E o chestiune care mie mi s-a părut mereu evidentă: trecerea la un sistem educaţional 3+2+3 (3 ani de Bachelor + 2 de Master + 3 PhD), în locul a 4+1+Doctorat, cu variantele de rigoare în funcţie de disciplina de studiu, reprezintă consecinţa firească a prelungirii duratei de şcolarizare. Se pare însă că pentru mulţi lucrurile au părut a fi pe dos.
Argumentul acestora din urmă este că acum facultatea durează mai puţin, recte 3 ani în loc de 4, prin urmare durata de şcolarizare a scăzut.
Hai să vedem dacă e aşa. Să luăm o generaţie ipotetică de 100.000 de tineri de aceeaşi vârstă. Înainte de 3+2+3, să zicem că erau cam 20% care făceau facultate. Asta înseamnă 20.000 care petreceau 4 ani la universitate. Un sfert dintre ei făceau şi master. În total 80.000+5.000=85.000 ani*studenţi de facultate pe o generaţie.
După trecerea la 3+2+3, dacă nu s-ar schimba nimic, ar rezulta 3*20.000+2*5.000=70.000 ani*studenţi pe facultate, adică, într-adevăr mai puţin ca mai înainte.
Numai că:
1. Mai puţini ani de facultate înseamnă că a studia la universitate devine mai accesibil pentru mai mulţi.
2. Mai mulţi absolvenţi de facultate scurtă => căutare mai mare pentru cei care termină şi un master => mai mulţi care vor urma şi masterul.
3. Mai mulţi dintr-o generaţie care urmează facultate => uşor, uşor norma devine să urmezi cel puţin 3 ani de ani facultate (la fel s-a întâmplat şi cu liceul: în urmă cu 80 de ani doar o minoritate încheia liceul; cu 200 de ani în urmă aceeaşi era situaţia în cazul gimnaziului). => şi mai mulţi vor urma o facultate.
Fără ă mai dezvolt argumentul, să spunem că de fapt cei 70.000 de ani*studenţi se dovedesc rapid a bate către 100.000.
Ceea ce au priceput greu mulţi actori din învăţământul superior românesc a fost că de fapt trecerea la 3+2+3 nu e altceva decât reflexul prelungirii educaţiei. Câteva procese exterioare sistemului educaţional sprijină acest lucru:
1. astăzi sunt mult mai multe lucruri de ştiut pentru ca oamenii să se integreze cu adevărat în societate => e nevoie de mai mulţi ani şcoală;
2. Oamenii trăiesc din ce în ce mai mult timp => au vreme să stea studiind;
3. Productivitatea muncii creşte, iar femeile continuă să îşi crească prezenţa pe piaţa muncii => nu e nevoie de atât de multă forţă de muncă, deci oamenii pot amâna intrarea în câmpul muncii.
4. Capacitatea societăţilor de a hrăni oamenii creşte => există resurse care să satisfacă costurile prelungirii duratei educaţiei.
În fine, eu unul observ cum deja doctoratul tinde a se masifica şi mă întreb dacă şi când dubla specializare (i.e. două facultăţi + două mastere absolvite) va deveni o normă.
PS. "Procesul Bologna" este cu mult mai amplu decât simpla uniformizare a structurii învăţământului superior de-a lungul şi de-a latul Europei. 3+2+3 este însă caracteristica sa cea mai vizibilă...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
De la o vreme, a pătruns și în rețeaua mea de prieteni nebunia cu Bună (virgulă) Bogdan (virgulă) . Hai să explic, că poate nu sunteți la ...
-
Uite câteva hărţi despre care generaţia mea nu a prea învăţat la şcoală. Le-am fotografiat la Chateau de Vianden , despre care am scris cu... -
Cam greu să baţi dacă refuzi să joci şi în jumătatea adversarului. Cam asta am gândit: în 1990, după România - Irlanda 0-0, în optimi în 199...
8 comentarii:
la noi tot mai multi tineri tendeaza spre a combina studiul . dupa gymnasium cele 12 klasse (inainte au 13 la numar si s-au redus intre timp echilibrant) plus abitur ( baccalaureat) urmeaza de regula un asa numitul ausbildung (post-gymnasial) cu o durata 6 semestre sau alternativ hochschule ( echivalentul unei facultati ) de max. 8 semestre dupa care studiile se pot continua orientativ spre : fie masteratul de 2 ani sau un studiu universitar de 10-12 semestre.
este dificil in aproape fiecare caz insa fundamentul pe care poti sa iti construiesti un viitor este puternic pot sa spun asa ... de "beton" si nu in ultimul rand iti pune in perspectiva cu mult mai multe posibilitati.
p.s. am citit bine ? doctorandum dureaza un 1 an .citesc inca odata in mod sigur m-am inselat . stiam ca se intinde pe o perioada de 2/3 ani pana la dublu in sectorul de stiinta si cercetare .
si ai dreptate . faptul ca dispunem de o medicina buna si alimentatie variata longevitatea este significat ridicata astfel ca oamenii intra in ultima perioada a vietii tarziu (legal la noi la 67 respectiv 65 conditionat) de aici pesemne si dorinta si oferta bogata de studia mai multi ani.
