în contextul cenzurii dogmatice, actul domniei sale este un abuz și un atac la libertatea celorlalți.

Toată povestea pică într-un context politic. Deși e în Mogoșoaia, Palatul aparține de primăria Bucureștiului. Directorul e numit de încă destul de noul primar al Capitalei. Și e contestat ca nepricepându-se la artă, și prin urmare fiind doar impus de partid, reciclat de la sectorul 4, unde fusese cândva consilier local. Iar acum joacă la alegerile interne PNL în "team Orban". Ca să fie și mai frumos, postul de director/manager al palatul mai a fost cel puțin o dată discutat în context politic, și atunci șeful era tot din PNL. Să zic așa, dacă voia cineva să facă rău noului director, căuta pretext pentru a stârni un pic de vâlvă. Bagatelizând, îmi vin să spun că un pretext mai bun decât să interzici abuziv atârnarea de perete a unui tablou inofensiv nici că se găsea.

Dincolo de asta rămâne răspunsul halucinant de mai sus. Nu doar că s-a procedat ca Dulea, dar s-a mai și răspuns în cel mai autentic stil comunist. 2021????