Îmi amintesc de o prelegere din cursul de management, de prin ASE. Era vorba de ascensiunea supermarket-urilor, care au eliminat micile magazine de pe pieţele de desfacere cu amănuntul, bazându-se pe preţuri foarte mici. Volumul mare de vânzări le-a permis astfel de preţuri. Apoi, au dezvoltat producţie proprie, mai ales pentru bunuri ieftine, şi au împins restul producătorilor spre clasa de produse de mijloc sau de o calitate superioară.
Am observat mai demult că la noi totul e mai scump. Dacă mergi la Delhaize în Luxembourg, găseşti acelaşi produs cu 10-20% mai ieftin decât la MegaImage. Ca şi Theodor Stolojan, m-am întrebat şi eu de ce. Nefiind politician în campanie electorală, cred că am nimerit un pic mai bine răspunsul :)
1. Preţurile de producţie în România sunt mai mari decât în Vest: dacă mergeţi să cumpăraţi lapte de la Cora sau Carrefour, o să vedeţi că iarna Milli şi Meggle sunt mai ieftine decât aceleaşi cutii de un litru de la Fulga sau Dorna. Vara e invers, trădând o extrem de proastă organizare a producţiei la noi. Mai ştiu din unele studii de caz prin care am trecut alături de colegii mei, că producătorii români au uneori probleme să asigure standardele de calitate. Asta ii face să vândă puţin, cea ce creşte preţul unitar …
2. Argumentul de mai sus cred însă că joacă un rol minor. O mare problemă este dată de tipul de consum. Românii nu cred că sunt dispuşi la un consum alimentar prea variat. Ei preferă mult, dar mai prost. E suficient să vă uitaţi în acest sens, comparativ, la produsele din acelaşi supermarket, la Bucureşti, Bratislava şi Bruxelles. Diferenţa în ce priveşte varietatea este enormă! De la ceai şi cereale la caşcaval şi semipreparate, distanţa Est-Vest se simte din plin! De aici costuri mai mari pentru fix aceleaşi produse: când vinzi puţine cereale cu bucăţi de fructe roşii prin ele, de la un singur producător, e firesc să fie mai scumpe.
3. În plus, cred că buyer-ii lanţurilor de magazine şi analiştii din firmele de cercetare de piaţă au şi ei un cuvânt (negativ) de spus: Consumul lor este de asemenea românesc, şi sunt obişnuiţi mai ales cu, să zicem, caşcavalul gras şi fără un gust aparte, cereale de un singur fel, dar mai ieftine, cel mult un tip de Roquefort… Atunci, ceea ce caută ei să identifice pe post de pattern de consum, va ţine cont în bună măsură de preferinţele proprii, subdimensionând artificial cererea potenţială pentru produse de clasă mijlocie şi superioară.
Este posibil ca şi explicaţia domnului Stolojan (supermarket-urile umflă preţurile fiindcă au monopol) să aibă în ea un strop de adevăr, însă mă îndoiesc: faptul că percepţia despre cerere este că ea se referă mai ales la produse ieftine şi faptul că preţul acestora este, în România, mare, face ca să nu găsim mare lucru în rafturi şi o parte din noi să devenim fani a ceea ce apare la o calitate un pic mai bună, deşi altfel, având de unde alege, nu am opta pentru … 365.
365 este adus de Delhaize la MegaImage. MegaImage îşi şubrezise poziţia pe piaţă după ce s-au deschis Careffour şi, mai apoi, Cora. Cozile ce se făceau cândva la case au dispărut. De la o vreme am sesizat că în magazin au început să apară mai multe chestii mai speciale, în principal sub brandul propriu, aceste 365. O strategie pe care mi-o doresc şi pentru restul retailerilor, indiferent de domeniul de activitate, de la haine la computere… Asta o să vină o dată cu modernizarea tipului de consum al românilor şi aici e locul unde politicienii s-ar putea concentra dacă vor să depăşească bariera populismului …
4 comentarii:
Subscriu. Si certific cu bonurile de casa din RO sau cu cele din FR, de exemplu... ;-)
Putem sa mai adaugam?
