Iată impresii de la trei zboruri cu avionul:
Primul meu zbor low-cost a fost o cursă Wizzair Bucureşti-Roma şi retur, în vara lui 2007. O experienţă fascinantă: eram practic singurii din avion ce vizita Roma ca turişti, fără a merge la rude sau prieteni. Restul erau migranţi, rude şi prieteni ai acestora („M-am gândit aseară să merg la Roma”, spunea o femeie pe la 55 de ani, cu aspect de casnică şi agricultor, „am venit la aeroport şi am luat bilet”). Un avion plin, fără locuri libere, o sursă inepuizabilă de observaţii asupra migraţiei circulatorii.
A doua experienţă a fost complet diferită din punct de vedere al oamenilor din avion. Am zburat către Berlin cu GermanWings cu câteva zile înainte de sfârşitul lui 2008 şi ne-am întors la câteva zile după ce a început 2009. ca şi în cazul Wizzair, serviciile au fost bune, zborul plăcut, aterizarea perfectă. Doar aeroportul Băneasa este în continuare în contrast cu civilizaţia şi contemporaneitatea.
În zborul către şi dinspre Berlin, Mălina şi cu mine am fost pasagerii cei mai vârstnici. Irina, la cei şase ani ai săi, era cea mai tânără. Restul pasagerilor erau undeva intre 25 şi 35 de ani, fără copii, de regulă căsătoriţi. Le ghiceai uşor meseriile: lucrau în bănci, IT, agenţii de publicitate, în industria energetică, în asigurări, ca jurişti, etc. Erau parte a unei middle class originale, cu venituri care îi plasează mai degrabă în upper class-ul românesc. Compania germană cu care zburam fusese luată prin surprindere. Deşi aveam locuri pe rândul 4 şi nu exista Bussiness Class, nu am mai apucat să cumpărăm sandvichuri: se terminaseră!
În fine, un alt zbor interesant este cursa Tarom ce pleacă de la Bruxelles către Bucureşti la 10:20 şi în care mă aflu când scriu aceste rânduri. Sunt 41 de pasageri, le-am auzit numărând pe stewardese. Mi-am amintit că, printr-a XI-a, eram în clasă 38 de elevi. Între cei 41 de pasageri sunt mai puţin de zece femei. Un zbor al bărbaţilor :)
LE: la un moment dat am intrat în nişte turbulenţe care ne-au zgâlţâit zdravăn de tot. :)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Convorbire telefonică cu ... un hoț??
Sună telefonul, de pe un număr necunoscut, vizibil (adică nu este ascuns), iar o voce de bărbat mă angajează în următoarea convorbire: - ...
-
De la o vreme, a pătruns și în rețeaua mea de prieteni nebunia cu Bună (virgulă) Bogdan (virgulă) . Hai să explic, că poate nu sunteți la ...
-
Uite câteva hărţi despre care generaţia mea nu a prea învăţat la şcoală. Le-am fotografiat la Chateau de Vianden , despre care am scris cu...
-
Cam greu să baţi dacă refuzi să joci şi în jumătatea adversarului. Cam asta am gândit: în 1990, după România - Irlanda 0-0, în optimi în 199...
Un comentariu:
Aceasta tema este pur si simplu fara pereche:), este foarte interesant pentru mine:P Bravo !! vreau sa mai vad in continuare discutii pe tema asta!
Trimiteți un comentariu