Despre chinuirea limbii române (II)

„Greşelile flagrante de limbă au fost corectate”

Iniţial m-am bucurat găsind anunţul cu pricina plasat ca descriere în dreptul unora dintre fişierele ce conţin subtitrări în limba română pentru filmele care circulă în reţele tip DC++ sau BitTorrent. Autorii subtitrării atrag astfel atenţia că au preluat o subtitrare mai veche care circula pe Net şi au mai cizelat-o, corectând-o astfel încât să nu mai fie erori deranjante.

Dincolo de discuţia interminabilă despre legalitatea şi moralitatea sharing-ului de filme în reţelele peer-to-peer*, sunt câteva fapte interesante ce merită consemnate. De pildă, pentru munca voluntară de a corecta textuleţele respective, entuziaştii anonimi ce o depun ar putea candida la un premiu pentru altruism. În plus, cineva se poate întreba dacă ei nu constituie un exemplu interesant de generare a bunului public şi dacă un astfel de exemplu de „bună practică” nu s-ar putea transfera din lumea virtuală în cea reală?

Până a acorda premii însă, hai să mă întorc la subiectul pe care il anunţam în titlul acestei postări şi să vă citez câteva astfel de subtitrări.

Moya v-a iniţia accelerarea în... 100 de secunde.

Omoară-l acum sau Wa te v-a omorî pe tine.

Dacă nu mai are cine să piloteze nava... voi nu ve-ţi pleca nicăieri.

Omorâţii pe toţi!

D'Argo şi-a rănit piciorul, capul şi s-a ars la mână, dar v-a supravieţui.

Bine a-ţi venit.

(am petrecut cam 2 minute ca să dau copy-paste
la aceste perle extrase din 2 episoade din Farscape)

Mă întreb câtă ironie o fi implicată (deliberat) de citatul cu care am deschis acest post sau, alternativ, cum or fi arătat subtitrările necorectate??

*Unora li se va părea straniu faptul că folosesc cuvinte englezeşti într-un text în limba română care vorbeşte tocmai despre chinuirea limbii. Chiar dacă astfel de termeni nu se află în DEX sau în alte dicţionare româneşti, răspund unei eventuale întrebări în acest sens, cu o remarcă banală: A ignora faptul că majoritatea celor utilizează termenii în cauză recurg la versiunea lor în limba engleză, ar reprezenta doar un mod de a stopa evoluţia limbii prin import de lexic şi nimic altceva…

Despre chinuirea limbii române (I)

„Deşi a fost pictat 250 de ani mai târziu, tabloul ilustrează modul în care cehii au perceput acest eveniment din istoria lor”

Cam aşa sună o frază dintr-un ghid de călătorie. „Deşi este o frază aparent potrivită, remarcând ceva senzaţional, ea nu este de culoare neagră”. Cam aşa ar putea suna o replică răutăcioasă la construcţia lexicală citată. Nu este greu de observat ce a vrut spună cel ce a tradus ghidul (un ghid DK, tradus în limba română – probabil pornind de la versiunea engleză): Este vorba despre un tablou pictat la mult timp după desfăşurarea evenimentului pe care îl înfăţişează. Prin urmare el nu reflectă în mod necesar ce s-a întâmplat, ci reprezentarea autorului şi a contemporanilor săi asupra modului în care se desfăşurase evenimentul.

Utilizarea lui „deşi” în fraza amintită cred că este inadecvată şi reprezintă o eroare pe care am remarcat-o frecvent la contemporani mei :) şi care mi-a deranjat adesea urechea sau ochiul, atunci când am regăsit-o în ziare, la TV, la studenţii mei, la colegii doctoranzi sau doctori în ştiinţe, la oamenii de pe stradă. „Deşi” implică în esenţă faptul că prima frază ar putea constitui un impediment în realizarea acţiunii din cea de-a doua. Mi-e teamă că frecventa sa utilizare eronată în lumea de azi, denotă nu atât neatenţie, limbaj neîngrijit, vocabular sărăcăcios, probleme generale de stăpânire a limbii, cât mai ales un deficit de logică minimală … :(

Despre disciplină ...

Citesc un articol în Jurnalul National. Cei de la Ca$$a Locco descriu cazul unei profesoare din Piteşti care bate un elev. Profesoara este chiar şefa Comisiei de disciplină a liceului. Conform celor spuse în articol, domnia sa este cunoscută prin antecedente de acelaşi tip şi pentru opţiunile explicite în ce priveşte respectarea strictă a ordinii şi disciplinei.

Mă uit şi pe reacţiile celor ce au lăsat mesaje pe site-ul ziarului. Sunt deocamdată numai 4. 3 sunt mai degrabă nefavorabile condamnării unilaterale a profesoarei. Argumentul este fie că şi elevii sunt de vină, fie că e necesar ca elevii să înveţe disciplina. Al patrulea (cel mai elaborat) condamnă metoda profesoarei, dar apără nevoia ca elevii să înveţe disciplina.

Povestea asta cu respectul total, mergând până la obedienţă, faţă de autoritate continuă să mă înspăimânte. Lumea contemporană a descoperit de mult că e mai important să poţi să te descurci independent şi c ierarhiile stricte, tradiţionale, nu doar că nu conduc la progres, dar în condiţiile capacităţii contemporane de a controla mediul, de a crea tehnologie, chiar frânează sever dezvoltarea :(.

Mai jos am postat un grafic despre cum stăm din punctul de vedere al autoritarianismului* în comparaţie cu alte ţări europene (*termenul este o traducere ad-hoc al englezescului "authoritarianism").



Pentru o versiune lizibilă a graficului, daţi un click pe el!

IQ???????????????????????????????????

"Eu am vrut să găsesc o soluţie pentru deprecierea încrederii populaţiei în Parlament".