4. In vest, exista retaileri ce au game complete de produse, ce acopera toate gusturile si soiurile posibile: de la detergent de vase pana la branzeturi fine. Si care sunt, de regula, in cantitati suficiente. Asta apropo de satisfactia clientului ce se trezeste rar in fata rafturilor goale (cum se prea intampla pe la noi)...
5. Promovarea sustinuta a propriilor branduri de catre comercianti (apropo, toate retelele de magazine au cel putin 1 marca proprie!), pozitionarea strategica in raft, vizibilitatea acestora si fidelizarea cumparatorilor: bonsuri, reduceri cumulate etc. Bine, in detrimentul "marilor premii" sau a loteriilor... ;-)
6. Presupune modernizarea tipului de consum si schimbarea de atitudine vizavi de persuasiunea marketingului? Diferenta de pret dintre batoanele de cereale (de exemplu!) fabricate pentru N...e si cele din brandul local/propriu, e uneori de chiar 50%. Acelasi produs, acelasi sortiment, acelasi gramaj, acelasi producator si aceeasi unitate de productie!
Mda. Si eu am descoperit recent ca este destul de convenabil sa faci cumparaturi de la MegaImage, ca nu mai e omorul de altadata si pierzi mai putzin timp decat la Cora sau alte supermarketuri. Mai ales ca este destul de aproape de noi, la Baba Novac.
Insa produsele 365 nu sunt chiar acolo, in zona medie spre superioara. Se fac ca sunt, insa eu tot generice le simt si parca nu ma trage inima sa le cumpar. Am luat odata niste biscuitzi si chestii de-astea de la ei, insa nu mi-au spus mare lucru. Tot Leibnitz raman biscuitzii of choice.
Iar despre branzeturi, vinuri, mezeluri si alte fructe de mare, tot la alea mai mari merita sa mergi. E o varietate mai mare. Si coada mai mare, e adevarat.
Nu am ajuns inca la Real. Aud ca ar fi inceput sa aduca si vinuri :)
Păi aia ziceam şi eu: în mod normal nu m-aş fi atins de 365. Aveam altceva de ales. Aici însă e penurie, nene. Dacă vrei, de exemplu "fromage frais maigre", în afară de un produs nemţesc pe care îl găseşti uneori prin Cora (cred că e de la Erdgass sau cam aşa ceva), nu ai ca alternativă decât 365 (şi încă la 365 ai parte de variaţie, că au şi sortimente cu fructe...)...
Ca să nu mai zic de cereale, unde e jale: în afară de Kellogs, pe care însă nu le găseşti mereu, că au obieciul de a se termina, mai tpate celelelalte de pe piaţă conţin conservanţi din plin, şi se mai şi termină repejor, aşa că le găseşti doar uneori. Mai mult, variaţia la Kellogs (ca şi la celelalte) este inexistentă.
Dacă vrei un ceai fără teină, găseşti câteva produse, de fructe, însă de o calitate îndoielnică. Le tot încerc de multă vreme :((
Fiecare din exemplele de mai sus reprezintă însă produse puţin cunoscute şi folosite la noi...
Pe altele, cum ar fi brânzeturile sau vinurile, lucrurile stau cum zicea Turambar, găseşti mai multe chestii în hipermarket sau în mici magazine specializate. Însă, aşa cum zicea Andrei, varietatea e şi acolo în mare suferinţă, iar necunoaşterea altor produse decât alea care sunt acum în raft joacă şi ea un rol important ...
Problema cu magazinele mici e ca au nishte pretzuri de o nesimtzire demna de o cauza mai buna. Delicatesele extensiei mele penile, ca zici ca sunt acoperite cu ceara de aur, nu alta. Si, uneori, mai e shi gardu si leopardu: cumperi cate o sticla de vin de jde mii de lei sticla shi te trezeshti ca e o poshirca mediocra, cu eticheta de shtaif shi atat.
Problema, Bogdane, este ca nefiind o cerere suficient de mare, aici sosesc doar chestii de mana a doua, care probabil nu se prea cumpara ailleurs. Si intram intr-un cerc vicios: cererea e mica pt ca produsele sunt nashpa, alte produse nu sunt aduse pentru ca vad comerciantii ca nu e cerere, und so weitter.
:(
Trimiteți un comentariu