5 octombrie 2013

Activismul nu înseamnă ONG

PS

Aveam deja textul în minte, cam așa cum e acum, când, în Grecia, cât ne pregăteam de nuntă, duminica dupa-amiază, pe când Mălina şi Irina se pregăteau să plece la ritualul imbrăcării miresei, şi împachetând noi bagajele pentru a doua zi, am dat drumul la televizor. Şi am nimerit fix pe un canal romanesc, TVR International, cu o reluare de la Dănuț SRL, din 2012. O emisiune dedicată lui Caragiale, la 160 de ani de la naştere. Să te ții Bibicule, mi-am zis, ce coincidenţă! Şi cît de tare seamănă fariseismul descris acolo cu ce vezi şi azi! 

Şi uite aşa am scris cu inima plină de bucurie articolul care te plimbă de la ONG-ism la activism, trecând prin polică şi fotbal, la final fiind vorba şi de urbea X.


Extrase din text:


La noi, impulsul (extern) de a dezvolta societatea civilă a condus la apariţia ONG-urilor ce acţionează adesea ca think-tank-uri sau grupuri de lobby şi presiune, dar care vor să impună modelul lor de activism politic drept exemplu pentru societatea civilă. [...] concentrarea lor aproape exclusivă asupra principiilor generale ale organizării societăţii, pare a ignora faptul că viaţa cetăţii este generată în principal de către oamenii din cetate [...].

Un alt model este al ONG-ului care acţionează ca firmă de consultanţă [...]. Acesta deturnează substanţial atenţia de la menirea participării civică şi afectează legitimitatea [...].

[...] există însă şi elemente de activism civic îndreptat [...] spre formarea dezinteresată a bunului public. Sunt destule organizaţii caritabile [...], bazate pe munca voluntarilor. [...]. Există asociaţii mici, atrăgând pasionaţi de câte un lucru mărunt, precum colecţionarea de ceasuri sau aeromodelism, [...] care încep să creeze mici bunuri publice.


[...] Exemplul cel mai pregnant de activism civic românesc este însă unul pe care îl urmăresc cu interes de mulţi ani şi de care sunt puternic legat emoţional. [...] O mână de oameni a declanşat atunci acţiuni de protest. Practic niciunul nu îşi dorea ceva pentru el, ci toţi militau pentru [...]

Textul complet 
.... se află în Dilema veche (disponibil online celor cu abonament).


Leftovers

Am mereu probleme din cauză că numărul de semne permis în revistă e mai mic decât cele care pe care le aştern pe hârtie. Dintre lucrurile rămase de astă dată pe dinafară, unul era mai important, de plasat pe la finalul articolului, legat de exemplul din Urbea X:

O cultură civică e pe punctul de a se naşte, exact aşa cum spun manualele: în comunităţi critice.


4 octombrie 2013

the F... word ;) [Breaking Bad]

Well, I do not need to comment much on this :))



The image is from the pilot episode of Breaking Bad, an atypical TV series who run for five seasons to be ended this autumn.

Bogdan is an episodic character, owner of a car-washing and garage small business. He employs the main character of the TV series, Walter. The story happens in the southern part of the US. Walter is American, a genius in Chemistry, overqualified for his teaching in a highschool. Underpaid by the school, he finds part-time employment as a non-qualified worker for Bogdan, a Romanian immigrant. The better off Romanian uses the phone to talk with some co-ethnics, therefore one may even hear some spoken Romanian in that episode!

[the series is quite good, with a nonlinear action, realistic characters that transform from a season to another, and not so many episodes. A little bit too violent sometimes, but otherwise entertaining, at least in the first two seasons - I have not seen all the series, yet, but there are good signs. One might also want to know that Breaking Bad's growing audience in the US rocketed to a Top 3 record in TV history for the September 2013 finale. I thank Cătă for pointing me to the series some months ago.]

