Sfâr...NU!, Continuare de campanie

S-a încheiat campania electorală. Sau cel puţin aşa ştiam eu, că vinerea nu mai e campanie.

Aşa că m-am întâlnit cu oamenii lui Guşă la semaforul de la Băneasa, pe la ora 13. Am deschis geamul şi pasagera din dreapta mea s-a ales cu o plasă, conţinând un tricou cu Guşă şi un CD.

Şi m-am întors apoi acasă. În scara blocului, oamenii lui Vanghelie ciocăneau pe rând la fiecare uşă şi distribuiau chestii. Cine vroia, lua plasă cu Vanghelie şi găsea în ea şi câte un telefon, după cum m-a informat un om care tocmai urca în lift. Cum trecuseră deja de apartamentul nostru şi am mai multe aparate telefonice prin casă, nu am luat plasă nici cu Vanghelie, aşa cum am scăpat mai devreme şi de tricoul cu Guşă.

Oare telefoanele intră la capitolul campanie sau la cel "mită electorală"?? Sau poate că în plase nu se aflau telefoane, ci poze cu pionierii punând borduri prin sector.

Cum am aflat din ziar că sunt un prost

Faptele

XYZ este scriitor şi profesor la Universitatea „Al.I. Cuza“ din Iaşi. Aşa spune semnătura unui articol mediocru, apărut azi pe la ora 18:45, în ediţia online a unui cotidian apropiat candidatului cotat de sondajele de opinie cu a doua şansă la câştigarea primăriei Bucureşti-ului.

Articolul se intitulează Aceşti „sondori“ care ne manipulează şi explică celor care fac sondaje ce trebuie să fie obiectul lor de activitate şi mai ales ce şi cum trebuie să măsoare aceştia. Marele Om ce semnează articolul, cu titlurile sale înşirate în coada numelui, observă în mod direct că rezultatele sondajelor „ţin de prostia” celor care le realizează, şi avertizează cu priceperea celui care se pricepe la toate că „E o breaslă, alta!, care s-a descalificat fără ieşire.”

Ni se mai explică şi că „În mod normal, după 1 iunie, institutele de sondare, toate, ar trebui să se autodizolve şi să ia totul de la capăt.” În plus este repetată o idee vehiculată mai demult în interiorul breslei din care fac parte şi în care, conform onoratului profesor universitar de la Iaşi, suntem cu toţii nişte proşti, ar trebui să se facă „autoreglarea”. Cei ce ştiu subtilităţile istoriei discuţiilor despre calitatea sondajelor, ştiu că aici poate fi vorba de impunerea unor legi sau foruri care să îşi dea cu părerea despre calitatea sondajelor, idee plăcută din câte ştiu şi unora dintre consilierii de la Cotroceni.

Ideea este în esenţă interesantă, altfel nu s-ar afla în dezbaterea breslei de prin 1996, însă a fost respinsă în mod sistematic, dat fiind că este firesc ca piaţa să regleze acest lucru (iar piaţa chiar o face, cu excepţia notabilă a mass-media), că este imposibil să dai o lege sau să stabileşti un for care să stabilească ce e bine şi ce e rău într-o ştiinţă multiparadigmatică. Într-un fel, măsurarea opiniilor este la fel de multiparadigamatică ca şi .. literatura, cu observaţia că există câteva reguli de bun simţ legate de selecţia subiecţilor şi formularea întrebărilor. Ca unul care am ceva mai multă experienţă în domeniu decât Marele Om care îmi spun că sunt un prost asemenea colegilor mei de breaslă, îmi dau şi eu cu părerea şi spun că respectarea strictă a acestor câteva reguli de bun simţ pe care le-am amintit vag nu garantează calitatea rezultatelor.

Contextul

Nu pot ignora similitudinea dintre articolul de astăzi, orientarea ziarului unde a apărut, şi campania de deconsiderare a rezultatelor sondajelor pentru Bucureşti, declanşată zilele trecute pe Internet şi de care vorbeam în urmă cu câteva posturi.

