Hai să nu ne mai furăm căciula ... academic vorbind

În campania electorală din 2000, ridicolul om politic Corneliu Vadim Tudor se bătea cu pumnul în piept că ar fi fost declarat "omul anului" de către un mare institut american. Era de fapt consecința unei invitații pe care o primise, așa cum primisem mulți și încă primim, de a plăti niște bani ca să ni se dea o diplomă cu care să ne dăm mari. Atât și nimic mai mult. „Vanity” este eticheta pusă unor astfel de întreprinderi în care plătești ca să îți arogi merite ce nu există. „Tichie de mărgăritar” era metafora folosită mai de demult.

Tot tichie de mărgăritar și-a pus în urmă cu câțiva ani un alt absolvent submediocru al sociologiei românești, care a spămuit întreaga comunitate lăudându-se că este singurul sociolog român tradus în limba americană. Evident, înșiruirea de cuvinte căreia îi zicea carte era publicată într-un exemplar, pe banii lui.

Primesc mereu mesaje care mă îndeamnă la astfel de prostii. Omul anului, a fi tradus în spaniolă, a publica la jurnale inexistente de mare prestigiu, a participa la conferințe simbolice, dar prezentate cu mult tam-tam. Sistemul penitenciar a făcut mare bine lumii academice românești, ducând cărțile în desuet. S-a văzut astfel cam cum se publică la edituri din România. E semnalul clar că volumele nu au ce căuta ca parte a sistemului de evaluare academică, fiind prea ușor de falsificat ca și criteriu cantitativ. Evaluarea lor „calitativă” este de asemenea nepotrivită depinzând prea mult de calitatea și sensibilitățile omenești ale celor care evaluează.

E cazul să renunțăm de altfel și la conferințe. Uite un exemplu, pe care îl redau ca atare, fiindcă îl consider public, atât timp cât emailul pe care îl reproduc parțial mai jos este adresat la grămadă către câteva zeci de persoane.

Nu cunosc pe onorabilul domn „assoc.prof.Firica J. PhD”. Și nici nu sunt flatat de a fi invitat drept „keynote speaker” la un simulacru de știință care trântește laolaltă toate ingredintele pe care nea Firica acesta le avea prin frigider, combinând „dental medicine & equipment” cu „Tourism&Leisure&Pleasure”. Erorile de exprimare în limba engleză nu îmi aparțin.
Contextul este simplu: unul dintre criteriile de evaluare a celor ce doresc să urce în ierarhia didactică și de cercetare este de a fi „keynote speaker” la o conferință „internațională”. Un alt criteriu ușor falsificabil, după rezultă de mai jos:

Mesajul de la pretinsul domn Jean Firica, cu formatările originale:

Dear Distinguished Colleague,

Dear friends,

  

I invite you to become member or keynote speakers of the Scientific Committee 

International multidisciplinary scientific congress.

International Congress of the Medical Sciences, Education, Behavioral Sciences and Physical  Rehabilitation from the perspective of quality of life - with exposition.  Romania, 27-29 may 2016, Craiova. 

 I invite you to become members of the Scientific Committee and moderators (please propose other colleagues)

* areas, sections can be extended (to request and participate)

SCIENTIFIC PROGRAM and SECTIONS

1. SECTION MEDICAL SCIENCE	MODERATOR
1. General medicine & Public Health
2. Dental medicine & Equipment
3. Pharmaceuticals & Medical Devices
2. SECTION EDUCATION & EDUCATIONAL RESEARCH	MODERATOR
1. Education health, Art & Music therapy
2. Teaching & Exact Sciences
3. Specialized languages & comunication
4. Innovation and Education
5. Special education
6. Physical education and sport
3. SECTION PSYCHO-PEDAGOGY- PSYCHIATRY-SOCIOLOGY	MODERATOR
1. Psychology & Psychiatry
2. Cognitive, Psychological & Behavioral Sciences
3. Psychotherapy & Health psychology
4. Sociology, philosophy of education & healthcare
5. Experimental pedagogy
6. Medical sciences in kinetotheraphy
4. SECTION ANTHROPOLOGY, PERFORMING SPORTS, HISTORY	MODERATOR
1. Anthropology
2. Medical anthropology
3. Anthropology of media and sports
4. Performing sports
6. Rehabilitation & Adapted Sports
5. SECTION TOURISM-LEISURE-PLEASURE, MANAGEMENT	MODERATOR
1. Tourism&Leisure&Pleasure
2. Management&marketing in sport
3. Tourism management
4. Sport&tourism
5. Law, legislation medicine&sport
6. Health tourism

