Universitatea are scop să ajute studenții să se integreze în viața obișnuită. Mai jos explic de ce a plagia, a nu respecta regulile constituie o abatere gravă de la acest scop.
Am povestit acum câteva săptămâni despre cum arată povestea plagiatului la studenți. Și am explicat care e poziția mea. Același tip de explicație l-am repetat la curs, ca să fie clar ceea ce era deja scris în descrierea temelor pe care le propusesem.
„Bună ziua.
Ce trebuie să fac pentru a trece la această materie?”
Povestea devine însă complexă când apare un al doilea plagiator. Domnia sa trimite primul proiect cu trei luni întârziere. Eu îl corectez în mai puțin de 24 de ore, în week-end, ținând cont de fapt că avea în ziua respectivă deadline la proiectul al treilea! Constat plagiatul, cu un gust critic discutabil: copiase o frază după cineva care susține că instituțiile culturale fac parte din sistemul de învățământ. De la această afirmație mi s-au declanșat alarmele...
Dar mai bine vă spun în ce constă proiectul: au de comparat între ele niște țări. Iau datele de pe net. Din surse pe care li le-am dat și au de comentat diferențele observate. Plagiatul e practic imposibil și inutil. Au de scris însă la început 1-2 paragrafe în care să justifice de ce iau indicatorul pe care îl aleg. Acolo excelează cei doi plagiatori: pac-țac au luat o chestie de pe net și au primit 0 puncte.
Proiectul al doilea constă în a reface prima parte în urma comentariilor primite și să mai adauge o bucățică. Ar fi trebuit predat imediat după Paște! Proiectul al treilea este refacerea textului în urma comentariilor, scurtarea sa, astfel încât să fie foarte sintetic, și adăugarea unei alte părți.
Se adaugă apoi o parte legată de participarea activă la cursuri, inclusiv pe forumul cursului și asta e nota.
Toate aceste condiții au fost clare de la bun început, exceptând faptul că proiectul al doilea ar fi arătat altfel dacă nu intervenea Covid19.
Domnul student de care am pomenit în debutul acestei postări, adică al doilea cu plagiatul, a ignorat instrucțiunile de scriere a proiectului, a trimis cu 3 luni întârziere (teoretic degeaba, dat fiind că există un mecanism de penalizare în caz de întârziere: „Ca la toate proiectele, așa cum am anunțat de la bun început, este vorba de -5% depunctare pentru fiecare 12 ore de întârziere.” E scris în slide-urile aferente primului curs. Slide-uri postate în site-ul cursului. Dar, așa cum am făcut-o și cu alții, redusesem penalizarea la doar un punct din cele 20 alocate proiectului.
O să mă criticați poate pentru că penalizam întârzierea. Dar când o faceți, gândiți-vă cum e atunci când electricianul întârzie? Sau când colegul dvs. vă trimite un raport cu patru zile mai târziu?
Și studenții aceștia vor fi parte din viața reală, pot fi furnizorul vostru, colegul vostru, cel care vă aduce coletul cu cadoul persoanei iubite. Cum ar fi să vină cu o zi după aniversarea primului sărut?
Sau cum ar fi să plătiți 1345 de lei pentru o soluție și să primiți copy-paste din primul rezultat al unei căutări pe Google?
Iar apoi să vi se ceară să plătiți pentru asta?
Universitatea are menirea de a reproduce condițiile din viața reală, Pașii mei au fost simpli: i-am condus către potențiale explicații ale incidenței diferențiate ale Covid19. Predau la urma urmei sociologie comparată.
Iar „plata” în acest caz era nota. Aveau toată libertatea de a se inspira de unde voiau. Era clar că unii vor lucra împreună. Exact ca în viața reală, puteau întreba un prieten. Puteau suna publicul. Și fix ca în viața reală, aveau de furnizat o soluție originală.
Domnul student de care am început a povesti, a copiat o chestie cel puțin discutabilă de pe net. Apoi a repetat-o în al doilea proiect. Evident, a avut scuza să mi le trimită la câteva ore diferență, sâmbăta. Am răsplătit plagiatul exact așa cum am făcut-o mereu și cum am anunțat repetat la curs: 0 puncte. Tot la curs am precizat că la restanță se iau în considerare aceleași proiecte ca în timpul anului.
Mai departe e simplu. A venit întrebarea aceea scrisă cu litere mari mai sus: „Bună ziua. Ce trebuie să fac pentru a trece la această materie”.
Păi, domnu’ student, în logica domniei voastre ați putea încerca să (1) îmi dați șpagă; (2) să puneți o pilă; (3) să citiți ce o fi prin prăpăditele alea de cursuri și să vedeți dacă o fi ceva util prin ele; (4) să încercați să mă intimidați. Acuma, vedeți și domnia voastră care o fi calea optimă. Fiecare o alege pe a lui. La urma urmei, peste câteva luni, dacă totul e bine, veți avea o diplomă, veți sfătui poate vreun lider politic cu privire la politicile sociale, sau veți face marketing pentru vreo companie mare, vă veți da cu părerea pe la TV sau pe YouTube, veți face recrutare de personal, sau cine știe ce altă meserie veți practica. E alegerea domniei voastre cum vă faceți treaba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu