Nu am multe de spus despre Firenze. Asta se datorează şi faptului că am văzut oraşul în mare viteză, împărţindu-mă între o conferinţă şi lucrul la un raport. În plus, ghidul de Toscana şi Umbria de la Lonely Planet, ca şi cel de Italia, de altfel, oferă numeroase informaţii de valoare, făcând inutile alte prezentări.
Mi-au plăcut tavanele de la Palazzo Vecchio, tăbliile meselor de la Palazzo Pitti (unele de-a dreptul uimitoare!). Merită un drum şi la Palazzo Davanzati (nu e prin ghiduri, dar e simpatic şi în centru; intrarea e liberă, dar se închide pe la 13:30). Domul placat cu marmură albă şi verde, Ponte Vecchio, un pod locuit şi populat cu magazine, precum şi toate celelalte locuri recomandate prin ghiduri merită văzute. Oraşul în sine este de văzut. Să nu uităm că a înflorit ca oraş al bancherilor, ceea ce explică şi bogăţia-i medievală. În plus, e util şi un drum la Fiesole pentru a vedea rămăşiţele etrusce şi amfiteatrul roman.
La Firenze se mănâncă destul de scump, iar un hotel/pensiune acceptabil de două stele costă pe la 80 de Euro pe noapte. Spre deosebire de Roma, găseşti destul de uşor o pizza acceptabilă. Un calzone bun poate fi mâncat la Le Botteglie di Donatello (în stânga Domului, colţ cu Via dei Servi, cea care duce către Ospedale degli Innocenti), cu 10 Euro (+2 Euro servicio + 2 Euro coperto + bacşiş). Vă recomand calzone clarineto (vegetarian) sau calzone diavolo, dar şi alte feluri de mâncare sunt gustoase acolo.
Evident, fiind în Italia, trebuie mâncată îngheţată zilnic, aşa că nu rataţi gelateriile locale, mai ales pe cea de pe via del Corso, la intersecţia cu strada ce duce uneşte Piazza della Signoria de Dom. Îngheţata de mentă şi cea de smochine mi s-au părut a fi în top.
O călătorie cu taxiul la aeroport vă va aduce în prim plan gropi în asfalt ce amintesc de România, iar numeroşii imigranţi români contribuie şi ei la alimentarea unui sentiment de familiaritate.
31 iulie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Convorbire telefonică cu ... un hoț??
Sună telefonul, de pe un număr necunoscut, vizibil (adică nu este ascuns), iar o voce de bărbat mă angajează în următoarea convorbire: - ...
-
De la o vreme, a pătruns și în rețeaua mea de prieteni nebunia cu Bună (virgulă) Bogdan (virgulă) . Hai să explic, că poate nu sunteți la ...
-
Uite câteva hărţi despre care generaţia mea nu a prea învăţat la şcoală. Le-am fotografiat la Chateau de Vianden , despre care am scris cu...
-
Cam greu să baţi dacă refuzi să joci şi în jumătatea adversarului. Cam asta am gândit: în 1990, după România - Irlanda 0-0, în optimi în 199...
7 comentarii:
ei, vezi , acum cateva luni te ofensa imaginea italiana subiectiva in aparenta - adica - "preparata si propagata" de mediile italiene despre (r)romani . sigur ca aveai si dreptate in felul tau :)
despre firenze ...uau ... sa nu ai ce spune decat putin este scuzabil in cazul tau ( scurt garnisit cu cateva argumente ) .
nu am timp acush insa dinastiile care dominat si influentat intreaga viata politica - economica - culturala - europeana intr-un lant de continuitate pret de minimum 3 min secole (sangeroase si paradoxal cu aprente remarcabile pana in contemporaneitate ) isi cere revansa :))
daaaaa...conditiile calatoriei tale te aduc totusi in situatia privilegiata de "turist-profan" in care se zice ti se "scuzi" :))
as putea vorbii de italia incalcand drepturile omului :))) si vaaai cat iubesc ce a fost ... si cat dispretuiesc ce a devenit - referindu-ma la istorie :)))
hai pa bogdane ;)
Emma,
Nu am zis că nu am ce spune, ci că timpul a fost scurt şi, în plus, există un ghid deja scris care spune cam ce aş fi putut spune. Atunci de ce să o mai fac? E modul în care progresează omenirea, fără a reinventa mereu roata ;)
Altfel, cu ceva timp în urmă am scris despre frecvenţa infracţiunilor rom-neşti în raport cu dimensiunea populaţiei de rom-ni din peninsulă, concluzionând că nu e vorba de o criminalitate diferită sau mult diferită de a italienilor (nuanţarea necesară ar fi că e vorba de aceeaşi infracţionalitate cel puţin cu cea a italienilor aflaţi pe acelaşi nivel de educaţie).
Ce am scris acum nu infirmă cu nimic ce am scris în trecut.
Bogdan
nu te-am "dojenit" deloc . a fost doar o remarca - insa de aceasta data fara rautate. in rest, mi-au placut fotografiile mult .
p.s. scuze pentru multimea de greseli din comentura . doream sa-l sterg si sa il (re)scriu - insa mi-a fost lene .
( oricum deja mi le cunosti si mersi ca nu recurgi la vreo observatie )
schönes wochenende :))
Eu credeam ca o sa ma intrebi de ce nu zic nimic de Galeria degli Uffizi...
da chiar asa . de ce ? sau de ce nu-i amintesti in treacat pe filippo lippi tipic pentru pictura quattrocento sau incoronarea mariei ( poezie si festivitate ) venus botticellis sau primavara ..sau ghirlandaios freske (sassetti capela )episoadele cu francesco..si iata ajungeam la de medici dinastie :))
dar photo-periplu te absolve (o fi bine?) de "infamul turist-profan" pana la urma :))
nu prea am rabdare si obiceiul de a deschide link-uri acolo unde imi sunt cunoscute amanuntele .
de aia am amintit de bassenge galerie din "berlinul tau" din iarna :))
Mi-e dor de Florenta... Am vazut-o si eu in treacat, acum cativa ani, si m-a impresionat pe masura asteptarilor. Cautam sa vaz, sa simt soarele Toscanei, cel mai frumos din lume, si am urcat in varful Domului (o calatorie in sine, pe niste scari inguste care potenteaza senzatia de claustrofobie). Iar de sus se vede totul: Palazzo Uffizi, Ponte Vechio si Arno, Campo di Marte (am ochi pentru stadioane. le gasesc imediat!), Piazza della Signoria. E splendid totul in soarele Toscanei...
Apoi am coborat si am dat o fuga la Basilica Santa Croce, la mormintele alora mari si pe Ponte Vechio. A fost scurt, mult prea scurt...
Trimiteți un comentariu