2 octombrie 2013

Bucureşti-Sibiu. (1) De la un miros la altul



Călătoria de la București la Sibiu începe prost. Mă tai la un deget pe când îmi fac un sandwich. Folia de aluminiu în care învelesc pâinica de tortilla îmi pătrunde în piele şi face o crestătură fină, dar de destul de adâncă. Nu doare, dar curge sânge ca la un robinet închis cu garnitura stricată. Opresc sângerarea, fac un bandaj, arunc în bagaj un plasture şi o bucată de fașă. S-au pierdut însă 10 minute dintr-o zi în care totul a fost cronometrat aproape la secundă.

Taxiul până la autogară prinde un trafic mai firav, ceea ce face să ajung cu doar 5 minute mai târziu fata de ora de îmbarcare anunțată. Șoferul autobuzului spre Sibiu se uită un pic curios la biletul meu cumpărat online şi apoi printat. Îmi spune să stau liniștit că avem timp. Nu prea are chef de conversație, chit că nu are clienți în clipa respectiva. Îl înțeleg însă: are de condus o ditamai mașina timp de cinci ore şi un sfert. Sunt 280 de kilometri. Adică doua ore, poate doua ore jumătate în Germania.

Autocarul e aproape gol. Mă gândesc fericit că voi avea mai mult spațiu la dispoziție. Constat că radioul este pus pe Europa FM, în surdină. Cât se poate de civilizat. Îmi amintesc cum la jumătatea anilor 1990, Dacos şi Ionescu îşi construiau flote concurente pe ruta București-Vâlcea. Acum merg cu un Dacos. Oare o mai exista Ionescu? Ar fi păcat să fi dispărut, avea un nume cu potențial comercial enorm în opinia mea. Poate mă înșel însă.

Când se face ora de plecare, autobuzul se umple instantaneu. E însă nevoie de timp ca tot acest șuvoi de oameni şi mirosuri să îşi ocupe locurile. Sunt alergic, am o rinita cronică, aşa că unele mirosuri nu le simt deloc, iar pe altele le detectez pregnant. Mie mi se pare că sunt destul de sensibil la mirosurile neplăcute. Mălina spune însă că nu ar fi aşa, iar alergia ar face astfel să am o viziune mai optimista asupra vieţii, protejându-mă de la a detecta relaţia proastă pe care o au unii cu săpunul şi gelul de duş.

Încerc sa îmi imaginez cum o fi cu adevărat în autocar dacă Mălina are dreptate cu privire la capacitatea mea de a mirosi. Oricum mă consolez la gândul că, astă vară, în St.Petersburg mirosurile se simțeau puternic şi pe strada, deşi era mai răcoare.

În fine, se suie toţi şi plecăm. Sunt 10 minute întârziere. Nu contează, la urma urmei sunt 280 de kilometri de parcurs în 5 ore...

La Europa FM se anunţă cod galben, de furtună, valabil şi în Vâlcea şi în Sibiu. Deocamdată este însă soare.

Domnul lângă care stau citeşte o carte. Mai sunt încă 4-5 călători cu cărţi, din câte observ. Nimeni nu are ebook reader. Nimeni nu citeşte pentru a învăţa sau a lucra. În schimb e un murmur continuu, de la cei care vorbesc la telefonul mobil. De exemplu, un bărbat a plecat dimineaţă din Ploieşti, iar săptămâna viitoare are un program dificil, "crima şi pedeapsă" după cum îi spune secretarei cu care vorbeşte la telefon. A văzut în orar că are programată o restanţă, dar e complicat din cauza simpozionului pe care îl au la institut. Se interesează de situaţia pe care o are restanţierul la alte materii şi anunţă că se va gândi la o soluţie. Poate îl cheamă la institut măcar să se vadă...

