Saturday night-ul ... întrebărilor brutale

Mă uit la seria de documentare despre Istoria Rock’N’Roll-ului. Se perindă pe ecran numeroase celebrităţi, intervievate atunci şi acum. Părinţii negri ai RNR vorbesc cel mai prost: îşi caută cuvintele, nu nimeresc mereu formule corect gramaticale. Este oarecum firesc. Aşa cum o spune unul dintre ei: „Noi nici măcar nu avem liceul!”. Aproape niciunul dintre ei nu dovedeşte însă probleme de logică a frazei, de logică a gândirii.

E sâmbătă şi Irina mă opreşte din plăcuta-mi ocupaţie de a vedea excelenta serie de la Time Life, pentru a desfăşura activităţi împreună. Am început de ceva timp să încercăm să o socializăm (şi) în cultura locală, românească. Aşa că schimbăm şi background-ul muzical. Invazia britanică a anilor 1960 este înlocuită de Mamaia copiilor. Rămân cu gura căscată: una dintre prezentatoare este şi concurentă!!!! Păi să ne aşteptăm vreodată pe meleagurile acestea la rule of law???

Românii de pe ecran înlocuiesc, oarecum brutal pentru mintea mea, coerenţa lingvistică a celor de la Beatles, Rolling Stones, Herman’s Hermits, The Byrds, Beach Boys, The Kings… E drept că Mick Jagger a fost student la London School of Economics, dar diferenţa dintre capacitatea de a vorbi cu sens a lui Keith Richards sau a lui Peter Noone şi cea a Corinei Chiriac este pur şi simplu enormă. Stimata doamnă prezentatoare (absolventă de IATC şi colegă de generaţie cu englezii amintiţi) are nespusa calitate de a nu îşi găsi cuvintele (acesta a fost un eufemism), în condiţiile în care oricum nu are mare lucru de spus când introduce pe scenă nişte adolescenţi. (E adevărat că are scuza de a fi vorbit în direct…)

De partea cealaltă erau amărăştenii de Keith Richards (la un moment dat exmatriculat de la liceul tehnic, ulterior la The Rolling Stones – trupa, nu revista!) şi Peter Noone (frontman la Hermann’s Hermits şi ilustru absolvent de gimnaziu – sper să nu mă fi informat greşit asupra educaţiei sale).

Dacă un român cu universitate vorbeşte pe canalul public de televiziune, sâmbătă seara, mai prost decât TOŢI colegii de branşă şi de generaţie englezi şi americani, indiferent de educaţia sau culoarea pieii lor (relevantă pentru perioada istorică în care s-au format), îmi răsare în minte din nou întrebarea dacă are vreun rost să o încurajez pe Irina să se socializeze în cultura acestei ţări??? Sau să adresez din nou celebrul îndemn din hit-ul Pet Shop Boys al cărui titlu începe cu Go şi se termină cu West?