Pornind de la o postare a lui Alexandru Danu despre open source, am început să pun pe hârtie câteva lucruri despre legătura dintre progresul tehnologic şi software-ul negratuit.
Eu cred că:
(1) fiecare folosește ce i se potrivește
(2) costul software-ului în clipa de față este exagerat de mare
Pe de altă parte însă:
(a) producătorii de open source trebuie să trăiască din ceva. Nevoia de a avea surse de venit îi face să petreacă mai puțin timp producând software decât cei care o fac pe bani. Cu alte cuvinte majoritatea fie se apucă de altceva, fie se angajează la producători de software pe bani, fie se ocupă de programat doar în timpul liber. Prin urmare producătorii de open source în medie, au mai puțină experiență decât cei de programe negratuite.
(b) dezvoltarea tehnologică a hardware-ului depinde de capacitatea producătorilor de a investi în cercetare. Asta depinde de vânzarea produselor existente. Acestea nu s-ar vinde în ritm ridicat dacă nu ar exista mereu cerere pentru produse mai puternice, cerere creată de software care este capabil să utilizeze sisteme mai puternice.
(c) În general, editarea și procesarea de text, navigarea pe internet, şi chiar editarea de grafice, nu sunt activităţi care să consume multe resurse. Prin urmare a compara doar performanţele OpenOffice cu Microsoft Office sau ale GIMP cu Photoshop s-ar putea să nu reprezinte o probă relevantă. (BTW, OpenOffice mi se pare mult mai slab ca MicrosoftOffice, nereuşind din păcate să constituie o concurenţă reală). Altfel, din ce am văzut şi testat, programele pe bani sunt superioare ca viteză, interfaţă grafică şi uşurinţă în utilizare celor gratuite.
Argumentul meu este că în clipa de faţă, soluţiile software pe bani sunt superioare celor gratuite. În plus, ele sunt cele care trag după ele şi alte industrii, cum ar fi, în primul rând cea a producătorilor de hardware.
Evident însă, dacă aş ştii că un utilizator foloseşte calculatorul doar pentru a naviga pe Internet, a edita poze din când în când, a scrie ocazional un text, a vedea un film sau a asculta muzică, i-aş recomanda să nu arunce bani pe fereastră cumpărând software. Altfel, pentru orice utilizare profesională, cred că a cumpăra software constituie prima alternativă care trebuie luată în seamă, punând în balanţă costurile şi amortizarea acestora prin viteză superioară sau prin sarcinile suplimentare ce pot fi realizate.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
De la o vreme, a pătruns și în rețeaua mea de prieteni nebunia cu Bună (virgulă) Bogdan (virgulă) . Hai să explic, că poate nu sunteți la ...
-
Uite câteva hărţi despre care generaţia mea nu a prea învăţat la şcoală. Le-am fotografiat la Chateau de Vianden , despre care am scris cu... -
E simplu. Vă ofer două mostre din ce am auzit la TV, în timpul meciurilor de la Cupa Mondială (citatele sunt aproximative): Arbitrajul din U...
4 comentarii:
Da-mi voie sa adaug niste insider knowledge :)
(2) este o generalizare foarte generalizanta. Pentru utilizatorul casnic de exemplu (mie) nu mi se par niste costuri ridicate. Un lucru este f important: costurile softului foarte rar reflecta costul de productie, ci politica de vanzari a firmei.
(a) exista doua categorii de producatori: prima sunt cei amatori de la care calitatea intr-adevar este slaba (uneori insa suficienta). A doua categorie sunt firmele care ofera softul gratis, traind din contracte de suport si implementare. Acestea ofera cam aceeasi calitate ca si a softului comercial.
(c) ce spui se aplica intr-adevar, insa numai utilizatorului casnic :) Exista insa o lume a softului si inafara sufrageriei unde e laptopul lui Nicusor cu WoW si Facebook, o lume care cheltuie si incaseaza MULT mai multi bani decat softul pentru treburi casnice.
Multam de precizări. Iată reacţiile în ordine inversă:
(c) tocmai la asta mă refeream. Softul cu adevărat interesant e cel care merge dincolo de editat text/poze sau navigat pe Internet.
(a) pentru mine, cei din a doua categorienu sunt producători de soft gratis. Suportul şi implementarea sunt parte intrisecă a pachetului.
(2) într-adevăr ideea trebuie nuanţată. Pentru casnic poate fi gratuit (Linux, OpenOffice, un browser, soluţiile free de media player, GIMP etc.). Pentru soluţiile dedicate clientului am senzaţia că se pot obţine costuri rezonabile, dar nu mă prea pricep la aşa ceva (ai idee cum e de fapt?). În schimb, cred că este extrem de scump pentru soluţiile non-casnice nededicate clientului. Aici e vorba de costuri unitare care scad odată cu vânzările şi, mai ales, ar putea să ţină cont de specifcul pieţelor locale, indiferent dacă produs este sau nu localizat dpdv al limbii.
(c) softul e doar o unealta ce serveste unui scop iar valoarea lui este data de tine ca utilizator. Daca ai un editor gratis de imagini care scoate ochii rosii ai bunicii care nu se buseste tot a treia incercare, si tot ceea ce vrei tu de la el este sa scoata ochii rosii din poze, se cheama ca ai un soft de valoare mult mai mare decat Photoshopul.
(a) nu sunt parte intrinseca. Poti sa folosesti produsele lor enterprise-grade bine mersi atata ca n-ai alt suport decat ala de pe forumuri (si nu e de ignorat)
(2) E pretul unui Rolex rezonabil? Aduce valoarea pentru care platesti? La software este la fel, oricat poate fi rezonabil daca tu accepti :)
de obicei cei ce scriu software open source o fac din pasiune, ca hobby, având în rest o altă sursă stabilă de venit. bineînțeles, nu e cazul celor angajați la Red Hat, Novel, Mandriva, Ubuntu șamd
Trimiteți un comentariu