Cele de mai sus reprezintă declaraţia preşedintelui României, venită ca justificare a iniţierii referendumului privind uninominalul, după cum relatează site-ul Realitatea TV. Preşedintele mai adaugă ceva despre refuzul "cârdăşiei" cu "politicienii", tagmă din care el însuşi face parte dacă îmi aduc eu bine aminte. Pe urmă, mai toată lumea are reprezentarea că Parlamentul este un loc în care îşi desfăşoară activitatea ... politicienii.

Deci, facem referendum fiindcă nu Preşedintele nu vrea "în cârdăşie" cu "politicienii" şi fiindcă încrederea în Parlament e redusă. Cu care ocazie, mai scădem niţel încrederea în Parlament, ca să rezolvăm problema anunţată iniţial, aia cu încrederea redusă în Parlament.

(sau poate că este ţintită creşterea ipotetică a încrederii într-un Parlament ales uninominal, crezându-se naiv că dacă schimbi numele sau procedura de selecţie, populaţia, ca o masă amorfă, va deveni fanul devotat al Parlamentului. Dacă o astfel de posibilitate e în mintea celor de la Cotroceni, atunci preşedintele are nevoie urgentă de consilieri de calitate, care să nu îşi bazeze sfaturile pe impulsuri de moment, expertiză îndoielnică şi opinii întâmplătoare).

Oricum ar fi, chiar şi în toiul unei campanii electorale, declaraţiile cu pricina îmi par a fi lipsite de logică sau lipsite de adevăr. Mi-este greu să accept că poţi contribui la creşterea încrederii în ceva încercând să o reduci.




/îmi amintesc de o altă întâmplare: Ion Iliescu declara acum mai bine de 17 ani, pe la începutul lui 1990, ca CFSN şi FSN sunt organe distincte şi nu au nici o legătură unul cu altul, în afară de nume, astfel că FSN nu are cum să câştige voturi din faptul că CFSN este organul de conducere provizorie a ţării.
Dacă înlocuim mai sus cu <încredere>, apoi CFSN cu "actualul Parlament" şi FSN cu "viitorul Parlament, ales uninominal" ............../

Brno

Brno e un oraş în Cehia, comparabil ca mărime cu Clujul, centru istoric al Moraviei, amplasat in apropierea zonei metropolitane Viena-Bratislava. Suntvoci care vorbesc despre o viitoare zonă metropolitană Viena-Bratislava-Brno, însă nu ştiu cât de mult realism ar include un astfel de proiect.

Aşezat pe câteva dealuri şi cu un castel în vârful celui mai proeminent, oraşul mi-a amintit într-o oarecare măsură de Salzburg şi, ceva mai mult, de Bratislava. Faţă de Salzburg însă, partea veche a oraşului este mai mică şi mai puţin spectaculoasă/romantică.

Sunt câteva locuri drăguţe de văzut în Brno, iar mâncarea este bună şi ieftină :)

Pentru opţiunile mele estetice, oraşul rămâne însă mai degrabă o combinaţie arhitectonică nu tocmai reuşită între lipsa de fantezie a blocurilor comuniste şi rigiditatea clădirilor habsburgice.

Totuşi, dacă eşti cu maşina prin zonă, capitala Moraviei ar fi o bună opţiune pentru un popas de o după amiază, incluzând eventual şi vizita criptelor cu mumii capucine.

PS. E interesantă şi istoria unui general suedez care a asediat Brno în 1645, declarând că se va retrage dacă trupele sale nu cuceresc oraşul până la prânz. Pe la ora 11, soldaţii suedezi erau pe punctul de a cuceri zidurile cetăţii. Cum însă clopotele catedralei au bătut prânzul (cu o oră mai devreme!), generalul Tortensson a decis imediat retragerea şi … dus a fost.

Cronici tradiţionale: (I) Adevărul adevărat

Adevărul e unul şi numai unul. Iar dacă noi/eu am venit la putere, acum, e pentru că deţin/deţinem adevărul absolut. Diferit faţă de adevărul celor de dinantea noastră, că altfel nu i-am fi schimbat. Aşa că trebuie să schmibăm tot. Strategii, planuri, tot. Şi ce dacă administraţia anterioară a băgat mulţi bani acolo? Băgăm şi noi, de două ori mai mult, ca să facem strategia noastră, planul nostru de dezvoltare pe termen lung, apoi începem să implementăm noua strategie, cea adevărată. Da, întâi o pregătim, apoi implementăm. Cum când? Peste patru ani!

PS. Discurs valid mai ales în societăţi tradiţionale, orientate explicit către prezent şi trecut, nu către viitor. Postat aici şi acum, dat fiind că peste fix un an o să fie noi alegeri.

De la Nord la Sud??

Numărul din octombrie al versiunii româneşti al revistei Geo, include la pagina 20 un articolaş interesant despre păsări. Cum site-ul Geo este o dezamăgire (doar câteva articole, din care unele refuză să se încarce cu Firefox, fără RSS feed etc.), descriu aici esenţialul: "păsările inteligente rămân acasă", nu migrează iarna în ţările calde, zice un studiu al unei echipe de la Universitatea din Barcelona. Iarna, hrana este rară, aşa că trebuie să o cauţi în altă parte sau să îşi foloseşti capul din plin ca să o găseşti, să fii inventiv, să faci ceva IQ-ului să o ia în sus :). Păsările mai puturoase sau mai prostuţe preferă să migreze ...

O fi adevărat şi la oameni??? Ăia de stau şi se luptă cu condiţii climatice grele (frig excesiv, cald excesiv, sol neproductiv etc.) or fi mai inteligenţi? Sau aici s-o aplica vorba ceea cu cel mai deştept care cedează?