Părerea mea

În fine.... După mine breasla are o adevărată problemă dacă Asociaţia „Sondatorilor” (SORMA) şi Asociaţia Sociologilor (ASR) vor rămâne în muţenia lor obişnuită, refuzând să răspundă atacurilor denigratoare.

Mai mult, breasla sociologilor are în continuare, în opinia mea, marea problemă de a nu fi reuşit să impună studiul minimal al sondării opiniei publice (ca să nu mai zid de elemente de sociologie) ca părţi obligatorii de studiu în curriculumul şcolar la nivel de liceu. Altfel, oameni care se pricep la de toate vor continua să ne eticheteze mereu ca fiind nişte proşti, mascându-şi propria nepricepere şi partizanatul sub varii titluri universitare care chipurile i-ar face deţinători ai adevărurilor absolute.

CSU Asesoft Ploieşti – U Mobitelco Cluj 3-2

Se joacă cel mai bun din 7 partide. Azi a fost meciul 5. Am ajuns doar la ultimele 6 minute. CSU a părut că de această dată reuşeşte să varieze tactica, scăpând de stereotipia aruncărilor de trei puncte cu recuperări ale lui Căruţaşu, De’Angelo, Obradovici sau Griffith. Spre deosebire de meciurile 2 şi 4, am văzut chiar câteva angajări spectaculoase în căciulă, semn că CSU Asesoft a reuşit să găsească cheia cu care să desfacă apărarea în zonă a clujenilor.

Nu am văzut meciurile 1 şi 3, cele în care Clujul a învins, aşa că e musai să mă uit la meciul 6, ca să aduc noroc Asesoftului! :))

Aşadar urmează meciul 6, luni, la Cluj, în direct pe Telesport.

La vot

Azi m-au surprins câteva comentarii apărute pe deja celebrul blog al lui Turambar ce prezintă rezultatele sondajelor CCSB. Comentariile la postul respectiv apar la 7 zile distanţă de la publicarea acestuia, afirmă măsluirea sondajelor şi ar putea fi provocate de staful de campanie al unuia dintre candidaţii la Primăria Bucureştiului (îmi imaginez şi cine!). Naivitatea lor mi-a adus aminte despre o întâmplare mai veche pe care o repovestesc şi aici:

În decembrie 1996, imediat după turul 2 al alegerilor pentru Preşedinţia României, mă aflam pe teren într-un sat din nordul Moldovei, aplicând chestionare fără nici o legătură cu alegerile.

Alegerile erau însă pe buzele tuturor, chiar dacă nu ne vorbeau despre asta: eram tânăr, educat peste medie, veneam dinspre Bucureşti, aveam aşadar cu totul alt profil decât votanţii locali.

Un bărbat însă nu s-a putut abţine şi mi-a spus of-ul său: "Cum vine asta, dom'le, să-mi spui mie că te văd că vii de la Bucureşti: Eu l-am votat pe Iliescu, frate-meu l-a votat pe Iliescu, şi vecinul Costică aici de faţă l-a votat pe Iliescu, ce să mai, TOT SATUL A VOTAT CU ILIESCU, cum se poate să iasă Emil ăla???"

Vecinul Costică, şi el de faţă, dădea din cap aprobativ. Ca şi bărbatul ce îmi vorbea, avea în jurul a 60 de ani, absolvise cam 4 clase şi se străduia să priceapă cum devine chestiunea cu democraţia asta...

Arta de a comunica

Primesc următorul e-mail adresat unei liste întregi de necunoscuţi cu care am onoarea de a face dintr-o dată cunoştinţă deşi probabil nu mi-o doresc:

From: delia delia [mailto:#####@yahoo.com]
Sent: 28 mai 2008 00:34
To: 21 de adrese intre care si a mea
Subject: buna ziua

Sunt studenta la Facultate de ####, Iasi, specializarea management, si am ca tema de licenta "Dezvoltarea antreprenoriatului feminin din Romania". Am cautat informatiile de care ma nevoia insa nu gasesca o statistica clara a situatiei antreprenoriatului din Romania. Din acest motiv va rog daca putei sa mi trimite ti o statistica a firmelor conduse de femei din Romania sau doar din Iasi,sau daca aveti un studiu sau o cercetare pe aceasta teme mi-ar fi de mare ajutor.