    *     areas, sections can be extended: Mathematics and Natural Sciences, Engineering  Sciences, Biological and Biomedical Sciences, Social Sciences, Humanities and Arts          (to request and participate)

    * * 

send the desired category (

members of SC, moderators, keynote speakers 

) 

for drawing up the final invitation

Best regards

assoc.prof.Firica J. PhD

 Univ Craiova, RO

 

Cine ne mai conduce în științele sociale

România se bate adesea în piept cu meritocrația. Hai să vedem cât de
meritocrat este mediul academic. Iau ca exemplu un organism de care v-am mai povestit: Comisia de Sociologie, Științe Politice și Administrative a CNATDCU. Comisia respectivă evaluează teze de doctorat și teze de abilitare între altele, amendează și supraveghează respectarea criteriilor de promovare. Este prin urmare un actor important, care stabilește de fapt standardele minimale de performanță a celor ce devin profesori, conferențiari, lectori, doctori șamd. dacă ei stabilesc standarde înalte, sunt șanse să avem un învățământ performant.

Cine contează în știință

Și la noi, ca mai peste tot în lume, important este cât de influent ești în știință. Adică cu cât ai contribuit la creșterea cunoașterii în domeniul tău. Iar acest lucru se vede prin câte citări ai și cât de mult ai publicat în jurnale de top.

În științele sociale se publică mai rar ca în alte științe. Românii au și handicapul c
a științele sociale să fi fost interzise în comunism și sub-finanțate după aceea. România are alte priorități: IT-ul, nanotehnologiile, cucerirea spațiului și medicina sunt între ele. Trăind într-o țară în care societatea se schimbă sau ar dori să se schimbe, românii au decis să nu investească în științe sociale care să le spună cum ar putea să se schimbe.

Având puțini bani la dispoziție, sociologii, politologii, antropologii și alți români asemenea lor nu prea apucă să scrie bine și să fie publicați de jurnale de top.

Jurnalele acestea de top se plasează pe o listă alcătuită de Thompson-Reuters, o organizație privată, listă denumită generic „ISI". În ultimul deceniu, au pătruns și câteva reviste românești pe listă. Dintre ele, una a fost în centrul unui scandal serios: se chema Metalurgia International și publica articole contracost, de o calitate mizerabilă, din tot felul de domenii pretins științifice. Cei de la Thompson au declasat-o, revista a dispărut, dar încă produce efecte: sunt destui cei care au devenit profesori și sunt plătiți bine în urma unei activități pretins academice desfășurată în paginile acelei reviste.

Criterii de analiză

Este greu să publici în reviste din afara României, unde criteriile de selecție sunt destul de drastice. Acest lucru mă face să judec calitatea membrilor comisiei amintite după patru criterii:

1. Număr de citări în orice publicație, așa cum este el redat de Google Scholar.
   
   
2. Indicele H calculat pe baza indicatorului amintit: cu cât H e mai mare, cu atât ești mai influent (H=număr de publicații citate de cel puțin H ori: ordonezi publicațiile în ordinea descrescătoare a numărului de citări; apoi te uiți care e cel mai mare număr de ordine al publicației care are cel puțin atâtea citări cât e numărul de ordine; acela este scorul H)
   
   
3. Număr de articole ISI.
   
   
4. Indicele-H calculat pe baza articolelor ISI citate de alte articole ISI.

Teoretic, ultimul criteriu este cel mai dur.

Mod de calcul și prime rezultate

Am procedat astfel: m-am uitat la membrii comisiei. Sunt 17. Câte 4 de la Cluj (UBB) și Universitatea București (UB), trei de la SNSPA, doi de la Iași (UAIC) și câte unul de la Oradea (UO), Tg.Jiu (UCBTgJ), ASE, Craiova (UCrv) și Academia Română (AR). Am căutat pentru fiecare o „pereche”, adică pe unul din aceeași universitate, de preferință din același departament/facultate sau măcar de la o universitate similară (doar în cazul UCBTgJ). Nu am împerecheat doi dintre membrii comisiei care, în opinia mea, nu au ce căuta acolo: unul este jurist, altul este economist, ramuri de știință care sunt plasate la alte comisii și în care se publică mai puțin, respectiv mult mai mult decât în științele sociale, deci nu sunt comparabili cu ceilalți.

