Noua ordine politică a României

Decizia de politică economică luată de Guvern săptămâna aceasta (reducerea cu 25% a cheltuitelor salariale ale bugetului de stat) nu e deloc surprinzătoare. Hotărârea este consistentă cu campania electorală din ultimii 3 ani a PDL şi a preşedintelui Băsescu. Confruntaţi cu o criză de orice fel, era firesc ca guvernanţi să ia în considerare o astfel de soluţie înaintea altora. FMI pare a fi un pretext apărut la momentul oportun.

Mult mai interesant a fost însă modul cum a fost anunţată decizia, şi anume prin vocea preşedintelui. Din câte îmi amintesc este prima ocazie de acest fel de când România are parlament ales prin vot universal. În trecutul apropiat, deciziile de politică fiscală şi economică dure au fost mai mereu anunţate de primul ministru şi de ministrul de finanţe, abia apoi preşedintele comentând pe marginea acestora.

De altfel acesta este şi spiritul constituţiei adoptate la începutul anilor 1990: preşedintele constituie mai degrabă un moderator, având un rol simbolic. Era proaspătă în memorie amintirea unui preşedinte care, în 22 decembrie 1989, oferea câte 100 de lei în plus la pensie tuturor pensionarilor, drept mită pentru a-şi păstra poziţia privilegiată în stat. Portiţele lăsate către puteri sporite ale unui singur om, fie el şi ales, au fost interpretate atunci de mulţi drept compromisuri cu dorinţa lui Ion Iliescu de a se implica mai mult în deciziile guvernării.

Astăzi, PDL, urmaş de jure al FSN-ului din 1990, caută să întărească de facto puterea preşedintelui, chiar înainte de a avea un proiect constituţional în acest sens. La urma urmei, „năzdrăveniile” inventate de Traian Băsescu pentru a adapta legea fundamentală ideilor personale, reprezintă o constantă a ultimilor ani.


PS. La celălalt capăt al Uniunii Europene, alegerile legislative din Marea Britanie, ţară cu sistem tripartinic, ca şi România, au adus mai multe voturi Conservatorilor, dar insuficiente pentru a forma guvern de unii singuri. Laburiştii, încă la putere, dar aflaţi pe locul 2 conform rezultatelor alegerilor de ieri, pot şi ei să formeze guvern dacă încheie o alianţă cu liberal-democraţii. Gordon Brown, primul ministru, şi-a declarat de altfel interesul în acest sens, spunând însă că înţelege că e normal ca liberal-democraţii să negocieze mai întâi cu conservatorii, cei de pe locul 1. Vă mai amintiţi cum arătau lucrurile după alegerile româneşti din 2004? Vă mai amintiţi soluţia originală adoptată? Vedeţi cât de inventivi sunt românii?


Vă e clar acum de ce englezii sunt mai puţin dezvoltaţi decât noi??