De asemenea orice statistica in comparatie cu antreprenoritaul masculin imi va fi foarte utila , sau doar o lista a firmelor conduse de femei din localitatea Iasi.

Va multumesc anticipat

Nu semnează nimeni scrisoarea, pe alocuri haotică şi care nu îmi solicita o îndrumare bibliografică ci direct, mură în gură, o parte din lucrarea de licenţă care bănuiesc că ar fi trebuit predată în maxim 2-3 zile. Mai ştiu şi că e vorba de o practică destul de răspândită în facultăţile din România, şi că absenţa formulei de introducere în scrisoare şi a semnăturii sunt din păcate lucruri deja obişnuite pentru studenţi, chiar şi atunci când încearcă să obţină ajutorul unui necunoscut. Lucruri mărunte, pe care le consemnez ca atare, menţionând şi faptul că nu văd ce competenţe aş putea avea în domeniul în care mi se solicită ajutorul :(

PS. Dat fiind că scrisoarea este în fapt o anonima, mi-am permis să o postez ca atare, eliminând doar adresa de yahoo a expeditoarei şi numele facultăţii economice pe care o urmează (numele universităţii lipsea oricum).

post-"Anul 2000"....

Uite câteva titluri care mi-au atras atenţia în ultimul timp:

Femeile din Copenhaga … au voie la piscină.

Un bărbat e gravid. (în fine, de fapt bărbatul era femeie)

Dieta femeilor influenţează sexul viitorului bebeluş. (vă daţi seama ce valuri face o ştire ca asta în China sau în Corea, unde parinţii fac totul ca să nască băieţi, nu fete!)

Hârtia electronică a fost atracţia Târgului de Electronice de la Tokyo.

Se duce o campanie pentru promovarea becului ecologic.

Egiptul se gândeşte să pună copyright pe piramide (la urma urmei Italia şi-a adduca pizza, Scoţia whiskey-ul, România marmelada…)

Dacă un individ decedat prin 1960 ar fi resuscitat astăzi, oare cum ar reacţiona la astfel de ştiri?

Becule, stai aprins becuuuleee! Noi te iubiiiiim :)

Am început de mai multă vreme să trecem acasă pe becuri fluorescente. Pe măsură ce se arde câte unul obişnuit, îl schimb cu unul fluorescent.

Dezavantaje:
*Există un cost iniţial relativ ridicat în comparaţie cu becurile clasice: un Phillips sau un Osram care consumă până în 20 W/oră, dar luminează ca un incandescent de 100 W/oră, costă peste cei 5 dolari din banner-ul alăturat, ducând în jurul a 14 RON.
*Nu pot fi folosite la lampadarele la care "pălăria" este proiectată să se sprijine pe bec.

Avantaje (dincolo de aspectele ecologice):
*Costurile se amortizează în timp.
*Eşti mai rar ocupat să schimbi becuri (în trei ani de când am început preschimbarea nu ni s-a ars nici unul din becurile fluorescente)
*Au un design care te face să te gândeşti că ai păşit în Mileniul III.
*Dau o lumină plăcută.
*Preţul lor scade continuu. Acum sunt aproape la jumătate faţă de acum 3 ani.
*Se încălzesc mai puţin, ceea ce este extrem de important: Am două plafoniere în casă, cu fasung de porţelan. La ambele, cu bec clasic, din ăl incandescent, trebuia să mă sui pe scară aproape săptămânal ca să răsucesc becul în fasung, căci, datorită dilatării, nu mai făcea contact. Acum, cu becuri noi, nu mai m-am suit acolo sus de mult!
*În curând vor fi obligatoriu de folosit în UE, sau cel puţin aşa zicea Gândul cu ceva timp în urmă.

Mai multe lucruri utile în pagina Campaniei pentru becuri ecologice de la Ecosemnal, ca şi la cei de la Adevărul verde.

PS. Scuze de titlul dezinformator, nu m-am putut abţine!