De 4-5 decenii există o practică internaţională de a supune atenţiei publice anumite evoluţii ale societăţii prin rapoarte sociale. Acestea sunt promovate de regulă de agenţii internaţionale (UNDP, Banca Mondială, BERD, OECD, WHO etc.), de guverne sau, mai nou, de ONG-uri (vezi de exemplu Freedom House sau Transparency International). Aceste rapoarte nu propun legi, ci subiecte de discuţie, însoţite uneori de posibile soluţii de a îmbunătăţi organizarea societăţii la care se referă.
Săptămâna trecută presa românească a discutat masiv un astfel de raport, cel lansat de o Comisie Prezidențială de Analiză a Riscurilor Sociale şi Demografice (CPARSD).
Nu o să discut aici despre conţinutul raportului: fiind co-autor al unei părticele din raport, nu ar avea rost să o fac. În plus, sunt numeroase glasuri care vorbesc despre ceea ce scrie în raport (Cristi, Cosima, Dan Şelaru sunt doar câţiva dintre cei ce o fac), ci o să îmi permit doar câteva meta-consideraţii privind construcţia şi difuzarea sa.
(1) În primul rând, în comparaţie cu alte rapoarte similare la care am participat în ultimii 12 ani, la acesta am avut o libertate mai mare, ingerinţa politicului nefiind una pe care să o pot observa, ca în trecut. Singura diferenţă este dată de momentul lansării: raportul este gata în principiu de mai mult timp, putând fi lansat practic de pe la începutul verii. De altfel părţi ale sale au fost preluate în legile pe care guvernul şi-a asumat răspunderea.
(2) În al doilea rând, aşa cum am spus-o mai mulţi dintre autori prin media, raportul propune în primul rând teme de meditaţie, având ca ţintă stimularea dezbaterii publice. Şi se pare că a reuşit asta din plin, după cum o dovedesc telefoanele venite dinspre media, solicitând explicaţii pe alte teme decât pe cel;e ce au funcţionat ca „triggers” (sexul şi drogurile).
(3) Sexul şi drogurile au ocupat un spaţiu minor în discuţiile ce au precedat raportul, dar şi-au făcut din plin treaba de a genera publicitate :) (a nu se înţelege însă că se aflau în raport doar pentru publicitate).
(4) Pentru societatea românească este o pierdere faptul că propunerea legată de organizarea unor referendumuri concomitent cu alegerile prezidenţiale a venit la câteva zile după difuzarea raportului CPARSD. Era exact momentul în care sexul şi drogurile trecuseră în planul doi şi se discutau celelalte aspecte ale raportului, care ridicau întrebări esenţiale privind organizarea structurală a societăţi româneşti. Din acest punct de vedere, Preşedinţia nu a dat dovadă de prea mare responsabilitate, ci doar de a fi o bună agenţie publicitară pentru candidatul său la alegerile ce urmează.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Good point, Bogdan!
Erau atat de multe subiecte de discutie si vectori de cercetare sociala ulterioara in raportul CPARSD inca puteam sta de vorba ani la rand. Iar noi ne-am oprit la droguri si prostitutie...
Da, Presedintia a actionat egoist, cautand mai degraba momente prielnice unor teme secundare ca fond dar cu impact, in loc sa inceapa un dialog serios despre propriul produs. Dar nici presa nu a incercat sa initieze acel dialog...
eu zic sa nu exageram ordinea "cronologica" si evident importanta fenomenelor sociale. curvele, drogurile ca si alcoalele .. sunt cumva existente pe linga educatie si sanatate . nu ca acestia din urma ar trece drept "piloni" de mare trezamportanta in societate . partea nasoala e ca se lega una de alta . indirect si indiscret . cum se zice la noi "a lucra la negru" nu inseamna neaparat sa palacalesti omul onest care n-are incrotro sa se eschiveze - chiar mai mult - cica se zice ca se face o gaura de ceva miliarde in bajetul statului prin non-participarea activa la "finantzatu" impozitului :))
in rumänien sunt multe de spus intotdeauna ! e ca la ualt disnei ! imi place eroooorm de motanu ala prostutz si o victima vesnica si de soricelu ala nastrusnic care se scoate intotdeauna din bucluc de te-apuca hlizitu :))
paaaa...
Parca am mai intalnit o data acest regret ca societatea civila nu discuta indeajuns :) adevarul este ca nu exista platforma pe care ar putea sa o faca. Asa luate punctual nu exista nici un candidat: Media? Tabloidele scrise sau vizuale nu sunt orientate deloc catre discutii ci catre imbuibarea senzoriala. Sa organizeze guvernul sau partidele politice asa ceva, greu fiindca nu-s interesate deloc. ONG-urile se pare ca n-au nici fonduri nici idei cum sa transforme un banal forum de internauti intr-o platforma de discutii serioase. Solutia ar fi de fapt ceva sa includa toate acestea, si nu o vad nicicum.
Nu cred că ar avea rost să avem o discuţie publică globală. Dimpotrivă, productive sunt dezbateri organizate sa ad-hoc care implică un număr relativ mic de participanţi, însă nu mereu aceeaşi, care schimbă opinii despre subiect. Din acest punct de vedere, media poate propune discuţii interesante, nu fake-uri, făcându-le să fie interesante şi să atragă audienţă, poate roti experţii, poate observa că a trecut vremea când fiecare se pricepea la orice.
Administraţia publică, ONG-urile, agenţii de consultanţă organizează azi diverse astfel de discuţii. Din păcate, în cele mai multe cazuri, organizarea preia doar forma dezbaterilor, nu şi fondul, discuţia fiind în fapt mimată, sau dependentă de prezenţa şi opinia de necontrazis a funcţionarilor din administraţia publică, fie ei miniştri sau directoraşi printr-o primărie.
Problema noastră, ca societate, cred că se află de fapt mai ales aici: să învăţăm să comunicăm, să învăţăm să învăţăm de la alţii, să învăţăm că întrebările (critice) ale celorlalţi sunt cele care ne ajută să creştem, să ne îmbunătăţim activitatea, produsele.
Asta ne-ar ajuta să devenim fiecare mai responsabili şi să ne fie măcar ruşine atunci când facem legi stupide, luăm mită sau facem declaraţii despre subiecte pe care nu le stăpânim deloc.
Trimiteți un comentariu