În spatele meu se vorbește franceză în amestec cu engleză şi română. Accente nu foarte școlite, deși după vârstă ar putea fi studenţi. Ce să caute însă studenţi vorbitori de franceză pe ruta asta? La primul popas, la Piteşti, îi vad mai bine. Sunt doi băieţi pe la 23-24 de ani, poate chiar mai puţin. Aş zice că cel blond, un pic mai înalt şi mai plinuţ, este cu un an mai tânăr. Are un tatuaj lung, vertical, cu semne desenate cu albastru, un soi de litere chinezeşti care pornesc de la gleznă, urcă pe gambă şi se pierd deasupra genunchiului, pe coapsă, sub perechea de khakis scurţi bleumarin pe care o poartă. Pare mai degrabă muncitor manual decât student. Nu pare a fi turist. E greu de spus ce caută în România. Sau poate este într-o originală misiune de a spori numărul celor care citesc pe ruta Bucuresti-Sibiu ;)

Prietenul său brunet, tot cu tuleie, ar putea fi student, dar ceva îmi spune ca ar câştiga bani prin propriile forţe, de undeva. Nu mulţi însă.

Cele doua fete par fi în jur de 30 de ani. Chipuri ușor obosite. Oboseală cronică, de la muncă. Sigur nu au copii. Sunt îmbrăcate mai degrabă modest. În română au accent ardelenesc. Bruneta este perechea blondului, şi ştie şi un pic de franceză. Vorbesc intre ei engleza, însă aceasta nu pare a fi limba lor de comunicare cotidiana. Excepţie poate face bruneta, cu o fluenţă superioară.

La începutul anilor 2000 plecam din Bucureşti cu Transmix dimineaţa, pe la 7. Aveau un microbuz, iar pe la 9:30 mâncam un mic pe Dealul Negru. Era cam singura oprire mai consistentă. Acum sunt măcar două: Piteşti şi Râmnicu Vâlcea.

În autogara din Pitești apare şi un cerșetor, la fel de urât ca cei de pe străzile Atenei, creaturi nefireşti desprinse parcă din filme post-apocaliptice...

Tot în Pitești, accesul la toaletă costa un leu. Prin uşile deschise se văd mulţi oameni, bărbaţi şi femei, în încăperi separate, spălându-şi mâinile. Mă gândesc că o fi o afacere bună, are vad. Felul în care arată clădirea nu mă îmbie însă să testez calitatea... Amân pentru popasul din Rm.Vâlcea o oră mai târziu.

Detectez toaleta călăuzindu-mă după mirosul puternic de clor. Nu e nici un indicator către ea, sau cel puțin nu îl detectez eu. Surprinzător, e coadă la cabina bărbaților, nu şi la femei. Pe ușile cabinelor remarc un anunț amuzant. Vine rândul celui dinaintea mea. Mă apropii de uşa cabinei, mai mult decât ar implica-o simpla așteptare, ca să fac o poză cu telefonul mobil. Instantaneu, doi dintre cei din spatele meu mi se bulucesc în spinare. Deh, puterea exemplului!

Toaleta, cu acces gratuit, şi doar cate o cabi///////


// va urma //

1 octombrie 2013

Finanțarea căţelului vagabond

Indiferent de opinia fiecăruia faţă de animalele, toți românii par a fi de acord că problemă câinilor vagabonzi necesită o soluție. Indiferent care va fi soluţia, este clar că aceasta nu poate veni din adoptarea masivă. Vor exista mereu suficienţi iubitori de animale care nu vor ţine sub control fertilitatea patrupedului propriu, vor avea un exces de pui, care, din motive " umanitare" vor sfârşi pe stradă...

Problema care va să zică rămâne şi are nevoie de un remediu, dar şi de o modalitate de prevenire a reapariției. Şi, indiferent de soluție, ea necesită finanțare.

Pornind de la un articol din The Economist, despre parcurile din Marea Britanie, am început să mă gândesc la o soluție fiscală.