Pentru cei 15 rămași am ales 15 perechi. În total 30 de inși, pentru care am calculat indicatorii amintiți mai sus. Perechile sunt oamenii pe care îi știu a fi în universitățile respective, și știu că ar fi întrre cei mai buni de acolo. Nu dau nume, pentru că nu numele sunt importante.

M-am uitat pe site-ul CNACTDU dacă cei din comisie au CV-uri acolo. 6 au, 11 nu au.Dintre cei 17 din comisie, 5, marcați cu albastru în tabelul de mai jos, au pagină de Google Scholar (extins mai nou ca Google Academic), care permite calculul imediat al numărului de citări și al indicelui H aferent (primii doi indicatori amintiți). Dintre cei din lista alternativă, doar cei de la UBB nu au pagină oficială de Google Scholar, ceea ce mă face să trag concluzia că este vorba și de o cultură organizațională proprie Clujului. Trebuie însă spus și că cei din lista alternativă sunt mult mai tineri  în comparație cu cei din comisia CNACTDU (cu o singură excepție, cel cu cele mai multe citări din tot tabelul care e mai tânăr decât perechea sa, deși ambii sunt pensionari).

Pentru cei ce nu aveau cont de GoogleScholar, am folosit Publish or Perish pentru a le calcula numărul de publicații. Pentru cei cu cont, am verificat să nu raporteze din eroare citări ce nu le aparțin. A fost cazul doar pentru jurist.

Pentru toți cei 30 la care m-am uitat în amănunt, am folosit Web of Science să le calculez numărul de artciole ISI și factorul H aferent (indicatorii 3 și 4). Nu am inclus publicații în proceedings, fiindcă acestea nu sunt specifice științelor sociale, deși au început a fi populare în ultima vreme.

Rezultate

Hai să vedem ce a ieșit din această mică joacă.

În tabel, fiecare rând e un membru al comisiei (la stânga), respective perechea sa (la dreapta). Cum spuneam, pe cei doi din afara domeniului nu i-am împerecheat. Cifrele de pe prima și ultima coloană sunt identice, reprezentând numere de ordine. Dacă membrul comisiei are CV pe site-ul acesteia, am bifat cu un x. În rest regăsiți informația despre universitatea de unde vin cei analizați și indicatorii lor de performanță. (H-WoS= indicele H bazat pe ISI/Web of Science)

* pagina de pe Google Academic indică și alte citări, dar la publicații ce nu aparțin autorului (sunt citări la volume coordonate de alții, în care are și autorul contribuții; dar în acest caz citarea este la editor, nu la autor...)
** de la USM-Sv, universitate similară ca dimensiuni
*** Numele este foarte comun, e posibil să fi subestimat numărul de citări, dar nu indicele H
****ISI: nu am inclus proceedings
Cu roșu: cifrele unde „perechile” sunt mai performante decât titularii comisiei.
Cu albastru: cei ce au cont de Google Scholar. Subliniat și cu italice: cei care au exclusiv sau aproape exclusiv publicații ISI și citări ISI în revistele românești

Scurtă discuție

Nu trag concluzii, ci doar descriu ce am observat:

Dintre cei 17 membrii ai Comisiei ,

• 2 nu sunt din domeniu;
• 10 au CV-uri mai puțin atractive decât colegii lor de disciplină din aceeași organizație;
• 4 sunt mai buni decât alternativele existente la ei în universitate, dar CV-urile lor sunt inferioare multora dintre cei ce nu fac parte din comisie;
• Unul singur ar fi fost parte din comisie dacă am fi folosit drept criteriu impactul său în știință;
• Niciunul nu vine de la o universitate privată.

Avem însă o comisie din care fac parte:

• un autor cu factor de impact 0 (!!!!!);
• 2 care nu sunt pregătiți în domeniul pe care îl gestionează;
• 5 foști miniștri;
• 10 ale căror publicații ISI sunt în aceleași 4 reviste românești, iar citările ISI vin exclusiv din aceste reviste.
• cu două excepții, majoritatea nu au deloc sau au cel mult o publicație ISI în afara României.

