Un început de reflecţie metodologică despre măsurarea satisfacţiei cu sistemul de învăţământ

Există un interes ridicat în ultima vreme faţă de educaţia românească. La 12 ani de la primele testări internaţionale ce au arătat că sunt între cei mai slabi din lumea civilizată, începem să observăm si noi acest lucru.

Astfel că apar numeroase sondaje referitoare la educaţie. Din 2007 încoace, eu am văzut unele la Soros, la ASG, mai nou la Readers’ Digest, şi acum la GfK.

Interesant acest ultim sondaj a GfK. Aparent el spune că românii sunt nemulţumiţi de sistemul de învăţământ.

Rezultatul nu este tocmai în consonanţă cu toate celelalte sondaje, care arată că mulţumirea este mai mare în sistem (la profesori şi studenţi) decât în populaţie, dar şi că populaţia consideră sistemul mai degrabă drept unul performant.

Este însă posibil ca aici să fie o chestiune metodologică interesantă, despre care am tot avut discuţii cu varii colegi în ultimul timp: GfK foloseşte o scală de 5 puncte, lăsând subiectul dreptul să răspundă „nu şunt nici de acord, nici împotrivă”. Celelalte sondaje folosesc scale cu număr par de categorii de răspuns, fără a permite versiunea indeciziei şi forţând opţiunea pozitivă sau negativă.

În condiţiile acestea, ponderea nemulţumiţilor dată de GfK este similară cu cea (rezultată din alte sondaje) a celor ce consideră învăţământul mai puţin performant.

Să însemne acest lucru că de fapt, cei care nu sunt „nici nemulţumiţi, nici nemulţumiţi” în sondajul GfK or avea de fapt mai degrabă o opinie uşor favorabilă sistemului de învăţământ.

(da, sunt conştient că în celelalte sondaje din ultimii 2 ani discutăm despre alte aspecte ale sistemului, sau avem alte populaţi de respondenţi, însă diferenţa dintre ele şi GfK este foarte mare, de aceea caut răspunsul în primul rând metodologic)

Oricum ar fi, cred că se menţine trendul de scădere a încrederi în sistemul de învăţământ (practic singura parte a organizării societăţii care s-a bucurat de o relativă încredere în ultimii 20 de ani). Rămâne de văzut dacă sistemul va pricepe ceva din acest lucru sau va continua să ignore realitatea, aşa cum ignoră rezultatele dezastruoase la PISA, PIRLS, TIMSS sau performanţa academică submediocră a universităţilor româneşti.