  1. se taxează fiecare posesor de animale cu o sumă modică, ceva de genul 30-50 de lei pe an pentru fiecare animal. Aceasta e taxa răuvoitoare, mai greu de explicat celor ce au animale şi le țin în curte. Împreună cu cea de la nr. 2 (vezi mai jos), taxa previne ajungerea de pui pe stradă. La sate se colectează de primărie, poştă, RENEL, sau fisc... La oraş e obligatoriu să o plăteşti online. În schimbul ei primeşti un certificat de proprietar. Serviciul furnizat imediat este o evidenţă publică a efectivelor de animale de companie. Nu plăteşti, amenda dublează suma.

  2. Ai animalul gestant, anunți la primărie/asociație abilitată (ONG-urile se pot abilita în acest sens, primind o parte din taxele anuale pe care le pot colecta chiar ei). Aici primeşti îndrumare (gratuită) despre ce să faci ca să eviţi complicaţiile. La o lună după ce se nasc puii, eşti taxat pentru cei pe care nu i-ai vândut. Te-a prins cu pui nou-născuţi nedeclaraţi, plăteşti taxă triplă.

  3. Cei care vor să plimbe căţelul, pisica, girafa etc. pe stradă sau în parc, cumpără de la primărie o licenţă anuală de 100 lei pe animal (exact ca în alte ţări). Eşti prins în parc fără licenţă, dai amenda 300 de lei. Nu ai pungă neagră cu tine, mai dai 40 de lei amendă.

Totul se poate implementa rapid, având organizaţiile de protecţie a animalelor ca pion principal. Aceasta ar asigura colectarea şi degrevarea primăriilor mari de sarcini suplimentare. Jandarmeria ar fi cea care ar amenda în parc. Ş.a.m.d.

În câteva luni de la începerea implementării, ai deja bani să te ocupi de animalele aflate pe stradă. În plus (şi mult mai important), ai prevenit apariţia altora, şi ai asigurat finanţarea pe termen lung a procesului, precum şi colaborarea iubitorilor de animale.

26 septembrie 2013

Alegerile din Germania: Scila şi Caribda


pe scurt:


La nemţi, alegerile au adus o victorie aclamată a CDU-CSU. Doar 5 locuri intr-un Parlament cu 630 de membri despart cele două partide de majoritatea absolută. Formarea guvernului trenează însă. Diferenţele doctrinare sunt destul de mari, iar întrebările sunt simple. Poate deveni Germania instabilă politic? Ar afecta acest lucru România?

pe lung:


Alegerile germane au adus şi nu prea victoria Angelei Merkel. Sunt 5 partide in Bundestag, așa cum arată graficul.

CDU sunt conservatorii, conduși de Merkel, cea pe care multe ziare europene s-au grăbit să o încoroneze simbolic drept regină a continentului.

CSU sunt conservatorii din Bavaria, acolo unde CDU nu are candidați proprii. La rându-i, CSU e prezent doar în Bavaria, regiunea cea mai întinsă a Germaniei, bogată, stabilă economic. Mulți nemți spun că Bavaria nu e Germania. Mulți bavarezi spun că Bavaria e adevărata Germanie. CSU, cea care duminică a luat 54% din voturile bavarezilor, la nivel federal este mereu la putere sau în opoziție alături de CDU, aliatul tradițional. Nu lipsesc însă fricțiunile. Merkel a căutat în ultimii ani să rupă din votanții SPD, promovând de exemplu integrarea femeilor pe piața muncii prin oferirea de servicii pentru copii preșcolari. CSU vrea însă ca femeile sa fie casnice, așa că a reacționat, obținând o lege care premiază mamele care nu muncesc.


Social-democrații de la SPD au pierdut votanți către CDU, așa cum aparent au pierdut şi alegerile. Ar fi însă mai multe variante ca ei sa intre in guvern. O mare coaliție, cu rivalii de la CDU/CSU, ar repeta scenariul din 2005-2009, prin care Germania a depășit criza economica proprie, ce o făcea la începutul anilor 2000 să fie considerată "bolnavul Europei". O astfel de coaliție ar fi lipsită de opoziție (cele două partide care nu ar fi în guvern însumează doar 16% din parlamentari) şi riscă să fie măcinată de fricţiunile CSU-SPD.