Implicații

Sunt curios dacă va fi cineva să comenteze aceste observații, cum o va face și dacă lucrurile stau la fel în alte domenii.

Dialogul frânt al cățelului Samurache

Am povestit acum două săptămâni despre obiceiul nătâng al oficialilor români de a mima dialogul. Vin, spun câteva cuvinte, apoi pleacă, fără a mai asista la ce spun ceilalți, nerăspunzând la întrebări, neoferind clarificări. Cu alte cuvinte nu apucă să lămurească ce au spus, deci ceilalți nu pot învăța mai nimic de la ei. Pe de altă parte, nu află ce gândesc ceilalți, deci nici oficialii nu pot învăța la rându-le nimic. Ca bonus, este atitudinea de vădită desconsiderare pe care o arată celorlalți, pe care îi tratează pur și simplu ca pe unii dintr-o castă inferioară. 

Ieri am asistat la o altă dezbatere publică. Tema: open government partnership, egidă sub care are loc "Săptămâna Guvernării Deschise". Am să insist asupra a două elemente cheie: open, adicătelea deschis, implicând transparență și dialog, și partnership, adicătelea o afacere între egali. E nevoie să ofer această traducere, fiindcă am convingerea fermă că oficialii români nu cunosc limba engleză, altfel nu ar fi plecat după ce au vorbit.

Ca să fie și mai absurd, între cei ce au plecat se afla un ministru însărcinat cu … consultarea publică și cu dialogul !!!!!

Hai să mai pun niște semne de exclamare !!!!!

Dacă eram prim ministru și aflam cum a plecat ministrul la partea de dialog, o dădeam fără remușcări afară din cabinet și îi spuneam un cuvânt în română, poate îl pricepea.

Dar nu sunt prim-ministru.

Prin urmare, am avut ocazia stranie să asist la interesantele justificări găsite de subalternii ministrului cu pricina. Le reproduc, îngroșate, urmate de motivele pentru care astfel de replici nu au nicio legătură cu politețea, pragmatismul, și respectul față de interlocutor. Schițez pe alocuri și implicațiile pe care le au afirmațiile subalternilor.

- Doamna ministru este o persoană importantă, avea altceva de făcut. Atunci ce căuta la întâlnire? Dacă avea alte lucruri mai importante decât dialogul cu cei cu care se presupune că ar trebui să dialogheze, atunci pentru ce este plătită? Dacă e așa de importantă, de ce se încurcă cu astfel de adunări? Chiar avem nevoie de oameni mai importanți decât alți oameni?

- Mai suntem trei aici din minister, avem o poziție instituțională. Dacă sunteți trei care vorbiți pe același glas, de ce ați venit aici toți patru (ministrul este a patra)? Cine plătește timpul celorlalți trei? De ce nu a fost aici unul singur, cu mandat de reprezentare? Și ce te faci dacă atunci când unul dintre voi povestește ministresei despre cele discutate la întâlnire și nu reușește să răspundă la întrebările pertinente pe care șî le pune domnia sa, minte luminată, pe care nu le-a gândit încă nimeni și la care nu a fost formulat prin urmare răspunsul. Cum o să îi spuneți că acel amănunt mic, dar esențial, ar fi devenit clar dacă domnia sa nu pleca de la întâlnire? Cât despre glasul unic al unui minister înființat acum patru luni ...

- Doamna ministru nu cunoaște toate detaliile, noi le știm. Dacă nu le cunoaște, ce a căutat aici? Dacă nu le cunoaște, poate nu ar fi rău să audă de ele, prin urmare de ce nu a stat aici? Dă nu le cunoaște și nu vrea să afle despre ele, de ce a simțit nevoia să vorbească? Toate variantele conduc la concluzia că ministrul este precum o tovarășă ca pe vremea PCR: fie incompetentă, fie vanitoasă/plină de sine, fie lipsită de politețe. Dacă asta gândesc subalternii despre domnia ei, atunci este grav, fie pentru ea, fie pentru subalterni, fie pentru ministerul proaspăt înființat ca atare.

