Cadrele didactice şi lumea

Intrând în ultima vreme în contact direct cu mai multe cercetări despre învăţământul preuniversitar, şi urmărind seminarii şi conferinţe unde au participat multe cadre didactice, am sesizat evidenta schimbare în bine a sistemului faţă de în urmă cu acum 10 ani. Se adaugă însă mai multe lucruri interesante în ce priveşte modul de raportare a personalului din şcoli la lumea exterioară. Le redau mai jos cu precizarea că ele constituie constatări ale mele, ipoteze pe care însă nu am apucat să le testez de la un cap la altul:

1. Profesorii şi învăţătorii din România par a avea dificultăţi evidente de a evalua sistemul în care evoluează din altă poziţie decât cea proprie. Reprezentările lor despre sistemul de învăţământ sunt sistematic biasate substanţial de faptul că sunt parte a sistemului.

2. Există o tendinţă covârşitor de puternică de a supralicita propria importanţă socială. De aici numeroase disonanţe cognitive rezolvate adesea pe spinarea elevilor şi a părinţilor acestora.

3. Destul de multe cadre didactice (mai ales cele trecute de 40-45 de ani, dar şi dintre cei mai tineri) par a avea dificultăţi majore de a înţelege cum funcţionează societatea în clipa de faţă. Oare ce or învăţa elevii de la astfel de profesori??

4. Probabil şi ca o consecinţă a (1) şi (2), cadrele didactice tind să devină impermeabile la eventuale semnale venite din lumea exterioară. Atunci când participă la întruniri formale (i.e. seminarii sau conferinţe) în care se prezintă concluzii despre sistemul educaţional, profesorii şi învăţătorii au tendinţa de a ignora sau de a nu asculta nimic din cea ce spun cei din afara sistemului. În schimb, preferă să împingă discuţia spre subiectele discutate de regulă în cancelarie, abordându-le exact aşa cum o fac probabil şi acolo.

5. Am observat şi un refuz sistematic de a accepta că şcoala are şi alte responsabilităţi decât simpla transmitere de informaţie. Speram că, după atâţia ani de discuţii, acesta să fi dispărut… :(

6. În fine, analizând câteva sute de chestionare aplicate pe profesori din 20 de licee, am constatat că „metodele active sunt utile” (probabil în bună măsură o opinie impusă de nevoia de a da răspunsuri dezirabile şi de „a ieşi bine la verificare”). În schimb, „Nu este suficient timp să utilizezi la clasă metode active”. Pentru aproape jumătate dintre cadrele didactice metodele cu pricina, adesea invocate de rapoartele şi de luările de poziţiei oficiale, nu pot fi aplicate dat fiind că elevii sunt nepregătiţi pentru ele. La urma urmei, o astfel de atitudine este consistentă atât cu ce ziceam la punctul (2), cât şi cu … incapacitatea multor eroi din panteonul naţional de a se face înţeleşi de către contemporanii lor. Chestie de respect, profesionalism, responsabilitate…