Este adevarat ca durata scolaritatii a crescut. Dar asta se intamplase inainte de trecerea la sistemul Bologna.
Foarte putine dintre conditiile pe care le-ai invocat justifica trecerea de la sistemul 4+1 sau 2+oricat (ma refer la cazul romanesc) la europeanul 3+2+3. Durata mai lunga a vietii, nevoia de a cunoaste mai mult etc. ar sustine un sistem de 4+2+3 sau poate si mai lung. Mi se pare evident.
De aceea, cei care spun ca avem de-a face cu scurtarea scolaritatii au, totusi, dreptate. Inainte de Bologna, imaginea despre invatamantul superior european era ca era ineficient, atat social cat si individual. Sistemul era cronofag - gandeste-te cat durau studiile superioare, in medie, in Germania sau doctoratele in Romania - si euro-fag. Raportul dintre investitii si eficienta, a devenit de la un moment dat insuportabil chiar si pentru clientii sistemului, datorita inflatiei diplomelor. Curat ineficient pentru o lume care crede ca secretul eficientei sta in viteza cu care se proceseaza resursele! Iar scurtarea studiilor superioare a fost un raspuns la aceasta aparenta risipa.
Ca multe alte politici europene, este o dovada de superficialitate imbracata in costum de expert.
eu cred ca scurtarea studiilor superioare inseamna automat renuntarea la calitatea invatamantului. piata mondiala este pusa greu la incercare respectiv concurenta . presupun ca un inginer , arhitect, economist , informatician - de un format international - nu il "construiesti" in trei ani de studiu. in niciun caz .tehnologia devine tot mai complexa si se vrea la scoarta asimilata daca pot sa ma exprim asa; iar timpul este un factor extrem de important si decisiv.
pe de alta parte, nu poti sa supui un student unei "olimpiade de tortura" pret de 3 ani ( sa nu uitam ca multi dintre acestia partial isi finanteaza studiile prin job-urile clasice rezervate etudinatilor ) pentru a.si insusi un material "didactic" cu adevarat gigantic.
si apoi ... daca privim in lumea larga occidentala este lesne de inteles cine este solicitat in constructie/arhitectura , in medicina , in biotechnologie , informatica /I.T. etc. ... si desigur de ce ?!
mi se pare firesc si fair ca atunci cand DIHK-ul asteapta ca un electrician sa aiba 3 ani de "shcolit" pana sa ai aprobe un prüfung (examen /test) pentru ca acesta sa intre in posesia unui certificat care reprezinta o dovada de calitate a lucrului pe care il va presta si in acelasi timp inginerul spre exemplu sa obtina o diploma de studiu avand tot atitia ani de "scolit" . aici si diferenta de profesie banuiesc.
in final, nu doresc sa discriminez pe nimeni , dar renume`-ul pe care il are un muncitor sa zicem de mercedes nu il are omologul de la dacia , renault sau ma rog. calitatea se vrea invatata.
un sfarsit de saptamana odihnitor doresc :).
@Emma: masterul dura inainte 1 an (cred ca il cheama magister, in germana).
@Adi: pe ansamblu este cresterea duratei prin faptul ca Bachelor fiind mai scurt tarage mai multi absolventi de liceu in sistem. E adevarat ca e greu de spus daca nu cumva e simpla consecinta a cresterii continue a accesului la sistemul de invatamant superior. Exista insa ceva suport teoretic pentru a sustine ipoteza cu pricina, insa nu aici e spatiul pentru detalieri...
@ambii:
Poate ca multe discipline romanesti nu erau suficient de "coapte" pentru 3+2. De altfel, tot vorbind cu universitari din stinte si universitati diferite, e clar ca majoritaea nu pricep sensul masterului. Faptul ca multe catedre doar repeta la nivel de master cursurile de la nivel de licenta, cu un nume schimbat, insa cu acelasi continut, spune multe despre oferta de cursuri disponibila.
Pentru multi va foi tragic cand vor constata ca de fapt prestigiul asociat profesiei s-a mutat de mult de la nivelul e licenta la cel de aster (sau mai degraba la scoala doctorala, cea care in multe discipline, la noi este doar mimata).
Cred insa ca optiunea 3+2+3 e una buna, nu doar in sensul formal al scopului de a construi un European Higher Education Area, unde creditele sunt perfect transferabile, mobilitatea e neingradita etc.
