Am citit despre o iniţiativă interesantă şi de apreciat a Guvernului, care îşi propune să deruleze un sondaj mamut, de 15000 de respondenţi, pe care să îl repete peste câțiva ani. Presa a reţinut mai degrabă suma mare de bani (peste un milion de lei) şi intenţia de a plăti subiecţii cu 15 lei de căciulă. Plata este una legitimă, se practică peste tot în lume. Suma este legată de numărul mare de respondenţi, aşa cum voi discuta mai jos.
Iniţiativa este excelentă: poate furniza o bază de date care să furnizeze informaţie substanţială despre cum evoluează România. Astfel de informaţie a fost disponibilă bianual sau mai des între 1995 şi 2006, nota de plată fiind achitată absolut remarcabil de Fundaţia Soros. Din păcate proiectul cu pricina a murit.
Alte două proiecte similare sunt cercetări internaţionale ce implică şi România. Una însă (ESS) pare a nu mai avea finanţare. Cea de-a doua, în care sunt şi eu implicat, suferă de asemenea şi probabil nu va reuşi să colecteze date anul acesta, tot din lipsă de bani. Prin urmare, iniţiativa fostului ASG este cât se poate de binevenită, dacă este derulată cel puţin decent.
Dimensiunea extrem de mare a eşantionului este discutabilă, dar, dacă iniţiatorii îşi propun scopuri înalte şi sunt atât de mulţi bani la îndemână, nu văd nici o problemă.
Am însă dubii observând că în opinia iniţiatorilor 160 de întrebări constituie un chestionar lung. Da, ştiu că aceasta este o părere adesea exprimată de varii agenţii de colectare a datelor, dar să nu uităm că interesul lor (firesc) este să insiste asupra dificultăţilor de a colecta date şi că, principalele cercetări comparative internaţionale (WVS/EVS, ESS) includ un număr dublu dacă nu cumva triplu de itemi. Acelaşi lucru se petrece cu sondaje periodice similare derulate în varii ţari europene. Motivul este unul simplu: dacă culegi date doar pentru a spune că X% zic că e albă, iar Y% spun că e „Gigi e frumos”, e ca şi cum ai arunca cu banii pe fereastră. Ai nevoie să pui în relaţie variabilele pentru a ajunge la concluzi interesante şi utile societăţii. Tot ce îmi rămâne să sper este că de fapt o fi vorba de 160 de ticks (grupuri de 2-4 itemi).
În plus, mi-aş dori ca să nu fie un contract de colectare a datelor, ci trei: eşantionul să fie împărţit în 3 bucăţi, dar nu pe criterii geografice, astfel încât să fie trei firme care să colecteze răspunsuri de la câte 5000 de respondenţi. Acest lucru ar garanta o colectare mai grijulie, cu mai puţine erori de selecţie sau de completare.
În fine, sper ca designul chestionarului să înceapă cu mai multe luni înainte de colectarea efectivă şi să fie realizat de o echipă care să ştie să utilizeze datele culese. Astfel de oameni sunt din păcate rari în sociologia românească şi extrem de rari printre cei ce lucrează în agenţii de colectare a datelor.
La suma de bani despre care se vorbeşte şi la miza de cunoaştere implicată, sper ca lucrurile să fie bine făcute şi să avem de a face cu una din puţinele bucăţele de Românie pozitivă din aceste timpuri…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Convorbire telefonică cu ... un hoț??
Sună telefonul, de pe un număr necunoscut, vizibil (adică nu este ascuns), iar o voce de bărbat mă angajează în următoarea convorbire: - ...
-
De la o vreme, a pătruns și în rețeaua mea de prieteni nebunia cu Bună (virgulă) Bogdan (virgulă) . Hai să explic, că poate nu sunteți la ...
-
Uite câteva hărţi despre care generaţia mea nu a prea învăţat la şcoală. Le-am fotografiat la Chateau de Vianden , despre care am scris cu...
-
Cam greu să baţi dacă refuzi să joci şi în jumătatea adversarului. Cam asta am gândit: în 1990, după România - Irlanda 0-0, în optimi în 199...
Un comentariu:
Mda, si mie mi s-a parut interesanta initiativa (daca nu este doar o tentativa de a spala imaginea Guvernului), insa este absolut dezgustator modul in care mass media a tratat chestiunea. Doua chestii mi-au sarit in ochi:
1. Argumentul ca era suficient un esantion de 1200 de persoane, fluturat inclusiv de pretinsi sociologi pica atunci cand vrem sa analizam opiniile unor minoritati. De exemplu, cand vrem sa vedem motivele pentru care 10% din esantion au zis "nu" la o anumita initiativa sau care sunt motivele furnizate de subesantionul celor cu studii superioare din orasele mici (prea putini intr-un esantion de 1200). Ideea ca opinia acestor minoritati nu e importanta (desi o suma de minoritati poate da o majoritate) reiese din convingerea inca necizelata a romanilor ca democratia este dictatura majoritatii si ca minoritatile ar trebui sa "mai taca".
2. Stupizenia repetata papagaliceste de moderatorii de talk show-uri si opozitie (care uneori se confunda) cum ca stim deja care este parerea romanilor despre masurile Guvernului fara sa facem sondaje costisitoare (chit ca fondurile europene asigura cel putin o parte din finantare), de parca despre asta ar fi vorba. Iarasi o atitudine antidemocratica din partea celei de-a patra puteri in stat, care refuza pur si simplu ideea ca ar putea exista un rol al cetateanului in procesul de policy making.
Nu simpatizez cu Guvernul actual, insa e gretos cand o initiativa buna este sabotata din motive pur politicianiste. Probabil ca o sa fie botezat "Sondajul lui Boc" si ca romanii vor fi indemnati in mod direct sau indirect de catre media si opozitie sa refuze completarea chestionarului pentru ca e de fapt o manipulare etc. etc.
Poate totusi ma insel si dulaii media au dreptate. O sa fie mai clar cand aflam cine se va ocupa de colectarea datelor.
Trimiteți un comentariu