O altă opțiune ar fi alianţa partidelor de stânga, care adunate constituie o majoritate. Numai că ...

Ecologiștii (die Grüne) sunt aliați tradiționali ai SPD, sunt îndepărtați doctrinar de CDU/CSU (nu doar în chestiuni ce ţin de protecţia mediului, ci şi, spre exemplu, în ce priveşte familia, coabitarea, homosexualitatea, imigrarea etc.), cu care au şi istoria încă recentă (2002-2005) a scandalului legat de vizele pentru ucraineni.

Die Linke sunt urmașul partidului comunist din Germania de Est. Nimeni nu vrea să se alieze cu ei.

A separa CSU de CDU, ca să ai guvern CDU-SPD, e inimaginabil: ar fi în fapt o alianță împotriva Bavariei, o spargere a ţării în două.

Un guvern minoritar CDU-CSU e altă posibilitate, dar Merkel a afirmat mereu că ar vrea majoritate.

Marea coaliție rămâne principala opțiune, însă cu un astfel de aranjament fiecare din cei trei parteneri va dori să îşi impună programul. SPD vrea taxare suplimentara pe salariile mari, inacceptabil pentru ceilalţi. CSU a militat în campanie pentru taxe pe autostrada pentru non-germani (aceştia ar taxaţi astfel de două ori, prima oara prin accizele pe benzină). În treacăt se poate observa că astfel de discriminări sunt rare în Europa, că să nu mai zic de UE. Poate doar Rusia, cu ale sale bilete la muzeu mai scumpe pentru străini să fie un exemplu...

Oricum ar fi rezultatul alegerilor e dificil, şi orice guvern va fi expus la riscuri de destabilizare, putând afecta (negativ) economia germană. Negocierile aduc cu o alunecare printre Scila şi Caribda,

Ar influenţa acest lucru România? 

Germania e principala economie europeană. O încetinire a ei, pe fondul recesiunii globale, ar afecta direct toată Zona Euro, ar pune sub semnul întrebării capacitatea europenilor de a susține ţări în criza, așa cum au făcut cu Grecia, Spania sau Portugalia, ar afecta toate economiile interconectate, ar putea determina efecte bizare în Marea Britanie. Ar pune vânt în pupa UKID, partid militant pentru ieșirea din UE (să nu uităm nici referendumurile anunțate pentru anii următori, cel despre statutul britanicilor în UE şi cel cu separarea Scoţiei, influențabil prin ricoşeu de atitudinea faţă de primul. Spania a înregistrat în vară prima creștere economică după mult timp. Numărul record de turiști (8 milioane în august) constituie motorul. Cea mai mare parte a lor sunt germani şi britanici!

Cu o diasporă de aproape un milion în Spania, România extrage o parte din PIB din remitențele acestora (banii trimiși acasă). Economia internă depinde oricum de piețele europene.

Situația postelectorală complicată din Germania este prin urmare mai mult decât relevantă pentru România. De aici şi această postare...

16 septembrie 2013

Practici electorale în România de azi

Dacă tot revenim din vacanţă, e momentul să reîncepem să vedem anunţuri de la grupurile de cercetare în care sunt implicat.

Azi: Mircea explică cum stă treaba cu intimidarea votanţilor şi cumpărarea voturilor. Nu spun mai multe, citiţi Newsletterul!

(spoiller: se vede treaba că mai e mult până departe!)

Convorbire telefonică cu ... un hoț??

Sună telefonul, de pe un număr necunoscut, vizibil (adică nu este ascuns), iar o voce de bărbat mă angajează în următoarea convorbire: -  ...