3+2+3 creste valoarea masterului si atrage mai multi studenti icatre acesta. Am vazut deja cum studentii devin selectivi in alegerea masterului si apare o anumita flexibilitate ce permite migrarea catre o alta facultate. Imi amintesc cum eu am descoperit prin anul 2 ca facultatea ce o urmam, desi ar fi putut fi interesanta, prin modul in care o gandea corpul profesoral de atnci, era monotona si nu ma atragea defel. Diverse constrangeri m-au fortat sa o inchei (inca 3 ani!) si sa fac sociologia in paralel. Pe sistemul actual puteam pur si simplumigra catre sociologie sau alta disciplina la nivelul de master...
In fine, asistam deja la mutarea discutiei catre ce studii se intampla dupa doctorat, fie ca e vorba de post-doc (interesant cum a disparut aici limitarea la varsta de 35 ani...), fie de advanced studies, fie de altceva...
B,
mie intreaga discutie mi se pare putin inutila. Sincer nu conteaza daca e 3+2+3 sau 4+1+3 sau orice alt format atata vreme cat nu se discuta si despre continut (ceea ce nu a aparut decat in comentarii).
In sistemul american (pe care il stiu mai bine, dar banuiesc ca si in cel din vestul Europei e la fel), dupa cum stii foarte bine:
1. cursurile au continut.
2. prezenta studentilor la cursuri este obligatorie.
3. examinarile sunt serioase.
Din cate am vazut eu in Romania (desi, admit, exista si exceptii) nici una din aceste trei conditii nu este respectata. Faimosul "noi ne prefacem ca muncim, ei se prefac ca ne platesc" pare a se fi transformat in "noi ne prefacem ca invatam, ei se prefac ca ne invata".
Claudiu,
Ai perfectă dreptate in ce priveşte conţinuturile. Cel puţin aşa cred eu (două treimi din universitarii români şi jumătate dintre studenţii din primul ciclu sunt de altă părere - după cum ai raportat chiar tu).
Discuţia nu e însă inutilă: simpla expunere la educaţie universitară, fie ea şi de slabă calitate, aduce un plus studentului faţă de cel ce a urmat doar liceul.
Pe urmă, dacă te gândeşti la cum poţi creşte calitatea în învăţământul românesc, deopotrivă superior sau preuniversitar, e posibil ca să o faci prin presiunea "cantităţii". Mulţi absolvenţi => concurenţă pe piaţa muncii (ceea ce în prezent lipseşte cu desăvârşire) => arie de selecţie mai largă => potenţiale creşteri incrementale ale calităţii...
bogdane, multumesc pentru explicatie . stiu care este procedura rigurosum de a gradua in magistrat . si da ! "magister" i se spune pe iujuali cam in toata lumea :).
poate m-am exprimat gresit - caci desigur te-am inteles gresit si tu pe mine :sad: ma refeream la doctoratus - doctorandus - titula de doctor in...diferite discipline care de regula dureaza 2 - 3 ani pana la 6 ani in medicina si alte "sertare ale stiintei" . asta a fost dilema dilematica! :)
p.s. titlul de doctor este cel putin in tarile de vest o exeptie nu o regula . putin sunt aceia care aspira la titlul de doctor din motive diverse. de aceea un studiu universitar trebuie sa dureze si el acolo decente 10 semestre . plus ce mai ai im-peto ...zau asa , ca nu-i musai sa te torturezi cu doctoratu` daca faci o ecola de calitate superioara :).
pe mine m-ar stresa sa avem o gloata de doctori /doctoranzi . m-ar nauci :))
Discutia este utila dar, parerea mea, cu accent mai mult pe continut. Eu am o urmatoarele observatii din interiorul sistemului:
- facultatea s-a scurtat la 3 ani,
- initial se parea ca studentii vor ingurgita in 3 ani ceea ce generatiile anterioare invatau in 4 (nu discut inca de adecvarea programei la realitatea pietei muncii),
- de fapt, cel putin in anumite facultati, se intampla urmatorul lucru: programa a fost modificata astfel incat studentii fac mai putine cursuri care sunt mai teoretice (gen istorii sau altele de tip). Principiul din spatele acestei modificari banuiesc ca a fost ca specializarea tehnica vine la master. Totusi, masterul, in prezent, nu ofera exact aceasta componenta practica ramanand la un nivel extrem de abstract si inutil; diferenta o fac cativa profesori care vin si ii pun pe cursanti sa gandeasca si sa invete lucruri utile unei cariere.
Dupa multe cuvinte concluzionez: momentan, cred ca schimbarea impusa de Bologna este prost implementata, iar cei care au absolvit si absolva in urmatorii ani sunt fie la fel de "pregatiti" ca marea masa a celor pe sistem de 4 ani cand programa nu avea mai nici o legatura cu cerintele de pe piata muncii, fie un pic dezavantajati pentru ca in loc de 4 ani slabi din punct de vedere pragmatic (intrare pe piata muncii) fac 5 ani.
Trimiteți un comentariu