5 ianuarie 2010

Education gap?

The Independent din 29 decembrie 2009 deschide ediţia cu o discuţie despre recenta decizie a Ministerului Educaţiei de la Londra de a cere grădiniţelor să pună la mai multă treabă băieţii.

Este o chestiune destul de cunoscută că, în ziua de azi, în întreaga Europă (da, şi în România), fetele sunt (mult) mai performante şcolar decât băieţii. Acest lucru se vede în testele şcolare la sfârşitul clasei I, la clasa a IV, la a VIII-a şi tot aşa până la accesul net superior al sexului slab la studii universitare.

(la noi fetele au depăşit băieţii ca pondere în numărul de studenţi începând cu generaţiile născute la începutul anilor 1970, de atunci încoace distanţa dintre fete şi băieţi adâncindu-se mereu)

De fapt, distanţa dintre fete şi băieţi se măreşte, în defavoarea băieţilor, nu doar cu fiecare generaţie, ci şi în interiorul aceleiaşi generaţii, odată cu scurgerea timpului, odată cu trecerea pe un nivel de şcolarizare superior.

De aceea britanicii se arată atât de preocupaţi de problemă, şi caută să o rezolve la vârste mici. De aceea unul dintre principalele cotidiene din insulă se ocupă de subiect pe primele trei pagini (incluzând coperta).

Este că nu prea aţi auzit de aşa ceva pe la noi?

Este că nu vă imaginaţi un ziar românesc dedicând trei pagini unui astfel de subiect? Este că nu vă imaginaţi ca în primele trei pagini ale ziarului să nu fie vorba de crime, violuri, şantaje, scandaluri, imprecaţii, ştiri neverificabile, „pe surse”?

Vedeţi, de aia ai lor nu sunt ca ai noştri. Vorbesc evident de elevi şi de performanţa lor la testele internaţionale.

Şi prin minte mi se perindă, într-o ordine nealeatorie, turci, pistoale, saci, peteci, aşchii, trunchiuri…

8 comentarii:

literelibere spunea...

pai ce te mai mira, la noi nimic nu e important.

si chestia cu decalajul intre baieti si fete in cadrul educatiei de ce ar fi mai importanta ca decalajul intre barbati si femei cand vine vorba de salarii?

vezi, la noi in tara femeile si barbatii sunt tratati in mod egal. adica cu indiferenta :)

Anonim spunea...

acum .. mie nu imi place dinspre romani decat din foarte putine perspective ..
dar britanicii trebuie sa isi dezintoxice odraslele in primul rand de alcool - ca sa ii scoleze in mod eficient !

p.s. fetele si baietii lor sunt de toata coma in sens restrins .
( rusii primesc complexe de inferioritate cand vine vorba de depravare - si -, au pretentia ca o pot face cu mai multa "diversitate si potenta" daca tot au invadat micuta insulitza
si totusi ...

p.p.s. pe 22 decembrie am vazut un scurt film la teve despre romania 20 de ani inainte si dupa apocalipsa ..
un istoric roman la o virsta onorabila ( nu am retinut numele ) spunea ca :
noi romanii ... dupa revolutie am vrut sa fim imediat ca americanii . pe urma am vrut sa fim ca nemtii .. acum daca reusim sa fim ca ungurii - !
si eu zic ca indicatorul de valori trebuie sa fie si pe masura posibilitatilor !
nemtii spre ex se multumesc in sistemele (-urile ) sociale / ale educatie sa-i imite drept model pe scandinavi ! zic ca buni is si astia :) si nu numai ..
is si sanatosi si constiinciosi :)

emma.enescu spunea...

eu am avut niste jeansi de la GAP .. gheshftu ala de pe schildergasse vis-a-vis de hansen ( mai sus de C&A und H&M ) :))

vlllad spunea...

Stau si ma intreb daca non-interventionismul nu este o idee mai buna in conditiile actuale, din perspectiva selectiei naturale. Si nu mai poate fi vorba nici de corectitudine politica, intrucat nu mai putem gasi justificari morale de tip istoric pentru aceasta interventie (negrii/romii au fost sclavi, femeile au fost tinute cu forta departe de medii socializante precum scoala etc.). Refuzul educatiei in cazul unei categorii sociale inca dominante tine mai mult de alegerea personala in lipsa unor factori coercitivi.

Justificarile pot lua alte cai, precum cea psihanalitica (teama de neo-matriarhat, pierderea puterii etc.), sau cea sociologica, prin ideea de excluziune sociala. Giddens spunea prin 2005 ca barbatii neinstruiti au un dezavantaj in plus fata de femei in cazul somajului intrucat abiltatile de comunicare slabe ii impiedica sa fie angajati in postura de 'lucratori Big Mac' (chelneri, vanzatori etc.), singura optiune necalificata ramasa in conditiile outsourcing-ului si offshoring-ului. Cum femeile se pot descurca si singure, chiar si din postura de mame, nici suportul familiei nu mai este o optiune pentru barbatii necalificati (eventual si trecuti de prima tinerete). Se prefigureaza deci o noua sursa a saraciei ce trebuie prevenita. Politicile ar trebui deci sa se limiteze la educatia primara, eventual cea tehnica, sau sa mearga pana la cea superioara? Ce anume ar justifica aceasta ultima idee?