Ca să nu fiu greșit înțeles: prezența ministrului la întâlnire nu conta. Putea la fel de bine lipsi iar dialogul să fie suficient pentru toți. Dar dacă tot a venit, plecarea prematură a constituit o manifestare lipsită de orice eleganță a atitudinii sale de superioritate față de cei ce au rămas la dezbatere. 

Și mai clar: dacă tot ai venit, de ce pleci???? Doar ca să te dai mare că ai venit? Sau doar ca să arăți cât de mult îi desconsideri pe cei care rămân?

Nu întâmplător, plecarea miniștrilor este însoțită în astfel de ocazii de reducerea la jumătate a celor ce rămân în sală. În plus, cum ar putea să dea restul aparatului funcționăresc vreo importanță proiectului desconsiderat de miniștrii, dacă ai lor iluștri șefi manifestă astfel atitudini de minimizare a importanței acțiunii respective?

Dincolo de cele de mai sus rămâne una dintre întrebările pe care mi le-a pus un subaltern, de fapt prima ce mi-a fost adresată: de unde vin eu? Am răspuns, prin urmare am fost descusut pe mai departe. De parcă conta cine sunt. Vorbeam în limba română, eram evident cetățean (de fapt nici asta nu prea conta), și discutam cu un minister care discută cu publicul, indiferent că poarte redingotă sau doar un slip. Iar ministrul este plătită și din impozitele mele și a celor pe care i-a sfidat explicit, plecând din sală după ce au vorbit somitățile. Poate primul ministru îi va redefini ministerul, drept „Oficina-de-vorbit-cu-cei-importanți”, evitând astfel atingerea imaginii dulăului Samson, și iluziile egalitare ale cățelușilor de rând. Asta așa, ca să observăm că anul este 2016, nu 1750*.

*în 1750 contau mai mult aspectele de ceremonial, deciziile fiind oricum autocratice. În 2016, România pretinde a fi o democrație participativă, iar evenimentul de care tocmai am vorbit era unul destinat dialogului, lucrului în comun, parteneriatului dintre societatea civilă și guvernul ce se pretinde legitimat prin a fi reflexia acesteia din urmă.

** Notă pentru doamna ministru, dat fiind că apărarea oferită de subalternii săi sugerează că e nevoie de această informație: Grigore Alexandrescu este un poet și fabulist român, care a publicat o fabulă numită Câinele și cățelul pe la 1840. Personajele principale sunt dulăul Samson, cățelul Samurache și "un bou oarecare".

Este România altfel? // Promo

Dacă vă așteptați la altceva decât la o carte, îmi pare bine că v-am adus la acest link :)

Versiunea electronică a cărții noastre despre știința socială la modul general și despre România la modul particular se află acum online:

Bogdan Voicu, Horaţiu Rusu şi Adela Elena Popa, eds. 2015. Este România altfel? Societatea şi sociologia... încotro?, Editura ULBS & Editura Tritonic.

Volumul este scris ușor, într-un limbaj accesibil aproape oricui, dar atacă teme importante pentru știință și societate. Autorii sunt membri ai colectivului de sociologie de la Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu.

Versiunea tipărită va fi disponibilă în câteva săptămâni, fiind publicată de către Editura Tritonic.

Capitolele:

• Introducere: ce este sociologia și ce fac sociologii? (BOGDAN VOICU)
• Sociologie, societate și schimbare socială (HORAȚIU M. RUSU)
• Schimbarea capitalurilor (BOGDAN VOICU)
• Sociologia și noile provocări din domeniul sănătății (ADELA ELENA POPA)
• Migrația și revenirea românilor în țară. Implicații (IONELA VLASE)
• Copilul și copilăria din perspectiva schimbărilor sociale (ANCA BEJENARU)
• Familia: o provocare pentru sociologi, dar și pentru omul obișnuit (FELICIA MORÂNDĂU)
• Despre prieteni, familie și gestiunea timpului (BOGDAN VOICU)
• Organizația: o scurtă călătorie dincolo de aparențe (RADU-IOAN POPA)
• Studiul sociologic al antreprenoriatului (ALIN CROITORU)
• Despre beneficiarii asistenței sociale (SORINA CORMAN)
• La ce servește sociologia? Publicare, aplicativitate, masificare, rolul științei, schimbarea metodei, viitor (BOGDAN VOICU)