Daca legitimitatea interventiei este discutabila, eficienta acesteia poate fi de asemenea pusa la indoiala. Care sunt inhibatorii sociali care ii determina pe cei de sex masculin sa isi continue educatia? Exista alt raspuns decat constiinta propriului statut privilegiat? Se poate oare, ca in fabula cu iepurele si testoasa, ca acestia sa fi adormit la umbra unui copac? Si cum am putea sa ii trezim, urechindu-i si aratand cu degetul spre 'dusmanul de clasa' (femeile)? Nu cumva ar fi mai simplu (si mai ieftin) sa isi dea singuri seama?

Observam ca sunt putine femei in politica si vrem sa introducem un prag minim de reprezentativitate. Observam ca din ce in ce mai putin barbati urmeaza o educatie superioara si vrem sa le trezim 'constiinta de clasa' ca procentele sa fie egale. Oare daca am astepta sa zicem 50 de ani fara sa intervenim, nu cumva vom avea suficiente femei in politica (datorita gap-ului educational) si suficienti barbati educati (datorita trezirii din visul superioritatii)? Putem vorbi si aici despre o mana invizibila sau despre cicluri de dezvoltare? Ramane de vazut.

Bogdan spunea...

@Litere Libere:

...la noi in tara femeile si barbatii sunt tratati in mod egal. adica cu indiferenta

De către cine? Ţara este compusă la fel de mult din femei şi bărbaţi, iar normele sociale sunt făcute de noi, toţi. Prin urmare cu toţii ne tratăm unii pe ceilalţi cu lipsă de respect, nu există niciun inamic abscons care să facă ceva rău...



Cu salariile: egalitatea salarială, am mai spus-o de multe ori, e un indicator cât se poate de prost, atât timp cât nu îl controlezi măcar cu nivelul de educaţie, cu calificările: trebuie văzut dacă sunt diferenţe de venit pe acelaşi nivel de calificare, în acelaşi job, pe acelaşi nivel de responsabilitate, la aceeaşi muncă depusă. Problema este dacă şi de ce ai inegalităţi pe celelalte dimensiuni (educaţie; muncă depusă; calificare; acces la job în condiţii de calificare, educaţie şi referinţe egale).

Bogdan spunea...

Vlllad, aici cred că sunt două lucruri diferite:
- egalitatea de gen
- eficienţa sistemului educaţional.

Dacă e să intrăm în prima discuţie, ajungem la nesfârşitele argumente ale feministelor şi misoginilor, cu exagerări de ambele părţi ce blochează dialogul între ele. Partea frumoasă este că, în esenţă, astfel de radicali sunt minoritari.

În fine, eu cred că omenirea merge către egalitate, în unele părţi mai lent, în altele mai repede, după cum este şi dezvoltarea generală a societăţilor de pe Terra.

Nu cred însă că norme de reprezentare impuse la intrarea în Parlament sau egalitatea salarială despre care vorbeşte Oceania în primul comentariu rezolvă ceva. Dimpotrivă, ca orice constrângere are, cel puţini iniţial, efecte negative, ia în timp, neasumată, devine cert contrariul a ceea ce se intenţiona.

În ce priveşte performanţa diferenţiată din sistemul educaţional, cu o tendinţă mondială comună, aici apar întrebări de adecvare a sistemului la nevoile societăţii. Pe termen lung (40-50 de ani), riscul e să ai fie situaţia inversă celei de acum, fie tensiuni sociale date de faptul că bărbaţii îşi vor menţine rolul dominant, chiar dacă pierd superioritatea educaţională şi de calificare din trecut. În primul caz, situaţia ar fi opusă principiului egalităţi de gen, dar şi poziţiei misoginilor. În al doilea caz, tensiunile sociale ar fi extrem de puternice, neputând conduce la echilibru.

Ţinând cont şi de valorile dominante din unele societăţi (Anglia sau Malta, spre exemplu), care susţin în mai mică măsură prezenţa femeii pe piaţa muncii, indiferent de scenariu, non-intervenţionismul riscă să ducă la scăderi de eficienţă economică şi tensiuni sociale neaşteptate.

Mai mult, cred că simpla discuţie despre problemă este parte a schimbării către valori ale egalităţii de gen, ajutând la conştientizarea similitudinilor dintre bărbaţi şi femei.

vlllad spunea...

Intrebare: ce au Suedia si Iran in comun?

http://static.rnw.nl/migratie/www.radionetherlands.nl/thestatewerein/otherstates/tswi-081025-iranian-women-redirected

http://209.85.135.132/search?q=cache:JJzBmFJ9118J:www.thelocal.se/24330/20100112/+sweden+university+quota&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=ro

Si totusi... Iran - exemplu de urmat?

Bogdan spunea...

Vlllad,

Suedia este un exemplu ... aparte. Acolo ai toate șansele de a te simți discriminat ca bărbat. Am trecut 6 luni prin numeroase experiențe involuntare, în care, pe rând, eu și Mălina am interacționat cu aceeași persoană, iar eu am eșuat de fiecare dată, iar ea a avut succes în solicitarea respectivă. (nu am pățit așa ceva în alte țări, deci nu e legat de eventualele mele eșecuri permanente :)

În plus, aveau și cred că încă mai au o lege care spune că dacă la un concurs pentru un post plătit de la bugetul public se prezintă două persoane cu aceeași calificare, un bărbat și o femeie, femeia câștigă automat acel concurs.

Ideea este că a pleca de la 2 cazuri relatate în același articol de către presă nu prea e o cale bună de a obține generalizări utile ...

Convorbire telefonică cu ... un hoț??

Sună telefonul, de pe un număr necunoscut, vizibil (adică nu este ascuns), iar o voce de bărbat mă angajează în următoarea convorbire: -  ...